6,066 matches
-
ROȘU, Nicolae (27.VI.1903, Roman - ?), eseist și gazetar. Este fiul lui Grigore Roșu, profesor de latină. Urmează liceul la Constanța, unde familia se mutase, apoi studii universitare medicale la București, finalizate în 1929. Va lucra la Institutul Medico-Legal din București. Încă din timpul studenției scrie, invitat de Pamfil Șeicaru, la „Curentul”, devenind și redactor. Mai târziu
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
în litere, în 1893, cu o lucrare despre „filosofia școlii din Ghaza”. Vine în România în 1894, la invitația lui C. Rădulescu-Motru, cu care fusese coleg de studii în Germania. Profesor la Liceul „Venieri” din Galați, unde a predat greaca, latina, germana și filosofia, se mută, în 1897, la București și, între 1900 și 1920, este interpret pentru limbile greacă și engleză la Ministerul Afacerilor Străine. A fost fondator, împreună cu Ioan Bogdan, al Comisiunii Istorice a României. Universitatea din București îl
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
cu situația demografică căreia industria tipografică a trebuit să-i facă față la Începuturile ei. Tipografii din secolele al XV-lea și al XVI-lea erau dornici să lărgească piețele destinate producției În masă a cărților. Problema era că În timp ce latina era limba oficială a Bisericii fiind utilizată și de cărturarii europeni și oficialii guvernamentali la curțile Palatelor, ea reprezenta o piață de cititori prea mică pentru noua revoluție a comunicației. Pe de altă parte, atât de multe limbi și dialecte
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în vecinătatea acesteia, așa cum făcuseră în acei ani poetul Claudian, care plecase din Egipt și se dusese întîi la Roma și apoi la Milano, sau Ammianus Marcellinus, care își compusese scrierile nu la Antiohia, patria sa, ci la Roma, în latină. în jurul anului 380, Augustin a scris prima sa operă, astăzi pierdută, Despre frumos și potrivit (De pulchro et apto), dedicînd-o unui orator din Roma, iar în 382 a plecat la Roma, dezamăgit de experiența sa maniheeană, care nu îl ajutase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu, și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filozof și creștin. Aceasta nu înseamnă însă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin, cf. A. La Bonnardière, Biblia Augustiniana, Et. Augustiniennes, Paris, 1960, și volumul de studii diverse „Saint Augustin et la Bible”, în ***, Bible de tous les temps, Et. Augustiniennes, Paris, 1986; A. Pollastri, F. Cocchini, Biblia e storia nel cristianesimo latino, Borla, Roma, 1988 (secțiunea dedicată lui Augustin este scrisă de A. Pollastri). Despre credință și intelect: A. Mandouze, L’aventure..., cit.; E. Gilson, Introduzione allo studio din Sant’Agostino, cit. 5. Operele din perioada sacerdoțiului Activitatea literară a lui Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a lui res, care se obține prin citirea textelor biblice. Firește, trebuie stabilit care dintre ele sînt autentice, și acest lucru este posibil prin cunoașterea limbii ebraice (pe care însă Augustin n-o poseda), a celei grecești și a latinei. în ultimul context, credinciosul trebuie să știe să aleagă între numeroasele versiuni - adesea nesatisfăcătoare - ale Scripturii care circulă printre creștini și s-o prefere pe aceea care se bucură de un prestigiu consolidat, ce nu e oportun să fie repus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care circulă printre creștini și s-o prefere pe aceea care se bucură de un prestigiu consolidat, ce nu e oportun să fie repus în discuție, fiind absurd ca un singur om să dorească să traducă direct din ebraică în latină: sînt probleme la care medita și Ieronim exact în acei ani în fața textului biblic, și se poate vedea și cît de diferite sînt convingerile și principiile științifice ale lui Augustin în raport cu acelea ale gînditorului din Stridon. A treia carte își
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fiecărei strofe; textul se încheie cu un epilog de treizeci de versuri, fiecare dintre ele terminîndu-se printr-o asonanță pe sunetul e (-e sau -ae). Augustin știa că romanii din Africa, dar și din alte locuri nu mai simțeau prozodia latinei clasice, și de aceea compune acest psalm în proză ritmată și nu conform metricii. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (M. Petschenig); BA 28, 1963 (G. Finaert, Y. Congar, G. Bouissou). 7. Confesiunile Numirea ca episcop la Hippona suscitase numeroase critici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însuși, ci un continuu și implacabil act de acuzare combinat cu laude pline de recunoștință și emoție pentru Judecătorul îndurător care l-a pedepsit, dar l-a și ajutat, făcînd din eretic un episcop. Termenul „confesiune” avea diverse semnificații în latina creștină, printre care acela de mărturisire a păcatelor, de mărturisire de laudă, de mărturisire de credință. Dintre acestea, cel puțin primele două (unii cercetători cred că și a treia) sînt prezente în dialogul lui Augustin cu Dumnezeu. De altfel, acesta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
it. și note V. Paronetto, A.M. Quartiroli); Agostino, Amore assoluto e „terza navigazione”. Commento alla Prima Lettera di Giovanni, zece predici. Commento al Vangelo di Giovanni, a doua predică. Intr., trad., note și aparat critic G. Reale, cu textul în latină la început, Rusconi, Milano, 1994. Studii: Ch. Mohrmann, Die altchristliche Sondersprache in den Sermones des hl. Augustin, Dekkers & van de Vegt, Nijmegen, 1932 și retipărit Hakkert, Amsterdam, 1965 (important pentru formularea „Sondersprache”, „limba specială a creștinilor”, despre care cf. vol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se găsea în 429 la Constantinopol, unde încerca să blocheze drumul pelagianismului, punîndu-i în gardă pe ortodocși și chiar pe împăratul Theodosius al II-lea în privința erorilor lui Celestius. Aici a scris, redactîndu-l întîi în greacă și traducîndu-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol de către papa Celestin I (422-432); astfel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol a lui Celestius și Iulian de Eclanum, care se refugiaseră acolo, precum și reconfirmarea condamnării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încît toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină, de Filastriu, și în greacă, de Epifanie: poate era mai bine să se traducă în latină opera acestuia din urmă decît să se compună una nouă. în scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină, de Filastriu, și în greacă, de Epifanie: poate era mai bine să se traducă în latină opera acestuia din urmă decît să se compună una nouă. în scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu cîțiva ani înainte de moartea lui Augustin, începuse deja invazia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
27-64; studiile lui C. Tibiletti despre Cassian și Faust din Riez (cf. infra). Traduceri: ACW 14, 1952 (The Call of all Nations); 32, 1963 (Defense of St. Augustine). Despre Cronică, cf. C. Molè, „Prospettive universali e prospettive locali nella storiografia latina del V secolo”, în ***, La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità, Actele Congresului... Erice (3-8 XII 1978), Centro di Studi Umanistici, Messina, 1980, pp. 195-239; B. Luiselli, „Indirizzo universale e indirizzi nazionali nella storiografia latino-cristiana dei sec. V-VIII”, ibidem, pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Draconțiu e influențată încă de cartaginezul Tertulian și că pasajele cu caracter imnic imită imnurile lui Ambrozie. Opera poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punctul de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă deoarece încă din secolul al III-lea prozodia latinei fusese abandonată aproape în întregime în favoarea accentului intensiv). Desigur, această problematică nu ne poate interesa aici. în Spania vizigotică s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Opera poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punctul de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă deoarece încă din secolul al III-lea prozodia latinei fusese abandonată aproape în întregime în favoarea accentului intensiv). Desigur, această problematică nu ne poate interesa aici. în Spania vizigotică s-a realizat o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către Eugeniu, episcop de Toledo, care, la cererea regelui Chindaswinth (646-657
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
una din acele figuri care în secolul al V-lea se întîlnesc tot mai rar, adică un tip de scriitor care trăiește o experiență de viață atît orientală, cît și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Gallia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă, intitulată Așezămintele mănăstirești și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca maestru de doctrină creștină, și cu atît mai puțin, pentru polemica sa antipelagiană. Cassian este un scriitor rafinat și folosește cu moderație mijloacele retorice în limba latină pe care o învățase la maturitate. Nu întîlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, ca în cazul lui Ammianus Marcellinus, de exemplu. Narațiunea simplă și agreabilă și prospețimea expresiei fac din Cassian unul dintre cei mai mari scriitori latini ai secolului al V-lea. Bibliografie. Ediții: CSEL 13, 1886
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Les Belles Lettres, Paris, 1943; C.E. Stevens, Sidonius Apollinaris and his Age, Clarendon Press, Oxford, 1933; I. Gualandri, Furtiva lectio. Studi su Sidonio Apollinare, Cisalpino, Varese, 1977; Idem, „Elegi acuti: il distico elegiaco in Sidonio Apollinare”, în La poesia cristiana latina in distici elegiaci, Actele Congresului internațional, Accad. Properziana del Subasio, Assisi, 1993, pp. 191-216; F.E. Consolino, „Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare”, în Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa, 4 (1974), pp. 423-460. V. SCRIITORI ITALICI Dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre el; opera sa, prin intermediul căreia s-a răspîndit în Occident interpretarea spirituală a Cîntării datorită unui comentariu specific inspirat din Origen, a fost faimoasă în Evul Mediu și era utilizată de Grigorie cel Mare. Cum Aponius nu stăpînește bine latina, Comentariul său caracterizîndu-se adesea printr-o exprimare obositoare și neclară, s-a spus că ar fi de origine orientală. Opera sa trebuie plasată în primele decenii ale secolului al V-lea pentru că se sprijină, așa cum declară autorul, pe traducerea Cîntării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
gérmaniques, cit.; J. Daniélou, H.I. Marrou, Nouvelle Histoire de l’Eglise. I. Des origines à Grégoire le Grand, Seuil, Paris, 1963; P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare (VIe-VIIIe siècles), Seuil, Paris, 1962; M. Simonetti, La produzione letteraria latina fra Romani e Barbari (sec. V-VIII), Augustinianum, Roma, 1986. Pentru această problematică, cititorul trebuie să recurgă și la studiile de medievistică. I. Scriitori din Africa Așa cum am văzut mai sus, din 430 provincia Africa intrase sub stăpînirea nemiloasă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edesa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsîndu-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub forma unui dialog între maestru și elev, adaptat pentru vorbitorii de latină, a fost, așadar, opera lui Iunilius, care i l-a dedicat prin 551 lui Primasius. Toate aceste lucruri sînt explicate chiar în prefața manualului. E
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsîndu-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub forma unui dialog între maestru și elev, adaptat pentru vorbitorii de latină, a fost, așadar, opera lui Iunilius, care i l-a dedicat prin 551 lui Primasius. Toate aceste lucruri sînt explicate chiar în prefața manualului. E vorba de Regulile simple ale legii divine (Instituta regularia divinae legis), adică o introducere metodică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
en Occident de Macrobe à Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; H.I. Marrou, Storia della educazione nell’antichità, trad. it. Studium, Roma, 1950; P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare. VIe-VIIIe siècle, Seuil, Paris, 1962; ***, La scuola nell’Occidente latino dell’Alto Medio Evo, Centro Ital. di Studi sull’Alto Medioevo, 19, Spoleto, 1972, I, pp. 147 și urm.; B. Luiselli, Storia culturale di rapporti..., cit. 1. Boetius Anicius Manlius Severinus Boetius trebuie considerat cel mai însemnat reprezentant al renașterii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]