179,812 matches
-
în sus, Urmând să cadă și să decidă Cap sau pajură - Fără să știe destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor Si lăsându-le să te înfășoare, Ca și cum știai că La sfârșitul picajului Urma să te strivești De asfaltul pe care aștept Să-mi ghicesc destinul În măruntaiele îngerului. catedrale închise Catedrale închise Ca niște case cu proprietarul plecat Fără să spună pe cât
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
înfășoare, Ca și cum știai că La sfârșitul picajului Urma să te strivești De asfaltul pe care aștept Să-mi ghicesc destinul În măruntaiele îngerului. catedrale închise Catedrale închise Ca niște case cu proprietarul plecat Fără să spună pe cât timp, Fără să lase adresa. În jurul lor orașul Rotește tramvaie și biciclete, Claxoane, reclame, Locuitorii grăbiți Vând și cumpără, vând și cumpără, Mănâncă în mers Si, din când în când, obosiți, Se opresc să bea o cafea La o măsuță pe trotuarul De lângă o
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
de potrivire Si hainele se miră Ca și cum chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde tu ai crezut. Fă-mă și pe mine să cred, Lasă lumina ta să mă aprindă Si hainele să se miște singure, Zărindu-se pe la cusături Strălucirea sâmburelui Trecut dintr-un secol într-altul.
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
noi acum atâta doar că Ion de la gară nu fusese niciodată purtat cu trenul regal confiscat de comuniști și redat de urmașii lor familiei regale și apoi patriei recunoscătoare el nici nu știa de existența acelui tren iar dacă mă lăsați să presupun în continuare atunci eu nici nu cred că el a călătorit vreodată cu vreun tren nici măcar la manevre poeziile lui nu erau ca ale noastre dar nici ca ale altora ele nu semănau cu nimic din ceea ce îndeobște
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
praful desertului a dori să te întorci e un lucru grav în continuare aceste silabe ale unor imperii te ajută să nu-ți mai aparțină nimic nu e bună disperarea spun unii cu sistemul în inimă pe-acolo timpul nu lasă urme de cerneală n-ai fost orbit de lanterna celor cu profesii fără risc de comercianții care au tranzacționat totul în aplauzele generale de lentoarea fluviilor traversînd orașele de la frontieră ochii mi-au lăcrimat numai peste mesajul nescris al debutantului
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
ei de animal care nu pricepe nimic din ce i se întîmplă. Aș fi vrut să plec în lume, să-mi găsesc altă familie, unde fetele au voie să chichotească și să poarte părul lung, dar nu puteam s-o las pe Mary - cine i-ar mai fi spus povești înainte de culcare? - și nici pe bunici, atît de munciți și de triști. Așa c-am rămas să locuiesc mai departe în casă cu obloane, împachetata în negrul de fum. La trei
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
bunică-tu! Muto! Ba nu, îi răspund eu. Doar că bunicul. Tot aia, îmi spune ea, pornită pe mine. Unde sînt vorbele tale? Ce-ai făcut cu ele? Le-am înghițit. Nu chiar pe toate, pe alea tocite le-am lăsat. Le-am înghițit și le țin în burtă mea. Dar să nu-ți fie milă de ele. Sînt păsări cu zece rînduri de dinți și aripi zimțate, de oțel. Să nu-ți fie milă de ele, că drumul tot nu
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
țesuturi aici în diorame cu tine coroane desfrunzite rețele de nervi ale zidurilor lumina susură deșirată în fuioare buimace zgîlțîie aerul cobori pe o funie de povești la ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul se ridică la cer ori un morman de cer împrăștiat pe asfalt o fațadă o cazma de lumină scăpată din Grădinile
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
alte o mie de fotografii, nimeni n-o vede, nici măcar eu, care am descris pînă acum orice detaliu din această vizuină în care s-a ascuns Dumnezeu ca în carcasa unui om oarecare, poate fi chiar trupul femeii care-și lasă bărbatul răstignit pe ușa de la ieșire plin de cuie și sînge, poate fi chiar bărbatul care-și udă buzele cu o cîrpă înmuiată-n oțet întinsă de o mînă nevăzută, poate chiar mîna lui Dumnezeu, ca ultim gest, după care
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
Gabriel Chifu Peste mine a nins, prin mine au crescut firele de iarbă, pe trupul meu de pământ s-au scurs pârâiașele tulburi ivite după ploaie. Seara s-a lăsat peste mine Si apoi lumina dimineții peste mine a aruncat bănuți de aur. Când eram copil, în joacă, îmi întorceam pe dos buzunarele. Așa, acum, m-am întors pe dos cu întreaga mea făptură și ce era înafară a ajuns
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
Mircea Petean toată lumea fotografiază sau se lasă fotografiată o întreagă nebunie imagini doar imagini fugoase aproximative inconsistente un bărbat în etate îmbrăcat în negru ferit de asaltul mulțimii zăbovește pe un scaun de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
doar imagini fugoase aproximative inconsistente un bărbat în etate îmbrăcat în negru ferit de asaltul mulțimii zăbovește pe un scaun de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
cântece piramide umane triumfătoare cum le-ai văzut, cum le-ai trăit chiar tu, copil "bestiale imagini" "ce animație cool" "e tare omu'" exclamă niște adolescenți "păi desenezi orice trăznaie îți dă prin cap în virtual" Bran, august 2009 Ce lași în urmă poate să rămână între două coperți? putem lăsa totul în urmă, sub piatră? nu va pătrunde lumina pe sub ușă? n-are să vibreze aerul de vocea ferecată așa cum auzim chemarea Anei din zid aici undeva aproape? Peste apă cine
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
ai trăit chiar tu, copil "bestiale imagini" "ce animație cool" "e tare omu'" exclamă niște adolescenți "păi desenezi orice trăznaie îți dă prin cap în virtual" Bran, august 2009 Ce lași în urmă poate să rămână între două coperți? putem lăsa totul în urmă, sub piatră? nu va pătrunde lumina pe sub ușă? n-are să vibreze aerul de vocea ferecată așa cum auzim chemarea Anei din zid aici undeva aproape? Peste apă cine ești tu pe țărmul celălalt? aici eu cine sunt? o
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
luminând și aprinzând al treilea cuvânt ce-l luminează și-l incendiază pe următorul... Anume așa citește un sfânt cuvânt cu cuvânt ce se aprind pe următorul cuvânt luminând aprinzând... Anume așa - luminează aprinde arde cuvânt după cuvânt fără a lăsa urme scrum de sens mai rarefiat mai dens încât nimeni nu știe ce a citit totuși un sfânt... HOKKU De pe frunza bambusului barza ciugulește melcul trosnindu-i cochilia-n clonțul dur. ...Dar nici chiar acesta nu e cel mai scurt
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
Emil Brumaru Cînd m-am uitat în urmă, nu erai, Tu, înger păzitor. Nici înainte. Și deodată mi-a trecut prin minte Că sînt lăsat în grija oamenilor, vai! Pe-acest pămînt! Dar caldă, albă, blîndă, Învăluită-n cîrlionți, cu glezna-n rouă, Te-ai îndreptat spre mine, pe din două Să ne hrănim c-o floare care cîntă Petală cu petală viața dulce, Femeia
Cînd m-am uitat în urmă, nu erai… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6864_a_8189]
-
Român Poetu-n bronz, pe cap c-un porumbel. "Concert Dvorák, Sibelius și Liszt". Ordinul doric, cu-al lui cânt și el. Un vânt în scuar, cu mâini de botanist. Drumeț dintr-un alt veac, pot să fiu trist Că nu las seara să mă prindă-altfel, Cu-o fată, recitându-i vre-un pastel (O culpă-n realismul socialist...). Dar, o superbă, zveltă trecătoare, Grăbită, cred din Mihăescu Gib, Parcă pe clape de pian, pe trepte! Și-adolescenți, bătând la disperare O
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
bobul de rou, floarea crescuse tiptil. Afară s-a fost înnoptat, ochiul se stinse din drum. Trebuie treptat strecurat Anul Nou, în flori și Acum. Mă culc senin Mă culc senin pe umbra stearpă a cheii, lumina aduce și îmi lasă chemarea umbrind oblâncul șeii. Deci numai dorul e o plasă, în care curge floarea : zeii. Și nici nu știu gerul ideii ce pleacă spre răscruce. Teii vor fi ades în noapte cumpătați, cum numai regii- leii rămân spre ziuă prea
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Mihai Gălățanu MUȘCĂTURILE Mușcăturile, în fapt, sînt niște mulaje. Și românii, ca și franțuzoaicele (sîc!), se înnebunesc după mulaje. Sînt obținute, cum ar spune tehnologii, prin presare la rece. Îți lași un mulaj dentar după toate regulile artei. Urma dinților mei în carnea ta. Și îmi place să mă contemplu acolo. Să mă bucur de fiecare fir al lumii. De fiecare dinte. Mușcă-mă adînc, pînă ai să dai de mine
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
roșu. Da, Olgăi îi stă bine cu batic roșu. E un fel de roșu înflorat. Și-a pus în cap să mă ațîțe. Și se duce după un lujer: prinde-mă - și nu mă prinde. Ia-mă și nu te las. Dezbracă-mă, prostovane, dacă poți! Si prostovanul sînt eu. Eu, de o mie de ori, eu. Parcă îmi spune, parcă îmi șuieră: ești așa de fraier că nici nu ai să apuci să mă atingi măcar. Ești atît de coclit
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Muieți vrei? Îți trebuie ție? Altfel nu poți? - Ba, răspunse leneșul, dacă nu-s muieți, mai bine să mă spînzure. - Ehei, oftă cucoana atunci, multe păcate-mi fac eu cu tine, leneșule. Dar, decît să merg în iad că am lăsat să te spînzure, mai bine voi muia chiar eu tot ce-oi putea, arză-i focul de posmagi. Oamenii îl urcară pe leneș în spatele limuzinei, lîngă cucoană și plecară mulțumiți c-au scăpat de el. Iar cucoana zise, pipăind mijlocul
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
național. Clișeele subculturii ne rănesc brutal sensibilitatea. Indecența prostiei sentențioase ne face să rosim. Citind textul, suntem gata-gata să-l repudiem pe Mihail Gălățanu pentru că a răscolit acest mâl al suficienței inepte, chiar dacă a făcut-o cu dezgust. Dar... Poemul lasă să se străvadă, undeva, foarte departe, ceva din frumusețea parcă ireală a creației eminesciene. Constituit ca un puzzle al prostiei omenesti, textul lui Mihail Gălățanu evocă totusi, indirect, fulgurant, si eminescianismul. La sfârsitul lecturii, ne simțim asfixiați de stupiditatea lumii
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
Europa. Și Europa stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Te rîde mapamondu'. Rușine! Stupefiant. Rușine. Stupefiant! Noi dezvăluiri, noi și senzaționale dezvăluiri despre viața sexuală și intimă a unui mare scriitor. A doi, pardon, scriitori. Mai bine vă lăsăm să priviți la televizor.
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]