2,387 matches
-
spunea că-s jocuri între băieți, fără a-i da detalii, ca și cum răspunsul ăsta ar fi fost suficient, iar lucrurile nespuse făceau parte dintr-un cod al băieților de la înțelegerea căruia mamele să se țină departe. Cornel a învățat să latre. Radu n-a filmat. Radu era puternic, iar Cornel era discipolul lui. Radu învățase să-și folosească puterile ascunse, trebuia să învețe și Cornel. Înainte de bătălia finală, Făt-Frumos și zmeul își încearcă forțele. Zmeul îl trîntește bine de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
confrunta cu realitatea din pat. Dar nu te speria, căci mulți oameni închid ochii la o oră sau alta a „nopții“ în care fac dragoste... Ceva necunoscut și mare! Atunci când în preajma unui copil de trei ani vine un cățel care latră tare, părând c-ar vrea să-l muște, el face exact ceea ce un adult n-ar face niciodată: închide ochii. Pentru acest copil, pericolul de lângă el dispare dacă închide ochii și nu-l mai vede. Ce legătură o fi între
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cu coada, încetinea, uneori se oprea, părea că prelevează probe, reflecta o clipă, apoi o lua la fugă, slobozind cel dintâi lătrat doar atunci când era în deplină cunoștință de cauză, când știa că prinsese urma vânatului. El, cel puțin, nu lătra niciodată numai așa, ca să se audă lătrând. Aveam să vedem asta cu ochii noștri. Venise ceasul să le dăm ariegezilor acelora (vânătorilor, dar și câinilor) o mică lecție de vânătoare. Deja faimos în comuna lui, Taïaut urma să-și facă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
că prelevează probe, reflecta o clipă, apoi o lua la fugă, slobozind cel dintâi lătrat doar atunci când era în deplină cunoștință de cauză, când știa că prinsese urma vânatului. El, cel puțin, nu lătra niciodată numai așa, ca să se audă lătrând. Aveam să vedem asta cu ochii noștri. Venise ceasul să le dăm ariegezilor acelora (vânătorilor, dar și câinilor) o mică lecție de vânătoare. Deja faimos în comuna lui, Taïaut urma să-și facă un nume în întreg departamentul. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
după care iese din apă și, pentru mai multă siguranță, saltă de câteva ori de pe un mal pe altul, apoi își ia tălpășița. A intuit bine ce urmează. Câteva minute mai târziu, încurcată, haita se învârte în cerc, se întoarce, latră din ce în ce mai rar și, în cele din urmă, renunță. La fel și iepurele despre care se spune că ar fi cam lipsit de creier știe să recurgă, pentru a-și proteja adăpostul de zi, la viclenii ce-ar face-o invidioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sunt speriați, văd și spaima proprietarului. Este important să-i pot vedea pe ambii, însoțitorul și însoțitul... Unii dintre ei mă insultă după vaccinare. Imediat ce sunt puși la loc pe podea, mă privesc cu un aer arogant și încep să latre. Pentru mine, nu încape îndoială că mă insultă. Alții merg și mai departe. De îndată ce ating podeaua, se și ușurează pe ea: e felul lor de a spune "Mă... în cabinetul tău de veterinar!". Înainte de a avea un sens abstract pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Iubea îndeosebi caii, câinii, era înnebunit când îi vedea... Drama era când i se aducea castronelul cu mâncare în timpul emisiunii. Captivat în egală măsură de castron și de emisiune, incapabil să facă o alegere, sfârșea prin a-și certa stăpânii, lătrând necontenit. Nici asta nu-i inteligență? ". Filosoful medieval Buridan și-a imaginat tocmai acest supliciu pentru măgar. Martir al libertății, împărțit între foame și sete, incapabil să aleagă între apa și ovăzul care i-ar fi fost puse la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în spațiu/ cu aripi de înger albastru/ Spre coadă are petale/ Sau o elice/ Cineva deasupra/ latră la luna cea mare// Și munții se-nalță/ cu vârfuri deschise/ Apa din lacuri izbește/ în maluri rotunde// În aer un iz tutelar/ Sub luna uitată de zodii/ meduze în câmpul/ cu flori" (Clar de lună). Câteva texte însă dovedesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la botez/ Nici dumicatul, îmbibat cu alcool,/ nu-i stă spre moarte în gât/ Acum așteaptă pieirea a tot ce e bun pe pământ/ Pe cei vrednici i-alungă, iar cel/ ce-nvârtește sapa și plugul/ (povești de demult)/ e lătrat și mușcat de câini asmuțiți/ de acest târâie-brâu cu capul de lut" etc. Toate contribuie la configurarea unei atmosfere sumbre, colorate expresionist, pe care cititorul este undeva invitat, prin intermediul adresării directe, să o trăiască la cote halucinante: "Tu numeri clipele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
odată-oameni, creaturi cu excrescențe fizice și psihice monstruoase, descrise lapidar în Cronică sau detaliat în Șapte personaje care trec zilnic prin ochiul delfinului, moartea și dragostea par singurele realități cu adevărat palpabile, fin interconectate: "În acest oraș al aproapelui,/ moartea latră la oameni/ cu tânguirile dragostei". Relația dintre destrudo și libido este, desigur, veche de când lumea. Poeta o știe prea bine, din moment ce recunoaște, undeva, într-un trist Proces verbal, că reiterează o poveste ce datează de secole: "M-am luptat și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unghiuri și surse. Mai mult decât atât, destinul propriului sex este pus încă de la început sub semnul minusului distinctiv, al umilului, al minorului: Femeia este câinele:/ Cu darurile sale magnolii/ sau umilă în umbră/ statornică așteptarea;/ Cum strigă mereu/ cum latră, cum plânge/ cum luna plină se învârte/ în scorburi de pântece./ Cum i se-neacă puii/ cum se agață-n lanț/ cum pleacă de acasă/ să moară." (***) Înșelată în așteptări (inclusiv în cele erotice), convinsă de captivitatea umanului într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu vigoare, încrezător// acum nu mai îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cupolă injectă, șiroind în/ infern, îmbibată cu stârvuri și fum/ cupola sec. XX este lipit de suprafețele sale/ încep să urlu:/ creierul nu-mi folosește!/ picioarele nu-mi folosesc!/ pântecul nu-mi folosește!/ josnicia nu-mi folosește!/ mașina de tocat latră! //...// ieși sânge o dată prin această hârtie scârboasă și/ carnivoră; în șuvițe stranii prelins lasă pentru a/ doua zi (imprimat) capul unui dobitoc. (sângele =/ osatură a morții numai că a început să ricoșeze,/ spre țărmuri deosebind dezintegrarea, migrarea spre/ o altă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avem mare încredere/ în serviciile meteorologice/ în oficiile farmaceutice/ și în buletinele de identitate/ trebuie să transmitem/ Urmașilor mei Văcărești/ cotele apelor Dunării/ minunatele noastre proverbe și zicători/ și alte comori/ Lupul își schimbă părul/ fiindcă nu cunoaște adevărul/ Ceasurile latră/ în cușca de piatră/ Ziua bună/ e de două ori pe lună/ Cine se scoală de dimineață/ trece prin piață/ Prin Piața Unirii/ să se pupe mirii/ și să învețe tabla-nmulțirii". Ignorând aceste avertismente, cititorul poate avea revelația unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
strănut al noilor țari. Deși există temeri privind o eventuală revenire a comunismului, nu cred într-o asemenea întorsătură a istoriei. În primul rînd, noul președinte face parte dintre "lupii tineri", o clasă politică bine înzestrată și din ce în ce mai agresivă. Cîinii latră, caravana trece. Putin a făcut rocada cu Medvedev și a devenit prim-ministru. El este exponentul unor puternice structuri de interese, în primul rînd economice, al complexului militar-industrial încă dominant și este bine plasat și susținut pe orbita politică; respectat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
scăpau pe dale fructele lor parfumate. Șoferul autobuzului intrase în intersecție și încercase să vireze la dreapta. Luase curba încet și se făcuse nevăzut. De parcă ar fi intrat într-un tunel transparent. Rămaseră-n urmă vălătucii de fum și cîinii lătrînd. și urmele scrîșnite ale pneurilor. Martoră a fost doar o indiancă bătrînă. Tremurînd sub primele raze de soare, femeia își făcu cruce și-apoi căzu în genunchi. Tot restul vieții se rugă cu ardoare. Dar nici unul din cei dispăruți nu
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
mi-a luat ceva timp astăzi, dar am vorbit mereu cu tine în gând și m-am uitat la copacii contorsionați și la malurile stâncoase din aceste locuri. Dintr-o curte, un câine gras s-a repezit înspre mine, a lătrat furios, apoi s-a oprit în spatele gardului și a început să privească cum mă îndepărtez gânditor pe drumul pustiu. Tu pulsezi în sângele meu, în timp ce rătăcesc pe aceste dealuri pline de tufe de papură, printre care pasc în liniște oi
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
că, fără comunicarea lingvistică, nu ar mai fi literatură, poezie, știință, pe scurt, acumulare de cunoștințe teoretice și practice (poezie În sensul demn al cuvântului, și nu aceea de forma: „scârța, pârța,/ țaca, paca/ mulge vaca/, foaie verde laba gâștii,/latră mâța-n pom/...),; c) nimic nu poate stabili mai bine inteligența și superioritatea noastră, decât existența comunicării verbale. (După Descartes, „chiar și nebunii care spun lucruri nebunești, dau dovadă de o formă de inteligență pe care nici un alt animal nu
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
răspunde Întâia oară că s-a Încuibat Într-Însul un șoimuleț, a doua oară (... o vidră și a treia oară (... o șerpoană și că nu poate Întinde vârfurile pentru că ar simți puii acestor vietăți, ar prinde a șuiera și a lătra, iar el, speriindu-se, ar cădea În mare. În urmă Însă totuși <<bradul se gândea/ și tulăiele Întindea/ Iară mortul Îmi trecea/ unde dorul Îl ducea/ Marea fără nume/ L-aielaltă lume>>.” Toate aceste funcții magico-mitice rituale și ceremoniale fac ca
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
am condus o stație de radio, așa că știu să lucrez cu sunetul, am aceste reflexe, iau întotdeauna sunetul de atmosferă, iau sunete care nici nu sunt sigur dacă îmi vor folosi: zgomote banale, ciocănelile în dugheana unui cizmar, câini care latră într-un cimitir etc. La filmare, le puneam în permanență celor două personaje microfoanele lavalieră. Utilizam rar microfonul de cameră, pentru că nici nu folosește într-o asemenea situație, când te muți de la unul la altul se pierde sunetul. Este scena
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
expozeu economico-politic arătând rolul tineretului din România în alegerile parlamentare (19 noiembrie 1946 n.n.)”. Din păcate, în raportul din care am citat și vom mai cita nu am găsit niciun detaliu referitor la aceste gargare propagandistice spuse (probabil) cu glas lătrat în stilul „maeștrilor” Hitler și Stalin. Mai departe: „...s’au ținut două ședințe cu activul de bază cu caracter organizatoric și politic prin angajamente concrete ca difuzarea de cărți progresiste (sic!, n.n.), a ziarelor Tinerețea și Strâmbătatea și lămurirea celorlalți
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
după căruța care nu te-așteaptă. Doi, care erau mai mici, începură să plângă. Nu dorm toți câți au ochii închiși. Când regentul este un verb, o interjecție, un adjectiv atunci subordonatul său este un complement: Vai de câinele care latră pe stăpânul său. Ușa deschisă pe oricine primește. Gras ca scripca e. ; sau o propoziție completivă: Nu faceți ce fac eu, ci faceți ce zic eu. Vai de cel ce strigă la urechea celui surd. Fântâna îngrijită de dânsa era
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nu trebuie analizat decât sau ca circumstanțial, când are topică adverbială, sau ca atribut simplu (fie că determină imediat numele subiect, fie numele (pronumele) obiect direct, ca atribut predicativ). De exemplu: Ca circumstanțial (de mod): Vedeam oile plângând, câinii tot lătrând. „Topica adverbială a gerunziului circumstanțial se subînțelege ușor chiar în condițiile inversiunii poetice: Pe-un nor de aur lunecând, a zânelor Crăiasă venea. - adică: Crăiasa venea lunecând pe-un nor de aur. Ca atribut: Urmând după un substantiv în N.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
lui Simion, unde Îi Întâmpină lătratul unui dulău ciobănesc, gata să sară poarta și să-i rupă. Nu vă fie teamă! Aici stă uncheșul Sandu și ne adăpostește el undeva câteva zile, zise Traian Pop. Vezi, Sandule, cinei că acesta latră la oameni, Îl știu eu, zise mătușa Toderică. Cu lămpașul aprins, strigă de pe prispă cam speriat: Cine-i acolo? Om bun, uncheșule, zise Traian Pop Da ce-i cu voi, măi băieți, acu În miez de noapte? Vin și ne
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-i acolo? Om bun, uncheșule, zise Traian Pop Da ce-i cu voi, măi băieți, acu În miez de noapte? Vin și ne dă drumul că suntem mai mulți! Prin Întuneric abia se conturau siluetele celor treisprezece. Marș, nu mai lătra! Ți-ai făcut datoria. Uncheșule suntem treisprezece și am sărit din tren că ne duceau ungurii pe front. Voi sunteți nebuni! Dacă vă dau de urmă? N ajung ei până aici. N-auzi că deja pe la Gheorgheni bat tunurile rușilor
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]