2,342 matches
-
nu puteam nici măcar să cerșesc. Și când ești la greu în lumea capitalistă, nimeni nu e dispus să te ajute, nimeni nu îți dă nimic de pomană, nimănui nu-i pasă dacă trăiești sau mori. E un fel de „legea junglei”, în care supraviețuiește numai cel puternic și cel care știe să lupte. Singura formă de ajutor a apărut însă din solidaritatea celor aflați în aceeași situație cu mine, cei mulți veniți din lumea largă, care întocmai ca mine, nu cunoșteau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lupte. Singura formă de ajutor a apărut însă din solidaritatea celor aflați în aceeași situație cu mine, cei mulți veniți din lumea largă, care întocmai ca mine, nu cunoșteau limba și nu știau de unde și cum să înceapă viața în jungla capitalistă. M-am înscris în școli ieftine sau gratuite pentru învățarea limbii germane și acolo am avut o revelație, m-am trezit deodată în contact cu toate popoarele și toate civilizațiile lumii. Colegii mei de școală proveneau din toate rasele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nemțoaică, mi-a povestit despre luptele din Vietnam la care a participat el. Acolo, spunea el, toți purtau nume conspirative pentru a nu putea fi identificați, el de pildă era „Pitt”. Mi-a povestit de condițiile groaznice ale luptelor în jungla sălbatică, fierbinte și dușmănoasă. Un curd, purtător de șalvari, mi-a povestit despre suferințele unui popor care nu mai are drept să trăiască și pe care nimeni nu îl ajută deoarece curzii nu au petrol. Au sperat ajutor de la ruși
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lume asexuată. Ai zice că puștii sunt pregătiți pentru a trăi în pădure. Ca să folosesc un limbaj de lemn căcăcios, nu li se spune nimic despre viața în societate. Astfel, devin un fel de mici Mowgli, zăpăcitul ăla din Cartea Junglei. Profesorii români... școala chiar e făcută din iresponsabili. O lipsă cruntă a lor de aderență la real. Știți, am văzut un slogan inept (nu spun am auzit, pentru că e riscant, având în vedere ce indică audiograma). „Animalele sunt mai bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Deci precedente există. Literatura te punea oarecum în situația de a întâlni astfel de clasificări, dar de când a renunțat la personaj și mizează doar pe text, nici ei nu-i mai putem cere mare lucru. Pomeneam mai devreme de Cartea Junglei. Pomenesc destul de des despre ea. Am și io marotele mele, obsesiile. Dar, astfel, se confirmă ce am spus. Și eu am crescut cu cărți despre animale, reviste despre coioți, șacali și maimuțe urlătoare. Important e că orice text, orice material
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
păcate, nu am reușit să mă plimb cu bărcuța, dar sper că pe viitor, o voi face. Coborând vertiginos spre Cheile Bicazului, parcursul nu este deloc plictisitor în apropierea sălbăticiei pereților de munte. Te vei simți ca Mowgli din Cartea junglei ... acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cea rea, ancestrală, care cu vremea o Înăbușă. Căci prea vremelnic sau deloc hotărăște voința noastră bărbătească asupra străfundului lor adânc și inconstant. Sunt impermeabile și imperfecte. Sunt abia dresabile, și asta când Încă mai sunt tinere, abia scoase din junglă. Sunt mai aproape de natură, de ce cochon de Dame Nature, cum o nu mește Jules Renard. Singurul lor imperativ pe această lume este Moda. și, cum spune Tacit, cu strășnicia sexului lor și prin luxul lor stân jenesc pacea și liniștea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toți vră jiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dâra În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se mai spune „pierdute“, cum și al atâtor altele care mi-au stat aproape și [au fost] atât de scumpe odinioară inimii mele, dar care s-au Întors, cu vremea, la aspra și sălba teca lor condiție ancestrală, cea a junglei din care le scosesem. Eu Însumi stau cât pe-aci să mă Întorc la automatismul meu animal, spre care uneori te târăsc vârsta, frecventările inutile sau neglijarea exercițiilor spirituale, prinzând de veste abia În ceasul al unsprezecelea de pierderea de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
folosim ca să traversăm lacul; cum vom pescui, dintr-o barcă, pe mijlocul lacului; excursii nesfîrșite În pădurea aproape virgină. Cu toate că s-a Întîmplat adesea ca, pe parcursul călătoriei noastre, să vrem să rămînem În locurile formidabile pe care le vizitam, numai jungla amazoniană ne-a mai răscolit latura sedentară atît de puternic cum a făcut-o acest loc. Acum știu, printr-o potrivire aproape fatalistă cu realitatea, că destinul meu este să călătoresc, sau poate ar fi mai bine să spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
singur supraviețuitor rănit. Din fericire, de această dată nu s-a Întîmplat nimic neplăcut și, pe la zece noaptea, am ajuns Într-un sat numit La Merced. Era așezat Într-o zonă tropicală joasă și avea aspectul tipic oricărui sat din junglă. Un alt suflet milostiv ne-a oferit o masă copioasă și un pat În care să dormim. Porțiile de mîncare au apărut În ultimul moment, căci, cînd omul a venit să vadă dacă eram În regulă, nu am mai avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cîteva șuierături, barca s-a desprins de țărm și astfel a Început a doua etapă a călătoriei noastre spre San Pablo. CÎnd nu am mai putut zări casele din Pucallpa și tot ce rămăsese era o panoramă neclintită a unei jungle neîntrerupte, oamenii au părăsit puntea și s-au Îndreptat spre mesele de jocuri de noroc. Ne-am apropiat cu prudență, dar Alberto a avut un moment de inspirație și a cîștigat 90 de soli la un joc de cărți numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ar bate În retragere așa că a trebuit să iau măsura drastică de a face rost de un medicament prin banala metodă de a da bani pe el. Mi-a mai calmat un pic criza. Priveam visători dincolo de malul rîului, În junglă, la verdele său misterios și Îmbietor. Astmul meu și țînțarii mi-au mai tăiat din avînt Într-o oarecare măsură, Însă pădurile virgine sînt atît de fascinante pentru spirite ca ale noastre, Încît impedimentele fizice și toate acele forțe În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fie mă cobora Într-un abis, nu știu precis... Alberto m-a trezit cu o zgîlțîire lipsită de delicatețe: „Pelao∗, am ajuns.“ RÎul se lărgise În fața ochilor noștri, dezvăluindu-ne un oraș plat, cu doar cîteva clădiri Înalte, Înconjurat de junglă și Înroșit de pămîntul de sub el. Era duminică, ziua sosirii noastre În Iquitos. Am acostat devreme la debarcader și ne-am dus imediat să vorbim cu cel aflat la conducerea Serviciului Internațional de Cooperare. Aveam o recomandare pentru doctorul Chávez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
contagioase au dispărut, dar, pentru orice eventualitate, ne-au fost făcute vaccinuri Împotriva febrei galbene și tifoide și ne-am luat provizii bune de atebrină și chinină. Bolile cauzate de tulburări de metabolism sînt numeroase: hrana care se găsește În junglă nu e adecvată din punct de vedere nutrițional, dar nu te Îmbolnăvești grav decît dacă stai fără vitamine mai mult de o săptămînă, iar noi n-am fi stat mai mult de-atît fără mîncare normală, chiar și dacă am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a Început să dea Înapoi. Luni ne-am trimis o bună parte din haine la spălat, apoi am mers la colonie, să vizităm grupul de pacienți. Se află acolo 600 de bolnavi care trăiesc independent, În colibe exact ca-n junglă, care fac ce vor, Își poartă singuri de grijă, Într-o organizare care și-a dezvoltat un ritm și un stil propriu. Există un repezentant al oficialităților, un judecător, un polițist etc. Dr. Bresciani inspiră un respect considerabil și e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
continuat pînă la trei dimineața, cînd am decis, Într-un final, că ziua se sfîrșise. Duminică dimineața am vizitat un trib de yagua, indieni din rasa roșie. După ce am mers 30 de minute pe o alee care dezmințea zvonurile despre jungla deasă, impenetrabilă, am dat de un grup de colibe unde trăia o familie. Modul lor de viață era fascinant - locuiau afară, sub scînduri de lemn, și aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că nu le-am putut admira țîțele. Copiii au burțile umflate și sînt foarte costelivi, dar oamenii mai În vîrstă nu dau semne ale vreunei deficiențe de vitamine, spre deosebire de rata acesteia printre alte populații, mai dezvoltate, care trăiesc tot În junglă. Hrana lor de bază constă În yucca, banane și nuci de cocos, amestecate cu animalele pe care le vînează cu pușca. Dinții le sînt complet stricați. Vorbesc În dialectul propriu, dar unii Înțeleg spaniola. După-amiaza am jucat fotbal și, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Îngrozitor de sluțiți de complicațiile nervoase ale leprei, foarte frecventă prin locurile acestea. La lumina felinarelor și a lanternelor care se reflectau În lac, totul părea o scenă dintr-un film de groază. Locul e minunat, Înconjurat din toate părțile de junglă, cu triburi indigene care trăiesc la nici doi kilometri depărtare (pe care, desigur, le-am vizitat), cu o mulțime de pește și vînat de mîncat și o bogăție potențială incalculabilă; toate acestea ne-au făcut să visăm la traversarea Mato
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sau de prin mahalale - frizeri, muncitori, soldați ori, pur și simplu, golani și șantajiști, care puneau la încercare nu numai plăcerea trupului, ci și toate spaimele sufletului, stârnind un diapazon de senzații din cele mai largi, asemenea fiarelor carnivore din junglă, a căror urmărire și vânătoare nu se puteau compara nici pe departe cu sărmanele competiții de tragere la țintă ori cu masacrarea în masă a potârnichilor... Eu nu satisfăceam nici pe departe nevoia de „ancilatorism“ de care bietul meu prieten
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trântiseră la pământ rânjind într-o satisfacție meschină. Acum ne îndreptam obosiți spre casă, călcând tot prin miriștea dușmănoasă, agresivă și inconștientă, împiedicându-ne frecvent de rugii de mure care se întindeau pe toată suprafața miriștii, asemenea unor liane din jungla inospitalieră, dar crescute pe orizontală. Praful drumului, înfierbântat la maximum, ne ardea tălpile desculțe, pișcate de miriștea nemiloasă de pe tarlalele de grâu recent secerate. În fața ușii holului, cuplați doi câte doi, coboram "combustibilul" din spatele nostru, depunându-l pe pământ cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curte, intrând în pielea lui Weissmuller timișoreanul, răspunzându-i cu același limbaj: Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Strigătele și chemările în limbajul primatelor, ale strămoșilor noștri, s-a mai prelungit de vreo câteva ori într-un simulacru de dialog practicat în nesfârșita junglă amazoniană, după care a încetat. Tatălui meu numai de joacă nu-i ardea. Oricum, dușul acesta copilăresc a mai atenuat din asperitățile colțuroase, jignitoare și nedrepte proferate cu câteva minute înainte de niște oameni cu ochelari de cal. I-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o felie de mămăligă și o sticlă cu apă. Înghesuială inimaginabilă. O călătorie îngrozitoare cu același tren al foametei care-l adusese și pe tata în Banat. Nu exista niciun pic de respect, de stimă, de considerație. Dominantă era legea junglei: cel mai tare câștigă, cel mai slab pierde! Am ajuns în halta Gelu. Tata ne-a așteptat în gară și ne-a dus la căsuța lui moș Danilov, apoi a plecat la muncă. Ce să facă mama cu noi? Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
formative ale uneia dintre cele mai frumoase arte din cadrul celor șapte câte se consideră a fi pe pământ. Păcat! Iar unii dintre ei, niște mitocani, l-au invitat să pună capăt acestor răgete năprasnice, că doar nu se trezea în jungla africană, amenințându-l chiar cu aplicarea unei zdravene corecții corporale. Niște inculți și mocofani. Poftim! Poftim! A plecat orbecăind spre căsuța lui, negru de supărare, hotărând că de acum încolo singurul lui spectator va fi propria lui persoană. Așa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mal polis (acolo oamenii nu simpatici, nepoliticoși). Chiar și un ignar ca Arif refuză să se întoarcă, inteligența lui animalică i-a spus că Occidentul este plin de rele, dar că este mai ușor de trăit în el decât în jungla Estului proaspăt periat și dezodorizat democratic.) Învăț repede limbi străine europene și extra-europene, grație colegilor mei din bucătăria restaurantului: știu numele organelor sexuale masculine și feminine în albaneză, arabă și wolof (dialect senegalez), plus principalele înjurături în portugheză (șeful bucătăriei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]