2,010 matches
-
am putut să alung din mine gândul rușinii aruncate asupra țării prin trădarea armatei germane. Eram stăpânit de o stare de revoltă, întreținută de inutilitatea exercițiului care se desfășuta cu atâta meticulozitate, care, pentru mine, avea ca final rușinea, trădarea, lașitatea. Când se apropia punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de toleranță”. * Resemnarea. Este o altă ipostază socială a toleranței. „vezi neregula, o respingi interior, dar o suporți, o înduri ca pe ceva inevitabil.” Exemplu: accepți adulterul pentru că nu crezi în posibilitatea eradicării lui. Toleranța se transformă, la limită, în lașitate. Încerci să salvezi aparențele. Te resemnezi de dragul imaginii proprii și al cuplului. * Toleranța pasivă. Este acea formă a toleranței bazată pe ignoranță și indiferență. Suntem drăguți și generoși cu cei diferiți de noi pentru că nu Îi cunoaștem și nu ne
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
stau"; Restul de dedesubtul măștii timpului trebuie să își arate fața"; Limpede se-arată viitorul groaznic"; "însîngerată soarta cea grozavă"; "sabia grea a morții"; "cadavre-îngrămădindu-se întuneca-vor stelele"; "prizonierii condamnați la moarte"; "poveste legendară de grozavă suferință"; " Ar fi o lașitate să mă gîndesc la a trăi. / Ci slujitorii-mi or să spună celor ce întreabă, / Dacă precum un nobil Ælla a trăit, așa cum nobil Ælla a căzut răpus. [Își înjunghie pieptul". "Mai am doar puțin timp să-mi tîrîi viața
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și alți slujitori care nu și-au compromis misiunea au fost eliminați din societate, iar cei mai dârji au fost întemnițați și aruncați în gropi comune și înlocuiți cu analfabeți plagiatori. Uzurpatorii adevărului vor câștiga mereu pe seama celor adormiți, a lașității și credibilității impostorului sau prin necunoașterea adevărului. Dar degeaba cunoaștem adevărul dacă nu vrei sau nu știi cum să-l aperi. Ia aminte: voievozii noștri cei vrednici nu lăsau din mână buzduganul până la trecerea în veșnicie. Comunismul, considerat decedat, a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
hăulind și voind descompunerea Statului Român Național. Parlamentul a fost transformat într-o instituție antisocială, în vechea mare adunare de altădată în care se vota cu unanimitate directivele partidului comunist. Samsarii, incurabilii care vând totul, uzurpatorii, au fost înscăunați prin lașitatea mulțimii care i-a votat cu ochii închiși și mintea înghețată, seduși iarăși de sloganele îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dă în pas cu istoria. Autoritățile naționale și statale tac... Până când? Legionarii au mărturisit și vor mărturisi crezul lor oricât de vitreg va fi destinul cu noi. Vom lupta cu aceeași dăruire pentru Neam și Cruce și nădăjduim. Tăcerea înseamnă lașitate și moarte. Lupta însemnă istorie și veșnicie. NU ÎNSTRĂINAȚI PĂMÂNTUL Pământul este talpa țării. Nu înstrăinați pământul copiilor, copiilor voștri, apărat de veacuri cu sânge și morminte. Înstrăiarea lui e profanare. Pământul înseamnă viață. Pământul e Metropola cu zidiri mărețe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
resemnat la ne-înțelepciunea altora, de ce ar vedea un conflict interminabil între el și cei nechibzuiți, între cei care meditează și cei care luptă? Eroul nu ignoră nici nu disprețuiește pe sfânt: el disprețuiește pe cel care întoarce obrazul din lașitate, nu pe cel care întoarce obrazul din curaj superior. De ce Max Weber este în acestă măsură sigur că disputele din Olimp sunt interminabile? Totodată pentru că disputele erau în el și pentru că disputele sunt obiectul privilegiat al studiului sociologic. Raționalistul recunoaște
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
dinadinsul să fie aprobată, dictată de nevoia de ușurare morală, de absolvire de consecințele negative ale lucrului făcut. Orice plăcere personală este negată, refuzată. La nivelul superior, apare sentimentul lipsei de demnitate. Persoana se teme de orice responsabilitate, starea de lașitate care derivă de aici otrăvind toate proiectele personale. Apare rușinea de sine și individul se condamnă pentru eșec. Se conturează astfel complexul de eșec, este dramatizat eșecul personal, situațiile sunt abordate cu o stare de angoasă, acuzare de sine, autopersecuții
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
și schematisme specifice literaturii din deceniile anterioare. Prozatorul mai investighează conștiințe (fals) torturate și destine umane ratate, ce parcurg o traiectorie regresivă. Confruntați cu realitatea, acești oameni cad victime propriilor slăbiciuni de caracter: arivismul (Geo Baldovin din Durerile altora, 1969), lașitatea în asumarea riscurilor pe care le implică o anumită opțiune politică (Paul Comănici din Scamatorul, 1969) sau lipsa de curaj într-un moment decisiv al vieții, utilizarea de paleative ce se vor dovedi tot atâtea puncte de plecare spre alte
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
căci e înalt și foarte voinic, dar în câteva clipe dispare copleșit de număr. Văzând unde este pericolul, părăsim intrarea Primăriei și ne repezim pe scări. Ne aruncăm în grămadă, dar... mă văd singur; lupta, valurile mulțimii ne-au despărțit. Lașitatea mulțimilor neorganizate e deznădăjduitoare. În fața a treizeci de soldați cari au întins doar puștile, au fugit cel puțin 3 000 de oameni. În fața a 50 bătăuși s-au risipit 10 000 de oameni fără să opună nici o împotrivire. Singurii cari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dat înapoi. Gustave le Bon33 a scris despre psihologia mulțimilor și a dat explicarea marelui adaos de puteri pe care individul îl dobândește de la colectivitățile în mijlocul cărora se află. În ziua de 27 aprilie 1875 mulțimea a fost de o lașitate dezgustătoare, n-a știut să reziste și a fugit în fața unor forțe adverse neînsemnate. Dacă a fost rezistență și oarecare manifestație de bărbăție, acestea n-au venit decât din partea agenților și a câtorva studenți. În sfârșit mă văd singur în fața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
maiorul Lahovary, fiind însărcinat cu recunoașterea terenului, nu mersese mai departe de Grivița no. 1 și nu descoperise că, după Valea Plângerii se afla o altă redută, Grivița no. 2. Bineînțeles, se adăuga că Lahovary nu-și îndeplinise însărcinarea, din lașitate. Deci, când soldații români, în asalt, au ajuns în fața obiectivului, au fost trăzniți de focurile încrucișate ale celor două redute.150 384 bucureștii de altădată 149. Relatarea lui Bacalbașa este inexactă, el confundă două momente deosebite ale războiului. Colonelul Alexandru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lege mâna la spate. Dar mar torii căpitanului Zisidi refuză. Pro cesul verbal consemnează întâmplarea. Bineînțeles în public cazul nu mai e discutat în speță, dar după coloarea politică a combatanților, conservatorii pretind că Emil Costinescu a dat dovadă de lașitate, liberalii ripostează acuzând guvernul că a trimis un spadasin ca să asasineze pe un ziarist de valoarea lui Costinescu. (Id., ibid., nr. 11648, 26 martie 1922, pp. 1-2.) Pagina 230 * În viața publică debutează cu un cuvânt de spirit. Prefect al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
figură de escroc și criminal, îi apare superior prin persistența într-o idee, deși una de o calitate dubioasă. Urmînd destinul și pe acest fatal Robinson, el trece (asta-i „călătoria” sa) prin toate formele decăderii: dezerțiune militară și profesională, lașitate și neloialitate, complicitate la crimă. În răutate, îl depășește pe Robinson, iar în dezgust îl egalează pe Parapine, savantul de origine rusă ajuns alienist la un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se împacă deloc cu scrisul publicitar. Am, prin urmare, un motiv serios să mă felicit pentru ceea ce consideram a fi prima și cea mai dureroasă ratare din viața mea. *Zvonul despre o iminentă reducere de personal scoate la iveală nebănuite lașități și inimiciții. Degeaba perorez despre ne cesitatea unei conduite demne și avertizez că, pentru a-și ușura sarcina, cei de la „Cultură” și cei de la „Propagandă” vor încerca să ne asmută pe unii contra altora și vor face presiuni să renunțăm
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i ciudat e că nimeni nu îndrăznește s-o dea în vileag. Imediat ce-și rezolvă situația (transfer, suplinire), fiecare tace... un an. Apoi iarăși strigă, apoi iarăși tace. Toate acestea nu demonstrează însă falsitatea acuzației de corupție, ci doar lașitatea celor ce n-o divulgă. Mai există, la nivel macrosocial, „mîndria de a fi român”? Se simte, cu adevărat, românul „stăpîn în țara sa”, sigur de drepturile ce decurg din „stadiul actual al civilizației și culturii”? *Intelectualul și Puterea. Iată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zic - decît pe Richard al III-lea și Macbeth luați la un loc. În ciuda aspectului robust și arogant, tipul e un animal bolnav și, mai grav, un laș. Cred, de altfel, că filmul poate fi considerat și un studiu asupra lașității. Dacă am reținut bine, de cele mai multe ori, Falconetti își atacă adversarii sărind de sus asupra lor asemenea unei păsări de pradă sau a unei feline sălbatice. Evită, uneori prin fugă, confruntările directe, „în cîmp deschis”. Întrunite în aceeași persoană, spiritul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reținut bine, de cele mai multe ori, Falconetti își atacă adversarii sărind de sus asupra lor asemenea unei păsări de pradă sau a unei feline sălbatice. Evită, uneori prin fugă, confruntările directe, „în cîmp deschis”. Întrunite în aceeași persoană, spiritul malefic și lașitatea sînt foarte periculoase. O dovedește scena finală. Crezut mort, Falconetti are o ultimă zvîrcolire de răutate împușcîndu-l din spate, deci la modul laș, pe Rudy Jordache. E aci (deduc) un avertisment pentru toți luptătorii, inclusiv pentru polemiști. Mai ales pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde?, pînă cînd? Nerușinarea e productivă mai ales noaptea. După efectuarea „capului limpede”, la întoarcerea acasă, am auzit pe stradă zeci de măscări și obscenități. În întuneric proliferează o limbă porcoasă și se propagă o violență a cărei sursă e lașitatea. Aduși în lumină, mulți din cei care grohăie ori sar la gîtul trecătorului ar fi niște „piftii”. Dacă m-ar asculta, le-aș spune celor de la partid: „Aprindeți becurile, tovarăși, dacă nu vreți ca orașul să devină o fermă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în față pe cîte unul dintre cei atinși de boala văicărelii, îmi vine să-l reped, să i spun că-și merită soarta de cîrtiță, de vierme în rahat! Pentru că în felul lui de a se purta nu-i numai lașitate, ci și multă șmecherie. Cere-i săși spună răspicat nemulțumirea, și-ai să vezi cum dă dosul. * Cine încearcă să înfățișeze „realitatea” trebuie să țină mereu cont de complexitatea ei: „realitatea” nu-i, nici pe durate scurte, omogenă, suma aspectelor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urmașilor noștri” etc. După amiază am citit, în „Steaua”, nr. 9/1988, interviul acordat de Augustin Buzura lui Viorel Cacoveanu și m-am simțit confirmat în felul în care am procedat. Buzura vorbește de stres, de malnutriție, de frică și lașitate, de lipsa libertății și a demnității, de dorința de a cunoaște nemijlocit „și alte vremuri”: „Măcar 5 ani într-o vreme fără profeți și vizionari, fără indicatoare de circulație spirituală”. Nu-i poți pune pe gînduri pe auditori sau pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fenomen al emigrării, al fugii de țară, de datoria de a lupta în țară. O emisiune de acest fel este utilă dacă se ocupă realmente de lupta pentru drepturile sociale din țară, în timp ce fuga, emigrarea este o supapă ușoară, o lașitate. Și așa, acești cetățeni utilizează tot felul de mijloace pentru a scăpa după formula lasă-mă să fug și nu veți mai auzi de mine. Păi, nu așa este bine. Poporul nostru trebuie să se organizeze în interior și să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Scriitorilor) problema aprovizionării orașului Timișoara, probleme ale moralității tineretului, a cerșetorilor, a regimului de pașapoarte etc. și când am fost întrerupt de trei ori de către primul-secretar, sub privirile stupefiate ale obștei scriitoricești, asupra căreia plutea un duh de bătrânețe și lașitate. De mult folos i-ar fi fost societății românești contemporane critica aspră și obiectivă, oricât de distructivă ar părea ea unor minți îmbătate de ideologie. Așadar, stimați tovarăși, vă invit să descoperiți propriul dvs. oraș prin prisma unui condei care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mult decât nimic. Decât nimicul de până nu demult. Vi le aduc la cunoștință în primul rând cu speranță și apoi pentru a arăta tuturor celor care vă ascultă, și dumneavoastră simultan, că nu chiar toți compatrioții noștri suferă de lașitate sau indiferență. Anul trecut, pe strada Lipscani, trecătorii au putut vedea un cetățean (un adevărat cetățean) cocoțat pe o schelă de unde împrăștia fluturași pe care erau scrise câteva adevăruri la adresa regimului și în special asupra lui Ceaușescu . Organele așa-zis
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dacă vreți, ecou al unei conștiințe. Faptul că el se manifestă printr-o corespondență și nu altfel vorbește de la sine despre condițiile noastre de viață care sunt pare-se iremediabil legate de tăcerea noastră. Nu mă pregătesc să-mi justific lașitatea, ci numai s-o explic, în parte. Trăim, pentru a mă face mai bine înțeles, într-o continuă intimidare. Această intimidare a devenit, cred, pârghia cea mai puternică și eficace pe care regimul Ceaușescu o folosește în mod divers, fie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]