2,389 matches
-
localwarming.ro/blog. Verdele este noul negru La fel de adaptate încălzirii globale - sau cel puțin promovate în acest fel - sunt produsele vestimentare Diesel. Cea mai nouă campanie de imagine arată fotomodele în peisaje lovite apocaliptic de încălzirea globală (Parisul este o junglă, muntele Rushmore o plajă), dar îmbrăcate la fel de cool ca de obicei, în haine marca Diesel. Sloganul este „Gata pentru încălzirea globală“. Totuși, Diesel nu se rezumă la simpla exploatare umoristică a unui subiect la modă, ci finanțează și o întreagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
noapte, reporteri, iar o mână de secretare au ajuns în poziții de editori de jurnale. Dacă am face-o pe naivii și neprihăniții, am putea trage concluzia „logică“ cum că patronii erau plecați într-o vacanță de câteva luni în jungla amazoniană și nu aveau cum să afle de mutările din propriul trust. Dar, pentru că nu avem vocație de idioți profesioniști, putem să ne dăm seama că, în fapt, măsura respectivă aduce a disperare. A disperare în a ține artificial în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
gândesc la voi, copii, Îmi mărturisi ea peste mulți ani. Mă Întrebam ce o să ne facem dacă tatăl vostru nu se mai Întoarce. Să trăiești În America Însemna până de curând să fii departe de război. Războaiele se petreceau În junglele din sud-estul Asiei. Se petreceau În deșerturile din Orientul Mijlociu. Se Întâmplau, vorba cântecului, acolo. Și atunci de ce, când priveam pe furiș prin lucarnă, vedeam, după a doua noastră noapte petrecută În pod, un tanc trecând pe lângă peluza din fața casei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
evitat (iarba, praful din casă). Tatăl ei era pe cale să facă un infarct, și amintirile mele de acum despre ea au o nuanță albăstruie, de ghinion, care pe atunci Încă nu se abătuse asupra ei. Stătea În picioarele goale prin jungla de buruieni care crescuse Între casele noastre. Pielea tocmai Începea să-i reacționeze la iarba tăiată, care se lipise de minge, iar umezeala mingii a fost explicată brusc de labradorul grăsan care a apărut șchiopătând. Clementine Stark avea un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
expedierea În război? Care sex era considerat, de fapt dispensabil? Am simțit pentru fratele meu o simpatie și un sentiment protector pe care nu le mai simțisem niciodată Înainte. Mă gândeam la Capitolul Unsprezece În uniformă militară, pitulându-se prin junglă. Mi-l imaginam rănit, Întins pe o targă, și am Început să plâng. Vocea de la radio continua: ― Douăzeci și unu februarie - o sută patruzeci și unu. Douăzeci și doi februarie - șaptezeci și patru. Douăzeci și trei februarie - două sute șase. Am așteptat până pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de înger, ce oraș arhetipal, ce Hieropolis ceresc îi va corespunde? în liceu abia, rătăcind cu EA de mână (Lolita, Sonia, Rașelica Nachmansohn, Clea, Nana și Gina mea deodată) prin violența și tristețea fără limite ale unui București sexual, prin jungla fără speranță a gonadelor, prin Grădina Icoanei a geloziei, prin strada Toamnei a urii fără limite numită dragoste, prin gangurile corpurilor lipite și a gurilor care se caută, și a mâinilor care se ridică, sub fustă, până la pielea subțire a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
atacuri venite uneori chiar și din partea celor pe care i-a cultivat și lăudat. A continuat să scrie pozitiv despre Ion Barbu și după pamfletele scrise de acesta împotriva lui. Și nu se poate altfel. Altfel lumea literară devine o junglă de interese și coterii meschine, în care nu se poate trăi. In care ia premii cine trage sfori, e lăudat cine bea cu criticul la masă, e discreditat cel de care se tem cei mai mulți. Și care va continua să-i
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de-a mă afla sub protecția soțului meu drag. Ce vei face În continuare? Întrebă pictorița, curioasă Într-o oarecare măsură. Adesea mă Întreb cum reușesc tinerele din alte țări, așa ca tine, pe cont propriu. Știi doar, e o junglă afară... — Știu. — Deci, ce vei face? — Mi-ar plăcea să fac ceva mai creativ, dar nu am nici un talent mai special, ca tine. — Nu e adevărat, sări Desert Rose. Kitty a fost actriță În București. A lucrat mult În teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
manipularea, dispare orice urmă de onoare, nu mai rămâne nimic cinstit, pur. Telefonul lui Charlie sună și acesta răspunse. Desert Rose profită de neatenția lui, se Întoarse spre Kitty și Îi șopti În glumă: — Draga mea, ai muri Într-o junglă. În secunda În care Îi arăți unui bărbat cât de mult Îl placi, se transformă Într-un măgar și te consideră a lui. Nu trebuie să arăți ce simți, trebuie să-l lași să ghicească, să-i lași spațiu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nevoie de ei. Se agață de ideea că au nevoie de un bărbat pentru că le place sentimentul pe care Îl au când sunt cu el. Femeile tânjesc să fie cu un bărbat puternic - probabil din cauza vreunui instinct străvechi, rămas din junglă. Desert Rose nu avea nevoie de ajutorul lui Charlie ca să producă un film. Simțea doar nevoia să știe că lui Îi păsa. La ora unu, aula se Închise. Charlie dispăruse În mod misterios, fără să sufle un cuvânt despre chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tu nu omori niciodată gândaci? — Nu. — Nici măcar când Îi găsești În casă? — Nu. — Mie Îmi place să omor gândaci. — Eu Îi pun Într-un șervețel și le mai acord o șansă. — Mi-e teamă că n-ai supraviețui Într-o junglă, zise fata. — Ești a doua persoană care-mi spune asta. Gândacul fugi repede spre o bucată de gazon și dispăru. — Gata, nu l-am omorât. — Îți mulțumesc. Știi cumva unde e stația pentru autobuzul albastru? M-am rătăcit, zise Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bucure de viață, să bea vin. Se Întâlni cu vechiul ei prieten, Spencer Magic, un englez foarte Înalt și atrăgător, blond, cu ochi verzi și un bronz exotic pe care Îl căpătase În recenta lui escapadă de șase săptămâni În junglele din Madagascar. În fiecare iarnă călătorea În Africa, pentru a se bucura de o singurătate absolută, departe de mrejele civilizației. Spencer Magic nu arăta doar ca o vedetă de cinema, avea și un apartament drăguț În Gramercy Park, stăpânea arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înainte de-a invita o femeie să mă Însoțească. Oricum, credeam că nu-i așa greu să fii credincios cuiva dacă Îți place acea persoană, zise roșind. Eu i-am fost credincios. — Pentru tine a fost ușor, erai singur În junglă. Fără baruri, fără telefoane mobile, fără petreceri, fără internet. — Da, știu, știu, a fost o greșeală. Ce mai pot face acum? Întrebă Înfrânt. Chiar crezi că sunt atât de multe tentații aici? — Suntem În Manhattan, zâmbi Kitty ironic. Aici toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atât mai inuman, cu cât râd numai oamenii. În Un timp mai prielnic, scene care Arabellei îi provoacă râsul, naratorului îi fac greață ("o ceremonie care îmi face greață"): "Doctore, îl rugă ea nerăbdătoare, arată-mi cum face leul din junglă! Atunci vedeai cu stupoare cum macabrul personaj se așternea pe covor, cum începea să mugească, să chiuie apocaliptic, arătându-și colții și scuturând coama. Arabella se topea de râs. Și râdea și el, și se bălăcea într-o tuse penibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te rog un ceai, În mod sigur... am răcit!”. Carla surâse ironic. La trei ore după miezul nopții, plouat până la piele și duhnind a băutură...Stau și mă 5 Legea Junglei Dumitru Crăc Întreb totuși, când ești În asemenea ipostaze, de ce nu te duci la tine acasă?” „De multe ori asta m-am Întrebat și eu...”, Îi trecu lui fulgerător prin minte, păstrând totuși pentru sine constatarea. „Dacă nu-ți mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prieteni, doresc să va fac o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând. „Bunul nostru amic, domnul inginer Tony Pavone, a cucerit apsolut toate femeile frumoase din bătrâna noastră capitală...! Mare minune dacă, cele rămase nu-și vor pune capăt zilelor...desigur, din gelozie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În care să ne veselim În voie, să dansăm Împreună, să ne bucurăm de realizările noastre - savurând bucuria anilor trecuți. Să mergem...!” *MARTIN EDEN-Principal personaj din romanul cu acelaș nume de scriitorul american Jack London,1876-1916. ROMANUL SECOLULUI XXI LEGEA JUNGLEI Surprize de proporții I BUCUREȘTI În ziua de 18 februarie 1976, avionul companiei aeriene române de transport TAROM, sosind din Capitala Greciei În jurul orei douăsprezece ziua, ateriză pe aeroportul Otopeni. Ceasul de la Universitate arăta ora prânzului În timp ce astrul ceresc Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se derulau alte servicii juridice și care erau desigur Într-o forfotă plină de avocați și mai ales de unii oameni În necaz irosind timp și bani Întrucât adevărata dreptate nu era de găsit În acest edificiu care Împărțea dreptatea junglei...! Astfel, Tony Pavone legat În cătușe cu mâinile la spate fiind flancat În părțile laterale și În spate de câte un milițian Înarmat,În timp ce torționarul principal mergea În față croind drum prin mulțime fiind mândru de misiunea Încredințată, privind cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Doriți să mă jefuiți cu martori...? Nu vă mai osteniți, aveți libertatea să vă simțiți ca la voi acasă...!” Șeful invadatorilor, făcu o grimasă. „Imposibil domnule. Noi executăm un ordin, având dispoziții precise să aplicăm legea...!!” „Care lege...? Desigur „LEGEA JUNGLEI...!!” Invadatorul, ridică vocea. „Domnule Tony Pavone, Îți recomand să fi-i cuviincios, În caz contrar te pot aresta pentru calomnii aduse legilor În vigoare ale țării și desigur, insulta hainei militare. Deci, neapărat avem nevoie de martori, pentru a evita
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adevărate, nu se poate ști cu precizie unde Începe. Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît - punctul final al Întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît - punctul final al Întregii tale căutări penibile - Într-un loc jilav din junglă ori, În cazul unei povești, la un cuvînt sau gest total lipsit de sens. Și totuși, În nu știu ce punct, mai mult sau mai puțin arbitrar de pe traseu, dintre locul cel jilav și ocean, cartograful așază pe hartă vîrful compasului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zburător, un cap tăiat, lucrători agricoli ridicînd privirea la auzul unui oligofren ce se tînguie, un șuierat de tren, un rîu, o plută, razele soarelui strecurîndu-se printr-o pădure de mesteceni, o mînă mîngîind o coapsă dezgolită, o cabană În junglă, un călugăr pe moarte. Inițial doar mîncam, ronțăind și mestecînd fericit, ghidat de dictatele gustului. Însă curînd, am Început să citesc ici și colo fragmentele rîndurilor aflate la marginea paginilor ce constituiau mesele mele. Și, pe măsură ce trecea timpul, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o deșertăciune și o infinitate pe care le adunase laolaltă În cartea lui, sub numele de Marele Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima de sine a unei ființe ca mine. Gata cu ascunzișurile În umezeala junglei, gata cu vorbele și gesturile fără rost - acum povestea mea se schimbase radical. Etichetelor de PERVERS, CIUDAT și GENIU DE NEÎNȚELES, le puteam acum adăuga adjectivul justificator EXTRATERESTRU. Mă ajută mult ca, În anumite nopți, cînd mă simt singur, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca artist stradal, as London welcomes me enough. Covent Garden, here I come! CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Să nu fim gravi Lucian Dan Teodorovici Să râdem? Nu. Analiștii ne învață să fim gravi. Nu se poate așa ceva! Unde suntem, în junglă!? Trăim totuși în secolul XXI! România e în Uniunea Europeană! Asemenea manifestări sunt nedemne, inimaginabile, intolerante! Da, cam așa ne spun analiștii, iar dacă ne spun ei, ar trebui să-i credem. Analiștii știu întotdeauna ce spun. Ei vin acolo, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]