2,595 matches
-
adevărată piață neagră a numerelor de Început din partid, așa că nu era nici un dubiu cum făcuse Manstein rost de al lui. Un număr mic era esențial pentru avansarea rapidă pe scena politică. Chipul lui tânăr, frumos, avea Întipărită pe el lăcomia unui Toporaș de Martie, arătând asta la fel de clar cum o făcea și insigna de Partid imprimată În relief În colțul fotografiei. Au trecut cincisprezece minute până să aud zgomotul făcut de deschiderea ușii de serviciu. Am sărit de la locul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
reușise să le strângă din sobă și am oprit un taxi ca să ne Întoarcem Înapoi la birou. Am turnat pentru amândoi coniac din belșug. Inge l-a băut recunoscătoare, ținând paharul cu ambele mâini ca un copil care bea cu lăcomie limonadă. M-am așezat pe o latură a scaunului ei și mi-am pus brațul pe după umerii ei care tremurau, trăgând-o spre mine, moartea lui Von Greis accelerând nevoia noastră crescândă de apropiere. — Mă tem că nu-s obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi frați. O să-ți aducem apă neîncepută de la izvor! Dacă m-ați îmbiat la apa voastră, înseamnă că sunteți creștini milostivi, rosti, cu încredințare, Crăiasa, care, după ce bău, cu lăcomie, apa dintr-un căuș, făcut din coaja unui copac, se transformă într-o fată frumoasă, haina verde se preschimbă într-o rochie albă de mătase, iar coroana hidoasă într-o coroniță de aur. Mirați, drumeții începură ași căuta ascunziș, ba
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pot trezi nu e străină de caracterul mexicanilor. Și să mai adaug ceva. Intimidat de tăcerea ostilă a celor doi vulcani, recunosc că, și aici, am simțit în singurătatea mea nevoia de a o împărți. A împărți cu cineva totul, lăcomia, o pâine și teama, a împărți vina, dorința și noaptea, a împărți singurătatea ca să nu ne omoare... O crustă de gheață pe focul vulcanilor, nu e acesta chiar Mexicul? Și nu de aceea mă simt apropiat de mexicani? despre curaj
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tot încercând să înlătur din așternutul meu poza aceea ce părea că s-a prins cu un lipici puternic de cearceaful meu și n-aveam putere s-o dezlipesc, Pe marginea patului arunc ochii spre caietul de pe noptieră și cu lăcomie îl apuc în mâini, îl deschid, desenele lui Theo, Aida! e numele femeii dăruindu-se pe toate colile de desen, Aida acoperind cu părul ei obrajii lui Theo și ochii mei sorb cu nesaț fiecare linie a desenului, vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ileana n-apucă să muște din felia pe care abia și-o pregătise pentru sine, i-o întinde lui Theo cu aceeași grijă, să mă îndrăgostesc de Ileana, am mușcat abia de două ori din felia mea, Theo mănâncă cu lăcomie, mama lui Theo, care se apropiase între timp de noi, nu-și mai dezlipește ochii de la el și eu de la Ileana, Ce scrii în caietul acela? e curioasă Ileana să știe, Ai atâtea cărți pe masă, tac, neputincios să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Criticii vor vorbi atunci de perioada oarbă din creația mea, și tot ce am pictat până acum li se va părea doar pregătirea necesară pentru ce va urma, Idioți! se vor lăsa înșelați de orgoliul meu! și el mușcă cu lăcomie din para portocalie, un fir de zeamă dulce i se prelinge în colțul buzelor, Sunt grozave perele astea! Și eu aș vrea să-l întreb despre orgoliu dar, Mai citește-mi, Daniel! vine spre mine rugămintea lui, 15 aprilie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sau pe genunchi, scena ar simboliza închinarea magilor și a supușilor credincioși, amintind de scenele de închinăciune la vechile curți împărătești, brațele goale ale Anei înconjură strâns trupul lui, nu l-ar lăsa să plece, și ochii mei urmăresc cu lăcomie gesturile lor înfierbântate, am făcut dragoste, mi-a spus adineauri Theo, și acum tace, în mintea noastră se petrece oare acum aceeași îndepărtată scenă? numai că eu o văd de jos sprijinit de peretele nepictat al firidei sudice, și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de dimineață, acum aproape neagră și udă, mi se lipește de spate, Încerc să-mi imaginez apa rece a izvorului binecuvântat, mi-e sete, dintr-o sticlă de plastic i se dă unui copil să bea apă, mă uit cu lăcomie la apa sălcie, lumea vorbește despre una, despre alta, n-a plouat de mult, într-un sat a luat foc câmpul, de la niște paie, e cel mai mic, celălalt merge la școală, ăsta n-are decât cinci ani, frânturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ale turiștilor, scările ce urcă în spatele meu spre Trinita dei Monti, Andrea reîntors cu câte un cheeseburger pentru fiecare, se așază jos lângă mine și ne punem amândoi pe treabă, cu adevărat și mie mi-era foame, mănânc mușcând cu lăcomie din cheeseburgerul cald, și când îl termin îmi dau seama că aș fi fost în stare să mai mănânc unul, atât mi-era de foame, Acum mi-e sete! și Andrea râzând îmi arată vag spre fântâna lui Bernini-tatăl, izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și nici măcar nu mi-a deschis Cartea! Mi-a dat trei zile de post, de reculegere, dezbracă-ți pielea culturală! Fă-ți operație estetică! Pe prispa casei de oaspeți în noaptea de vară îmi fumez tot pachetul de țigări, cu lăcomie, cu încrâncenare, cu trufie, hrănindu-mi din plin fiara satisfăcută din viscerele mele întinate, Mâine voi pleca! Și fiara rânjește de plăcere nerușinată, rumeg ca un animal neadormit a câta oară?! toate cuvintele părintelui Ioan, omul acesta a văzut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă va recunoaște! Și la rostirea cu voce tare a acestui cutremurător adevăr inima mea, nu-i voi da voie și încep hotărât exercițiile de respirație, unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, am adunat aerul în piept cu lăcomie, unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, îl eliberez și unu, doi, trei, patru, cinci, mă opresc brusc cu pieptul plin de aer la cinci pentru că în minte îmi vine izbăvitorul gând, izvorul, voi ieși în razele albe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
irespirabilă a gazelor eliminate de mătăhălosul său trup în orice zi de vineri, cu regularitate, când ne pregătea fasole frecată și el însuși, mânca cel puțin două farfurii, plăcându-i fasolea la nebunie, părintele Ioan îl lua în răspăr, și lăcomia e unul din păcatele mari, frate Rafael! ce rost ar mai avea căința, răspundea el râzând cu fața lui rotundă, dacă n-am avea nici un fel de păcat! și părintele Ioan îl absolvea la spovedanie de acest greu păcat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sale. Martha făcea desene obscene cu sora ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu pământul la cutremurul din ’33. Copiii care se ascundeau sub manechine îmbrăcate în imitații de uniforme germane îl reprezentau pe Emmett cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă găsesc, iar alții se îndepărtează de mine... celor care ajung până aici le indic mai departe calea, ei își aleg singuri direcția din cartea vieții, din adevărul arborelui universal. Mai trist este când trebuie să asist la nedreptăți, la lăcomia și răutatea oamenilor, la dezastre și distrugere, la planuri malefice și suferința provocată de întunericul apăsător și ascuns al lumii... mai trist este atunci când aud strigătele sufletelor nedreptățite care-mi cer eliberarea de întuneric, malefic și minciună... de aceea sunt
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
răspândesc prin Roma“. El era complet străin de asemenea zvonuri. Dar Callistus nu; el răspundea la aluziile insidioase cu zâmbete fugare, în care se putea ghici compătimire, precauție sau chiar o dezaprobare mută. Curând însă, Împăratul descoperi la acești tineri lăcomii și interese secrete; în asemenea momente simțea impulsul de a-i refuza pe toți sau avea perioade de impotență psihică. Atunci se gândea că, în toate sălile acelea, singura intimitate umană o constituiau scumpa lui soră, Drusilla, și Helikon, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus scrisese: Per totum imperium, Romanorum parta victoriis pax. Un concept superb până la absurd, pe care cuceritorii cei mai lipsiți de scrupule aveau să-l copieze în viitor cu entuziasm. La sfârșit însă, Augustus scrisese: „Este nevoie să ne înfrânăm lăcomia de a mări și mai mult imperiul“, acea cupido proferendi impero. Împăratul îi spuse în cele din urmă lui Sertorius Macro, care mergea alături de el: — Acolo am purtat, vreme de decenii, niște războaie epuizante. Și se gândea: „În Orient, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nepăsare: — Care e cea mai frumoasă? Rostind acele cuvinte, se gândea că patul gol din camerele imperiale îi încuraja pe mulți să-și facă planuri. Și văzuse, în cazul lui Tiberius ajuns la bătrânețe, cât de riscant era să trezești lăcomia aspiranților la putere. Dar răspunsul, pe care Callistus îl avea pregătit, nu veni imediat. Împăratul observă că apropierea de putere îi schimbase chipul. Slab, cu o mulțime de riduri fine sub ochi, zicea că și el doarme puțin; sărutându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din furturi necontrolate, sentințe plătite, comisioane pentru aprovizionarea militară și pentru lucrările publice, pentru întreținerea străzilor și apeductelor, până și pentru reconstruirea orașelor devastate de cutremure sau inundații. Furturile lui îndelungate începeau să afecteze finanțele imperiale; averea lui scandaloasă stârnea lăcomia celorlalți curteni. Și pe când puterea lui devenea tot mai fragilă, el nu înțelegea că oricui i-ar fi fost ușor să-i dea lovitura mortală. Într-o dimineață de la începutul lui decembrie, cu un soare călduț, senatorul Valerius Asiaticus, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechi, bucăți de fresce... Res gestae. De-a lungul secolelor, aproape toate lespezile de bronz și de marmură pe care Augustus a vrut să graveze istoria sa pentru eternitate, reproduse din porunca sa în toate provinciile imperiului, au căzut pradă lăcomiei unor necunoscuți. Mai întâi a fost distrusă și, probabil, aruncată într-un cuptor de var lespedea enormă de la Roma, din care s-au păstrat puține fragmente. Din fericire, s-a conservat copia sculptată pe o piatră foarte dură în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
revederii, că nu mai putem să ne ascundem de ceilalți. Uităm unde suntem. Nu auzim nimic. Nu ne vedem decât ochii, niște telescoape imense ce se atrag reciproc Încleștate, reflectându-se unul Într-altul de la depărtări astrale. Ne cercetăm cu lăcomie, ne spunem mii de lucruri prin ochi Într-o secundă, ne certăm din priviri brusc, tot acolo ne Împăcăm imediat, ne alergăm prin coclaurii imaginației. Eu citesc tot ce a visat ea cât timp n-am putut-o vedea, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămas atât de puri amândoi, că, dacă ne-am fi atins din Întâmplare, poate am fi luat foc. Am fi ars fără scrum. E mai bine că nu ne-am carbonizat, că, iată, putem să ne privim cu aceeași misterioasă lăcomie și că putem să așteptăm curioși, să vedem ce se Întâmplă. Eu Îți scriu acum ca să te Încredințez că te-am iubit și că numai pe tine te iubesc, Angelica. Iată, am curajul să-ți scriu numele și să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ce să cad când am pierdut doar față de mine? Patinoarul... Începe pe 25. De ce Începe? Alte chinuri sufletești vor veni să Înlocuiască pe cele de acum. Gheața, veșnica ei chemare, aerul rece al iernii pe care Îl inspir cu atâta lăcomie va trebui să le alung, să le distrug din mine. De ce? Gheață, patine, iertați-mă. V-am strâns În suflet, așa cum avarul Își adună ultimii bani. Acum Îmi sunteți singura comoară, un vis frumos care s-a sfârșit prea curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atrage mai mult. Darămite când Îți interzici tu! Nu trebuie să te mai duci la patinoar! Bine, dar lacrima mea va avea luciul atât de drag al gheții, aerul rece Îmi va aminti mereu de zilele când Îl inspiram cu lăcomia unui avar care Își strânge banii... Dacă mă voi duce câte puțin la patinoar și voi vedea cum se bucură dușmanii și cum mă aplaudă, când voi simți chemarea aceea tainică a gheții, oare ce voi face? Dacă nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pudice, priviri sincere, priviri de domnișoară, priviri de femeie, priviri de... Închei fiindcă am devenit prea patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare a existat răspuns neprefăcut?) De ce, zeu mârșav, se târăsc oamenii cu lăcomie spre ceruri Când le put a privată și gesturi, și mâini, și razele ochilor Orice pâlpâire de gând le duhnește ca o bubă plină cu viermi Cum să rezist eu singur și pur În această leprozerie nedeclarată Unde oricine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]