13,725 matches
-
aminte de noi, de totCe n-am făcut! Mă înconjoară Spaima de dorul care arde timpiiDe lacrimi. Mi-am injectat iubirea deFlacără din noi. Apusă la Palatul Dogilor.Stinsă de harpă în Piața San Marco.Sorbeam șampania toamnei venețiene Privind lampa cerului spre care cocoriiSe înălțau în chip sinucigaș...Elisabeta IOSIF... VII. DIPLOMA ”CRIZANTEMA IMPERIALĂ”, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. Seara ”ninge” cu auriile crizanteme Pe înserat am primit un dar din Japonia: Revista
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
ore desfătare, două ore de amor.... V. VETA, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015. M-am născut în alte vremuri, într-un secol zbuciumat, De războaie mondiale și de început progres... Seara învățam la lampă și nespus m-am bucurat, Peste ani când la lumină am avut și eu acces. De-un perete agățată, o cutie dintr-un lemn, Era singura fereastră spre izvorul neștiut. N-avea scală, unde scurte și îl ascultam solemn, Iar
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
săraci, În acele vremuri parcă eram mult mai fericiți, Azi progresul , bunăstarea, a făcut mai mulți posaci. Citește mai mult M-am născut în alte vremuri, într-un secol zbuciumat,De războaie mondiale și de început progres...Seara învățam la lampă și nespus m-am bucurat,Peste ani când la lumină am avut și eu acces.De-un perete agățată, o cutie dintr-un lemn,Era singura fereastră spre izvorul neștiut.N-avea scală, unde scurte și îl ascultam solemn, Iar
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
o să vrea să se mărite când firele termina își punea furca la brâu lângă vatră se-așeza răsucind fuiorul greu pe plita încinsă bine punea câteva gutui așteptând ca să se coacă, depănând de-a amintiri. pe perete, lângă pat, flacăra lămpii ardea mirosea a gaz și-a fum, însă tare-mi mai plăcea! mâinile-i svelte torceau, firul pe mosor creștea adormeam noaptea târziu tot uitându-mă la ea a trecut repede vremea și bunica mea s-a stins iar căsuța
CĂSUȚA DE LÂNGĂ LAC de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381258_a_382587]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > CERȘIND IUBIRE Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Știu de ce, lămpile de noapte, s-au aprins și orizontul luminat de soare, s-a umbrit, știu de ce, țărmul mării, e inundat de valuri, în ritm amețitor, aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără
CERȘIND IUBIRE de COSTI POP în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381424_a_382753]
-
spirit, deși nimeni nu îmi vorbise vreodată până atunci despre așa ceva. Nu era un corp, ci mai degrabă o masă ușoară de vapori, ca un fum. Semăna puțin cu norii de fum ai unei țigări care se adună în jurul unei lămpi. Spre deosebire de ea, forma mea era colorată. Am sesizat culoarea portocalie, cea galbenă și o culoare albăstruie închisă, poate un fel de indigo. Această formă spirituală nu era modelată ca un corp. Era mai mult sau mai puțin circulară, dar avea
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
plutitoareși sper, ca cinevasă-l citească...aș vrea, ca tu să fii.Cuvinte-s despre,ochii tăiși despre mine,că nu-i pot vedea,... XXVI. CERȘIND IUBIRE, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016. Știu de ce, lămpile de noapte, s-au aprins și orizontul luminat de soare, s-a umbrit, știu de ce, țărmul mării, e inundat de valuri, în ritm amețitor, aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără ploaie, fără nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela către tine, cu ochii-nchisi, cerșind parcă, iubire. Mai știu, de ce albastrul ... Citește mai mult Știu de ce,lămpile de noapte,s-au aprinsși orizontul luminat de soare,s-a umbrit,știu de ce,țărmul mării,e inundat de valuri,în ritm amețitor,aducând scoici albe,nisipul găsindu-șiloc în ele,spălat degrabă.Știu de cevântul serii,fără ploaie,fără nori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aur pe-acea potecă simplă care din Bucium urcă? Din lampă nu mai ies fărâme de lumină, rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci palma nu-mi mai asudă pe casca îndoită și-atât mi-a mai rămas : să sper sub crucea veacurilor seci! Mihaela Rașcu (30.05.2017) Referință
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NU MI-E FRICĂ DE MOARTE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mi-e frică de moarte În serile de iarnă, la lampa cu fitil, Îmi povestea mămica, nu voi afla eu când, Mă va călca norocul, că primul semn îl am; Tichia de pe cap cu care m-am născut... Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt. Am prins
NU MI-E FRICĂ DE MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380879_a_382208]
-
după ce conveneau le scria și răspunsul. Alții veneau ca să le judece neînțelegerile ori problemele de sănătate sau orice altceva le era neclar iar tataie, după ce-și lua cele trei bețișoare lustruite de atâta folosință și cu care ștergea sticlele lămpilor de gaz din toată casa fiind însoțit de nelipsitele pisicuțe care i se tot împleteau printre picioare, se apuca de treabă ascultând în același timp cu multă răbdare pe oameni astfel veniți la sfatul lui. Și bine înțeles că eu
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
lăuntric,mă simt puternic, liber de toate câte sunt,... XIV. NU MI-E FRICĂ DE MOARTE, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. Nu mi-e frică de moarte În serile de iarnă, la lampa cu fitil, Îmi povestea mămica, nu voi afla eu când, Mă va călca norocul, că primul semn îl am; Tichia de pe cap cu care m-am născut... Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt. Am prins
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Și ocrotit am fost sub sfânta Lui aripă. În viața pământeană iubește și dușmanii, Că suntem călători din ceasul zămislirii Și să-ntărim credința-n Bunul Dumnezeu, ... Citește mai mult Nu mi-e frică de moarteîn serile de iarnă, la lampa cu fitil,Îmi povestea mămica, nu voi afla eu când,Mă va călca norocul, că primul semn îl am;Tichia de pe cap cu care m-am născut...Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt.Am prins
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
în an se-opresc la casa cu-amintiri Unde săpată-n ziduri e umbra dumitale, Aici, bădie dragă, ai îngropat trăiri, Cu fratele Mihai, în nopți patriarhale. Noi regăsim în ea, copilăria noastră, Profunde rădăcini au împânzit și dor... Azi lampa este stinsă, nu-i nimeni la fereastră Doar cetele de îngeri ce-așteaptă în pridvor! La 31 decembrie 1889, în urmă cu 125 de ani în timp ce urătorii mergeau din casă în casă, la Bojdeuca din Țicău,Ion Creangă părăsea această
LA BĂDIŢA ION CREANGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/374395_a_375724]
-
ELOGIUL CĂRȚII, de Sabina Măduța, publicat în Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015. Moto „Simți cum îți dă inima dintr-odată ți-o da, cum ți-ar da un măr”. Ion Vlasiu - Sibinaa, Sibinuțaa, mai lăsa cartea și stânge lampă că se gata fotoghinu... Vocea mamei care nu poate adormi de grija se aude din camera alăturată. -Da mama, da, o sting imediat, mai am puțin de citit. Dar eu nici gând să-i dau ascultare. - Sibinaaaa, se aude iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
poate adormi de grija se aude din camera alăturată. -Da mama, da, o sting imediat, mai am puțin de citit. Dar eu nici gând să-i dau ascultare. - Sibinaaaa, se aude iar și n-am încotro. Cobor fitilul, suflu-n lampă și ies în verandă. E o noapte caldă de vară, cu aerul parfumat de ierburi înflorite. Crișul e la doi pasi de casa noastră. Peste salciile și plopiii ce-l mărginesc se ridică o lună mare, strălucitoare. Îmi iau carte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
în vacanță, am scăpat pentru trei luni de școală și de internatul Liceului Sanitar ... Citește mai mult Moto„Simți cum îți dă inima dintr-odatăți-o da, cum ți-ar da un măr”.Ion Vlasiu- Sibinaa, Sibinuțaa, mai lăsa cartea și stânge lampă că se gata fotoghinu...Vocea mamei care nu poate adormi de grija se aude din camera alăturată.-Da mama, da, o sting imediat, mai am puțin de citit. Dar eu nici gând să-i dau ascultare.- Sibinaaaa, se aude iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
poate adormi de grija se aude din camera alăturată.-Da mama, da, o sting imediat, mai am puțin de citit. Dar eu nici gând să-i dau ascultare.- Sibinaaaa, se aude iar și n-am încotro. Cobor fitilul, suflu-n lampă și ies în verandă.E o noapte caldă de vară, cu aerul parfumat de ierburi înflorite. Crișul e la doi pasi de casa noastră. Peste salciile și plopiii ce-l mărginesc se ridică o lună mare, strălucitoare. Îmi iau carte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
de dileme doar prin acceptarea lui Dumnezeu. Ideea non-ființei, a morții escaladează și ea poetica volumului. Tristețea rămâne să acopere rănile. La această adresă,/ ca și cum nimeni n-ar fi locuit vreodată,/ liniștea provoacă durere.” (Casa cu veranda îndoliată) Sau: ”Azi, lampa este stinsă, nu-i nimeni la fereastră,/ Doar cetele de îngeri ce-așteaptă în pridvor!” (La bădița Ion Creangă) Prezentat într-un colind, respectul pentru luminătorii din vechime ai locului, pentru harul lor artistic, emană firescul sufletului poetei. Se umblă
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
de tot Ce n-am făcut! Mă înconjoară Spaima de dorul care arde timpii De lacrimi. Mi-am injectat iubirea de Flacără din noi. Apusă la Palatul Dogilor. Stinsă de harpă în Piața San Marco. Sorbeam șampania toamnei venețiene Privind lampa cerului spre care cocorii Se înălțau în chip sinucigaș... Elisabeta IOSIF Referință Bibliografică: Toamnă la Veneția / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate
TOAMNĂ LA VENEȚIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374568_a_375897]
-
Acasa > Strofe > Atasament > VIS DE FUM Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e viața ca o lampă fermecată Ce în lumină dă să mă-nvăluie, Tu ai plecat cu dragostea mea toată Și-acum, lumina ce-am clădit se năruie. Mă uit la mine. Cum de par întreagă? Cu mâini, cu ochi, cu întristată gură, Cu inimă ce
VIS DE FUM de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373375_a_374704]
-
din mine, te văd cum tu nu te-ai văzut niciodată! De aceea am venit atât de aproape, să nu ratez nicio îmbrățișare de privire, să nu ratez vreo întâlnire cu vacanța ce-mi ești!’’ M-ai fi privit în lampa de la capul patului și mi-ai fi vorbit despre firul ierbii, despre fructele zilelor, despre foșnetul valurilor, despre stânci, păduri și curcubeu. Dac-ai fi vrut, nimic nu te-ar fi ținut prins în altă împărtășire, ai fi alergat până la
CONȘTIENTIZARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373620_a_374949]
-
care spusese aceasta îi trezise pe toți prin cuvintele sale, pe care și ei le știau de fapt. -Știm asta! spuseră mai mulți dintre ei cu puțină nădejde în glas. Așa a spus El! Cineva aprinse din nou candelele și lămpile de ulei și toți se ridicară în capul oaselor pentru a vorbi. -I-a înviat pe Lazăr, pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair, spuseră câțiva pe rând. -Și poate va mai face o minune cu sine însuși! -,,Să
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
acolo unde se afla Hasim, care îi aștepta în odaia întunecată. Baraba intră și se așeză pe scaunul liber din fața bărbatului care îl aștepta. Nu spuse nimic ci doar îl privi pe omul aflat în fața sa la lumina slabă a lămpii aflate acolo. Cineva îi luă haina scumpă pe care cel venit o dezbrăcă. Oamenii lui Hasim se postară de jur împrejurul lor. -Cu ăștia ce faci? spuse Baraba cu neîncredere arătând spre cei câțiva bărbați. -Sunt oamenii mei, replică Hasim. Și sunt
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
apoi că Hasim mai avea ceva de spus. -Iar acum spune despre bătrânul Boriel, îl îndemnă Baraba. Chiar aș vrea să aflu mai multe. Hasim se așeză din nou în fața lui și porunci unuia dintre însoțitori să mai aprindă o lampă. Dorea să-l vadă mai bine pe Baraba. Apoi spuse, sprijinindu-și coatele pe masa dintre ei. -După dezastrul din Gaza în care era să-mi pierd mințile, la scurt timp m-a contactat un bărbat între două vârste. Era
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]