4,795 matches
-
ofițer pe când eram furier la casieria regimentului 2, artilerie antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis să cumpăr făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului a început să țipe, cerând ajutor.ț
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cercetarea unui omor deosebit de grav, ceea ce nu este același lucru. S-a identificat sânge pe pereți, sub un poster, pe fața din stofă a patului în zona pernelor și în zona centrală, în partea interioară a somierei patului și în lada acestuia, precum și printre și sub rigle de parchet de sub pat. Când s-a ajuns cu cercetarea în zona patului, Doru Petru s-a retras în fața frigiderului în colțul opus al patului pe care se afla un fier de călcat, rămânând
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nu mă puteam sustrage. În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui Dinu, și alte câteva fleacuri pe care le-am strâns într-o ladă și le-am lăsat în grija bătrânei. I-am spus că plec pentru un timp. Nu m-a întrebat nici unde, nici când aveam de gând să mă întorc, să-mi iau lucrurile care, din clipa aceea, nu m-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
turul consultațiilor cu cartierele mărginașe, unde locuiau cei mai săraci dintre clienții săi. Pe aici strângerea gunoaielor se făcea mult mai târziu și mașina doctorului, care mergea de-a lungul drumurilor drepte și prăfuite ale acestui cartier, atingea în treacăt lăzile pline cu resturi, lăsate la marginea trotuarului. Pe o stradă de-a lungul căreia trecea astfel, doctorul numără o duzină de șobolani aruncați pe rămășițele de legume și de cârpe murdare. Pe primul său bolnav l-a găsit în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de vechi astmatic. Nevastă-sa aduse un lighean. ― Ei, domnule doctor, spune el în timp ce-i făcea injecția, i-ați văzut cum ies ? ― Da, spuse femeia, vecinul nostru a adunat vreo trei. Bătrânul își freca mâinile. ― Ies, îi vezi prin toate lăzile de gunoi, foamea-i scoate, asta-i! Doctorului Rieux nu i-a fost greu să constate apoi că în tot cartierul se vorbea de șobolani. O dată terminate vizitele, se întoarse acasă. Aveți sus o telegramă, spuse domnul Michel. Doctorul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spune judecătorul. Rieux vru parcă s-o ia în direcția trenului, dar se întoarse spre ieșire. ― Da, spune el, nu-i nimic. Tot ceea ce a reținut Rieux din acele clipe a fost trecerea unui muncitor care ducea sub braț o ladă plină cu șobolani morți. În după-amiaza aceleiași zile, la începutul consultațiilor, Rieux l-a primit pe un tânăr despre care i se spusese că era ziarist și că mai venise o dată dimineața. Îl chema Raymond Rambert. Mic de statură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vor fi dispărut. Dar în dimineața următoare, 18 aprilie, doctorul, care își aducea mama de la gară, îl găsește pe domnul Michel și mai tras la față decât ieri: din pivniță până în pod, vreo zece șobolani zăceau pe scări. Umpleau și lăzile de gunoi ale caselor vecine. Mama doctorului află știrea fără să se mire. Sunt lucruri care se întâmplă ! Era o femeie micuță, cu părul argintiu, cu ochii negri și blânzi. Sunt fericită că te văd, Bernard, spunea ea. În ciuda șobolanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
OAMENII FUSESERĂ SILIȚI SĂ-I OMOARE, AGONIA FIINDU-LE PREA LUNGĂ. DAR, DE LA CARTIERELE MĂRGINAȘE PÂNĂ ÎN CENTRUL ORAȘULUI, PESTE TOT PE UNDE SE ÎNTÂMPLA SĂ TREACĂ DOCTORUL RIEUX, PESTE TOT UNDE CONCETĂȚENII NOȘTRI SE ADUNAU, ȘOBOLANII AȘTEPTAU ÎN GRĂMEZI, ÎN LĂZILE DE GUNOI, SAU ÎN ȘIRURI LUNGI, PRIN RIGOLE. PRESA DE SEARĂ LUĂ, DIN ACEASTĂ ZI, ÎN MÂNA EI PROBLEMA ȘI ÎNTREBĂ DACĂ MUNICIPALITATEA, DA SAU NU, ÎȘI PROPUNE SĂ ACȚIONEZE ȘI CE MĂSURI DE URGENȚĂ ÎNȚELEGE SĂ IA PENTRU A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
O să fie singur, cu Tarrou, să-l îngrijească ... Grand își înfundase în pernă capul, cu obrazul verzui și cu privirea stinsă. Se uita nemișcat la focul slab pe care Tarrou îl aprindea în cămin cu ce mai rămăsese dintr-o ladă. Merge rău , spune el. Și din adâncul plămânilor săi în flăcări un ciudat hârâit însoțea tot ce spunea. Rieux îi recomandase să nu vorbească și spusese că va reveni. Bolnavul avusese un surâs bizar și o dată cu el un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
poate fi citit în cărți, că bacilul ciumei nu moare și nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile și rufărie, că el așteaptă cu răbdare în odăi, în pivnițe, în lăzi, în batiste și în hârțoage și că poate să vină o zi când, spre nenorocirea și învățătura oamenilor, ciuma își va trezi șobolanii și-i va trimite să moară într-o cetate fericită. --------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
neliniști lumea cu vechea Stafie a comunismului? Destul! Opriți-vă! și vedeți-vă de ale voastre monstruoase crime la care cu siguranță ați participat și pregătiți-vă să dați socoteală în fața Istoriei și a Dreptății divine! Locul vostru este la lada de gunoi a Istoriei, nu să manifestați în inima Moscovei, a cetății care ar putea să fie o mare speranță democratică a omenirii. N.B. Recent, în ajunul recentelor alegeri din Basarabia, s-a prezentat un film de o crudă și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tăblițe gravate cu cuneiforme, alfabet vechi de patru milenii. Arta, sculptura, bijuteriile și statuile din timpurile în care abia apăreau, relicve ale epocii Bibliei și ale celei de dinainte, puteau fi găsite la Bagdad. Timp de decenii au stat în lăzi prevăzute cu alarmă sau în spatele unor uși de oțel, protejate de cel mai sofisticat sistem de securitate din lume: dictatura lui Saddam Hussein. Dar mulțumită soldaților de pe tancuri și piloților bombardierelor ce brăzdau cerul de deasupra, Saddam a fugit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trimisese toată gama de cutii muzicale, de la cele foarte mici până la „marele nostru modelul, domnule“. S-ar putea chiar să meargă. Dar ar fi putut s-o facă mult mai repede dacă ar fi avut ajutorul necesar. Se uită la lada de ceai de lângă sulul mare de bandă adezivă. Numai ea reprezenta cam trei luni de muncă grea, solitară. Înăuntru se aflau sutele de tăblițe de lut pe care le strânsese din aprilie 2003. Avea un plan și pentru ele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu adevărat specială. Era ceva aproape sexual, o săgetare a șalelor, pe care o cunoscuse prima dată în adolescență, când fumase pe ascuns o țigară cu marijuana la internat. Deschise capacul cu ranga, fiind atent să evite așchiile de la aceste lăzi de ceai, cu care te puteai înțepa la degete. Iar în mintea lui încolți acea întrebare încântătoare pe care și-o pun toți copiii rupând panglicile și ambalajul în dimineața de Crăciun: ce e înăuntru? Al-Naasri îi spusese la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al cutiilor muzicale? Da, îmhm, da. Foarte... melodios. A, asta datorită meșteșugului, Henry. Uită-te înăuntrul tobei cilindrice; o să vezi o tehnică foarte veche. Chiar antică. —Înțeleg. Ascultându-l pe Jaafar cu telefonul lipit de ureche, Henry se întoarse spre ladă și apucă prima cutie muzicală. Scoase din țâțâni acoperișul de lemn pentru a privi mai îndeaproape mecanismul. Avea nevoie de o șurubelniță. — Și astea sunt un produs local? întrebă Henry pe un ton complice. Prea grăbit ca să-și mai caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un nume, spuse. Un nume arab. Omul pe care îl căutăm se numește Afif Aweida. Capitolul 27 Ierusalim, joia anterioară Acesta era sunetul pe care voia să-l audă Shimon Guttman, vacarmul acela de carnaval. Fluierăturile repetate; bătăile ritmice în lăzile de gunoi; zarva care nu putea fi creată decât de un grup puternic de oameni și, mai ales, cu convingeri puternice. Luase parte la o sută de demonstrații la vremea lui, dar asta îl făcea mai mândru decât toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poală. Cei doi Reilly aveau parte de tratamentul cel mai rău, aplicat clienților nedoriți. — Nu ai din întâmplare un Dr. Nut, rece? întrebă Ignatius. — Nu. — E berea preferată a fiului meu, explică doamna Reilly. Trebe să i-o cumpăr cu lada. Uneori se așează pe jos și bea câte două, trei sticle deodată. — Sunt sigur că pe omul acesta nu-l interesează în mod deosebit ceea ce-i spui, zise Ignatius. — Nu vrei să-ți scoți șapca aia? întrebă barmanul. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zumzetul, huruitul și șuieratul fabricii. Scena care mi-a întâmpinat privirea a fost în același timp captivantă și respingătoare. La Levy Pants, tipul originar de fabrică primitivă a fost conservat pentru posteritate. Dacă s-ar putea ca Institutul Smithsonian, această ladă de gunoi a resturilor națiunii noastre, să ambaleze în vid fabrica Levy Pants și să o transporte în capitala Statelor Unite ale Americii, cu fiecare muncitor congelat în atitudinea lui de muncă, vizitatorii acestui muzeu îndoielnic s-ar scăpa pe ei, în pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușă se vedea o reclamă la bere. Prăvălia lui Mattie era o combinație de bar și băcănie, partea de băcănie rezumându-se la un sortiment limitat de mărfuri, băuturi nealcoolice, pâine și mai ales conserve. În afară de bar, mai era o ladă cu gheață unde stăteau la rece câteva kilograme de carne conservată și cârnați. Și nu exista nici un Mattie; domnul Watson, proprietarul liniștit, de culoare café au lait, era singura autoritate care dispunea de puținele mărfuri. — Chestia-i că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei. — Liniște! — Și nici mie n-o să-mi meargă mai bine. Pleoapele acvamarin ale doamnei Levy tremurau. Ce se va alege de mine? Și așa viața mea a fost distrusă. Acum ce se va întâmpla? Va trebui să scormonesc în lăzile de gunoi, să mă țin după marinarii din flotă. Mama mea avea dreptate. Liniște, porunci domnișoara Trixie, de data aceasta mai sever. Sunteți cei mai zgomotoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Doamna Levy căzuse pe un scaun, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai mult de douăzeci de băieți care stăteau în grădiniță și-l priveau. Și Ignatius își pusese o pălărie mare ca Superman și peste tot ardeau lumânări. To’ timpu’ mama lui striga la el din ușă s-arunce cânele în lada de gunoi și să intre-n casă. Vezi, de atunci lucrurile au început să meargă prost. Ignatius a fost la universitate vreo zece ani. Mama lui aproape-a sărăcit. A trebuit să vândă și pianu’ pe care-l aveau. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
interioare ca cel de pe Constantinopole Street, sau ca acesta. Apartamentul domnișoarei Trixie era decorat cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe un teanc de ziare. Unicul element de întinerire pe care părea că l-a reținut domnișoara Trixie erau dinții. Se vedeau sclipind printre buzele ei subțiri, în timp ce mușca din prăjituri. — Ai amuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
descreierat, femeia asta ar fi fost pensionată de mult, spuse domnul Levy soției sale. După atâția ani în care ai prezis ce se va întâmpla, s-a dovedit că tu ești cea care aproape că ai aruncat Levy Pants la lada de gunoi. — Văd. Nu dai vina pe ea. Dai vina pe o femeie cu aspirații și idealuri. Dacă ar fi intrat un hoț la Levy Pants, eu eram de vină. Ai nevoie de asistență medicală, Gus. Mare nevoie. — Da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de după o grămadă de ziare. Sunt șantajată cu scumpele mele fete. Sunt dată la o parte, ca tu s-o faci în continuare și mai mult pe băiatul de bani gata. Acum Levy Pants chiar că va fi dată la lada cu gunoi. Îți închipui că știi ceva împotriva mea? Păi chiar știu. Iar Levy Pants va fi dată la lada cu gunoi. Dar nu din cauză că unul dintre jocurile tale ar fi distrus-o. Domnul Levy privi cele două scrisori. Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]