3,980 matches
-
am spus și am ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea În patru labe lângă Enkim și, torcând ca o pisică uriașă, tot Încerca să-i fure din gură miezul fructului. - Enkim! Am venit să-ți spun că plec. El, Însă, mesteca În continuare ca un berbec În călduri, iar mie Îmi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Enkim. Tocmai Înfulecasem măruntaiele unui mistreț Împreună cu Enkim și cu Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să adoarmă și se tot zvârcolea În brațele maică-si. Eh, una peste alta, terminaserăm de mâncat și ne petreceam timpul râgâind cu poftă. - Sănătate. Era cald. Aruncasem resturile de mâncare În apa molcomă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prin încăpere; e ușor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pauză.) La dracu’. PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză.) Eu mă duc. Își răscolește printre lucruri și-și scoate un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă. MACABEUS: Dă’ găleata! (Furios.) Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte! Cu bine! Cu bine! Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme, pe care le aruncă dând din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
faci blana harcea parcea. Uite ce blană frumoasă ai, nu-i păcat de ea? Iliuță se apleacă spre câine și încet, cu grijă, îl mângâie pe grumaz, pe piept, pe burtă, apoi cu amândouă mâinile îl trage în sus de labele de față. Câinele se supune și se ridică, dând din coadă. Ochii îi scânteiază a joacă. Sunt al tău, să știi. Am fost dintotdeauna al tău. Iar tu ești dintotdeauna al meu, asta e. Dar ce-o să zică mama? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tu fă-mă tare și mă apără-n tot locul și nu și-n tot locul mă ferește și de rele nu-i așa și-n tot locul mă-nsoțește și de rele mă ferește amin. Amin. Amin. Cățelul așezat pe labele dinapoi nu zice nimic. Și dintr-o dată pasărea se mișcă puțin, dă dintr-o aripioară, din amândouă, se saltă pe piciorușele de ață. Își lasă capul într-o parte, privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
într-un picior, pe o tulpină de aurică. Își desface aripile, gata să-și ia zborul. Se mai uită odată la Iliuță, cu ochii lui cafenii, isteți. Apoi zboară. Frrrr! Și dus e. ─ Norocul tău c-a-nviat, Mureșe. Hai, bine, dă laba. Pace pace, între două dobitoace, dacă ne mai supărăm, luăm valiza și plecăm. Panțe! Și pornesc mai departe în perindările lor. Cerul se despică drept la mijloc și prin deschizătură cade pe pământ un fald de lumină galbenă. Una, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe ce se poate. Nici una din piesele de mobilier din atelierul pictorului nu este întru totul susceptibilă de a fi numită. Sigur, seamănă cu acele obiecte pe care limbajul omenesc le desemnează în mod obișnuit prin scaune, lăzi, canapea, servantă, labe de leu și așa mai departe. De îndată însă ce vizitatorul se așează și începe să se uite cu ceva mai multă luare aminte în jur, observă că asemănarea e doar o impresie de suprafață. O viață ciudată pâlpâie în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dacă te întreb ce reprezintă? întrebă el. N-o purtam niciodată în prezența lui. I-am dat explicațiile necesare, i-am arătat și emblema de pe prăselele pumnalului. Emblema, argint pe lemn de nuc, reprezenta un vultur american, care în ghearele labei drepte strângea o svastică și devora un șarpe din ghearele labei stângi. Șarpele voia să reprezinte comunismul evreiesc internațional. În jurul capului, vulturul avea treisprezece stele, reprezentând primele treisprezece colonii americane. Eu desenasem inițial schița emblemei și deoarece nu desenez prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în prezența lui. I-am dat explicațiile necesare, i-am arătat și emblema de pe prăselele pumnalului. Emblema, argint pe lemn de nuc, reprezenta un vultur american, care în ghearele labei drepte strângea o svastică și devora un șarpe din ghearele labei stângi. Șarpele voia să reprezinte comunismul evreiesc internațional. În jurul capului, vulturul avea treisprezece stele, reprezentând primele treisprezece colonii americane. Eu desenasem inițial schița emblemei și deoarece nu desenez prea bine, în loc de stelele în cinci colțuri ale Statelor Unite am făcut stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
umărul lui, cu ochii închiși, lăsându-se dusă de insul acela apărut din senin. Se juca ușor cu degetele pe spatele ei și se înfiora de atingere, ca și cum o pisică ar fi pipăit-o cu ghiarele abia scoase din perinițele labelor. - Știu la ce vă gândiți, oftă insul. Nu-l mai suportați pe Emilian Țongu. Prea lungește toată povestea asta cu doamna Adina. Sunt împreună de ani buni, încă de pe vremea Pieții Universității. Era mai bine credeți dacă doamna Adina rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde stătuse bărbosul, două urme în iarbă, negre, arse. Parcă un urs își înfipsese labele în iarbă, o pârjolise, lăsându-și tiparul ghiarelor acolo. - Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Goncea, mai lasă, bă, curvele în pace, că mă obligă superiorii să te prelucrez cu sancțiune. Și știi ce făceam? Mai de-al dracului regulam! La disperare, că așa era socialismu, de nu regulai până umblai cu limba în patru labe, nu-ți puteai face datoria la serviciul care-l aveai, cum era la noi, la datoria ce-o aveam, mai cu ascultare ca la mănăstirea aia de la Mândraia, că era pe față lucrul cu oamenii muncii. Făcea activistele și intelectualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au găsit că băiatul bulibașei îl gâtuise și-l spânzurase. L-au împușcat și pe băiat, chiar acolo, în inima satului. N-au mai așteptat judecată. Vorbea grăbită, tot întorcând capul spre violonist. Acela însă dispăruse. Cățelandrii, în fund, pe labele din spate, păreau că ascultă atenți nevoie mare spusele ei. - Trăia cu una, Rela Soporan. Fratele Relei era la pușcărie. Îl înjurase pe Dej când cu colectivizarea, ceva în felul ăsta. Și Rela, de frică, se zice că l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gură. Mâna mi-era plină de sânge. M-am șters de haină. Atunci Sonia m-a chemat pe nume. Mă zăpăcisem, nu mai știam ce să fac. M-am ridicat în genunchi și m-am apropiat cu sfială în patru labe. De pantaloni mi s-au prins paie și am stat o clipă să le curăț. A fost o idee proastă. Fiecare pai cules cu două degete murdare marca două puncte roșii pe pantalonii mei până atunci curați. Ia-l odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-a întâmplat la 19 ani. Odată a vrut să meargă la budă și nu putea, pentru că Mihaela spăla rufe. Se chircea în pat, îmbrăcată cu una din pijamalele mele, spunând că nu mai poate și făcând grimase. Își băgase laba piciorului sub șezut. Îmi spunea cât de mult o urăște pe femeia asta subțire și rea, care își închipuie că baia îi aparține și care e atât de acră încât nici măcar o dată nu i-a făcut soțului o muie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-mi revin. În ziua asta, totul mi-a mers cum nu se poate mai prost. M-am ridicat în coate și am văzut-o pe Sgsdgff îndepărtându-se cu spatele, trăgând de Jerry, care se opintea, ridicat în două labe. Zgarda îl sugruma și nu mai putea să latre. Atunci, ca ziua să nu se încheie și mai prost de atât, am privit în ochii lui Sdsgdff și am întrebat, cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
urlat atât de mult că parcă nici nu mai aveam nevoie de aer. Am luat-o la goană pe scări, m-am împiedicat, piciorul mi-a alunecat și m-am lovit la tibie, am urcat cât am putut în patru labe în timp ce mă ridicam progresiv în picioare, apoi am căzut iar și urletul mi s-a întrerupt; cineva mă striga pe nume. Eram acum la jumătatea scării, în față și în spate vedeam treptele cotind. - Mihai! O voce ascuțită de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am rămas singur pe stradă, sub razele viguroase ale soarelui, privind motanii. Aveau spinările foarte arcuite, iar tensiunea atinsese asemenea cote, încât nici nu mai mișcau din coadă. Distanța dintre mustățile lor era de vreo zece centimetri. Unul, roșcat, ținea laba din spate îndoită într-o poziție oarecum nefirească, de parcă ar fi fost surprins de celălalt (negru, cu blană lucioasă, bine hrănit), și se simțea din simpla analiză a posturii că negrul îl amenința pe roșcat, care bătea în retragere. Victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu era mai simplu? Ăștia, vezi Doamne, aveau demnitate, care motanului negru i-a părut amenințată, fiindcă altfel n-ar fi tresărit de parcă l-ar fi ars ceva, naiba știe ce-o fi văzut, și i-a ras roșcatului o labă în bot, lucru care a declanșat ostilitățile. Și parcă simțeam fiecare gheară înfigându-se în blana celuilalt, trecând de vaga protecție a blănii, penetrând stratul superficial de piele, rupând și dezordonând țesuturi, și zbieretele pisicești s-au ridicat ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coperți de piele, pentru că erau ciudate. Făceau toți parte din aceeași familie, a cățeilor alburii cu ochi albaștri, și probabil că vreun strămoș li se încurcase cu un Husky, de la care au moștenit ochii ăia umani, de hipnotizatori pe patru labe. Am ignorat întodeauna sfatul lui tanti Silvia și nu le-am dat salam. (Și Hector spunea să le dau de mâncare.) Eu ziceam că-i treaba ei dacă vrea să-i țină. Și să-i învețe să fie mai prietenoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Margarita cu gheață Pentru toți cei care miau făcut înregistrări. Știți care sunteți. Capitolul întâitc "Capitolul întâi" Bărbatul care se afla în fața mea stătea în patru labe de câteva minute bune, lucru deloc neobișnuit având în vedere locul unde ne aflam. Nu mi-am dat seama că mă întreba ceva; în boxe se auzea bubuitul lugubru al celor de la The Velvet Underground 1, îndeajuns de tare încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Văd că încă te încăpățânezi să nu fi disciplinat! spuse aceasta, târându-l după ea cu zgarda; nu se prefăcea atunci când scâncea de durere, pe jumătate sugrumat. —Jos. — Te suuun eu, a orăcăit el, pe când se îndepărta șchiopătând, în patru labe, oferindu-mi o priveliștea fundului său printre șireturile cu care se încheia costumul la spate. I-am urmărit îndelung, conștientă că, într-adevăr, mă va suna. Sally nu știa numărul meu, dar asta nu avea să-i stea în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să o iau ca pe un compliment. Marie se aplecase din nou pe spate, cu un picior în locul de sprijin și celălalt întins într-un arabesc larg și generos, în spate. Își desprinse o mână de pe cablu și-și prinse laba piciorului întins, trăgând tare de el, într-o curbă exagerată, pe care o urmă și cablul, care se arcui sub această greutate. Lurch o privea, cu gura căscată, uitând de orice animozitate, cum se cățăra pe cablu, cu picioarele încălțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]