1,986 matches
-
toate reacțiile de care omul este capabil cînd dă ochii cu moartea. Unii se apropiau, se opreau, priveau spre cel de pe bancă și Începeau să pună Întrebări cu glas scăzut, plin de neliniște: — Ce-i cu el? E bolnav? A leșinat? E beat? Ce are? Și se Întîmpla ca unul să-i răspundă, privind atent chipul mortului și apoi strigînd În gura mare cu voioșie, făcînd un gest categoric și batjocoritor cu mîna, și totuși cu o nuanță de neliniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apoi strigînd În gura mare cu voioșie, făcînd un gest categoric și batjocoritor cu mîna, și totuși cu o nuanță de neliniște și nesiguranță În glas: — Nu! Nu-i e rău! Tipul e beat! Asta-i tot! Ce mai! A leșinat... Ia te uită cum stau toți și-l privesc! glumește el. Parcă n-au mai văzut În viața lor un bețiv! Haide! Să mergem! strigă el. Și pleacă grăbiți, În timp ce primul face haz de ceilalți cu un glas batjocoritor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
butoiul cu pricina și pe mâinile celor care împart pet-urile cu apă, se agită, se îmbrâncesc, își dau coate direct în gură sau în spină, își bagă reciproc degetele în ochi, se înjură, chiar și de cele sfinte, babele leșină, moșii hăulesc victorioși când apucă un pet cu apă, mai ceva decât la un trofeu olimpic. Și știți și voi dragii mei de ce? Magie. Ambele mulțimi doresc să aibă parte în această zi de magie. Cei de la Londra, vor ca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Întâmplător, dar absolut întâmplător, Siegfried era în picioare făcându-și gimnastica de seară. Niciodată n-am înțeles antipatiile dintre corp și membrele sale. Pe de o parte tabăra trunchiului și a capului, pe de alta gașca membrelor. Când tabăra este leșinată de oboseală, gașca are chef de prostii și bășcălie. În schimb, dacă tabăra e în formă, gașca abia se târâie, abia răspunde la întrebări. Degetele ei lungi cu unghii ascuțite, roșii, urmăresc conturul lui Siegfried, apoi îl înșfacă strâns. Membrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
clientului, să dorm acolo doi ani, fără vise. Am rezistat o lună, apoi am mărit puțin prețul ședinței. Asta m-a mai trezit puțin. Însă după o altă lună mi-era la fel de somn. Când am ajuns la Past Perfect, aproape leșinasem. Din încurcătură m-au scos niște bolboroseli în bucătărie. Adelina era plecată la Constanța cu câteva fuste, să i le spele maică-sa. M-am dus să văd ce se întâmplă. Chiuveta se umpluse cu o apă slinoasă și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că tatăl meu nu era, de fapt, tatăl meu și că mama făcuse din casa ei un bordel. Am vrut să mă reped la el, dar cineva m-a lovit din spate cu un obiect tare în cap și am leșinat. M-am trezit la spital, unde am zăcut câteva săptămâni. După întîmplarea asta, nimic n-a mai fost ca înainte. Am rămas cu mari dureri de cap și o duceam din beție în beție, pornit împotriva întregii lumi și, mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ei, făcea tot felul de obiceiuri; odată singură în camera ei și-a aranjat oglinzile, și-a dezbrăcat straițele de pe ea, să-și cunoască ursita. Când a văzut un dric tras de patru cai, a scos un țipăt și a leșinat! Altădată într-un pahar cu apă neîncepută de la fântână a pus un inel și cenușă... s-a format silueta unui băiețel, cu pantalonii scurți și cămașa albă... stătea drept ca la fotograf. Acela a fost Nelu, nepotul ei, de care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
unii pasageri ridicau disperați din sprâncene, alții țâțâiau sau înjurau în barbă - și toți care aveau un ziar sau documente de afaceri au început să-și facă vânt cu ele. Am încercat să văd partea bună a lucrurilor. Dacă o să leșin - ceea ce era foarte posibil - nu eram în pericol să mă prăbușesc și să sufăr vreo vătămare, pentru că nu aveam loc să mă prăbușesc. Din aceeași cauză, nu eram în pericol să mor de hipotermie. Era adevărat că subsuoara vecinului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se îngreuneze, nu cred că mai pot rezista, și bărbatul de lângă el a început să emită sunete încurajatoare, dar simțeam indignarea tăcută a celorlalți pasageri la gândul că s-ar putea confrunta în curând cu problema unei persoane care va leșina sau va face o criză sau mai știu eu ce. În același timp, mai simțeam ceva, ceva total diferit: un miros puternic, scârbos, de carne, care începea să se impună peste buchetul de arome rivale emanate de sudoare și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cerul gurii și trebuia dislocat cu limba scormonitoare. Apoi totul a început să se piardă în ceață, în vagon s-a întunecat și mai mult, podeaua a început să-mi fugă de sub picioare și am auzit pe cineva spunând: Atenție, leșină! și ultimul lucru de care mi-a amintesc este că m-am gândit: săracu’, nu e de mirare cu astmul lui: apoi nimic, nici o amintire despre ce a urmat, doar beznă și neant, care nu știu cât au durat. — Arăți cam terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a urmat, doar beznă și neant, care nu știu cât au durat. — Arăți cam terminat, spuse Patrick după ce ne-am așezat. — N-am mai ieșit de mult. Uitasem cum e. Se pare că trenul pornise din nou la două, trei minute după ce leșinasem și apoi omul de afaceri, astmaticul și femeia cu pulover de lână mă căraseră la punctul de prim-ajutor din stația Victoria, unde mi-am revenit treptat stând lungit și bând o cană de ceai tare. Se făcuse aproape ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
familiile noastre au fost într-o vacanță cu corturile: dar nu simțisem nevoia atunci s-o ating sau să fiu atins de ea; de fapt chiar îmi repugna ideea. Dar cu Susan, de la bun început, am simțit - aproape că am leșinat de plăcerea acelei realități uluitoare, palpabile - că mă atinge, că eu o ating și că ne-am lipit unul de celălalt, ne-am amestecat, ne-am încolăcit ca niște șerpi. Parcă fiecare bucățică a trupului meu era atinsă de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare, că mai aveam un pic și leșinam, atât de greu mi-era să înaintez. (Inutil să menționez că bicicleta lui Graham nu avea viteze). Dar pe urmă am căpătat tot mai multă încredere și urcușul a fost mai ușor. În scurt timp, terenul a devenit neted și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mai cu migală, și tocmai în clipele acelea când poate fi văzut numărând măruntul pentru două franzele sau dezbătând cu colega de birou meritele ceaiului de păducel, se simte cel mai primejduit. Îl ia cu amețeală, simte că o să leșine, ceea ce i s-a și întâmplat de vreo două ori, dar la ore de vârf în mijloace de transport în comun, noroc că în îngrămădeală n-ai unde să arunci un ac darămite să cadă ditamai omul, și atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-l părăsise, o scrisoare despre cum nu fusese În stare să-și alunge singurătatea...Despre cum i se păruse c-a văzut-o În față la Regence și dintr-odată i se făcuse greață și i se părea c-o să leșine, și cum dacă vedea vreo femeie care semăna În vreun fel cu o ea o urmărea pe bulevard, temându-se c-o să descopere că nu era ea și c-o să piardă senzația pe care o Încerca. Îi mai scria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
taie ca să-l scoată viu de acolo. „Împușca-mă, Harry. Împușcă-mă, pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce și cineva exemplificase asta prin faptul că atunci când durerea devine insuportabilă leșini. Dar după noaptea aceea, și-l amintea mereu pe Williamson. Nu leșinase deloc În tot chinul, și el i-a dat toate tabletele de morfină pe care le ținea În caz că ar fi avut nevoie, dar nici alea nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce și cineva exemplificase asta prin faptul că atunci când durerea devine insuportabilă leșini. Dar după noaptea aceea, și-l amintea mereu pe Williamson. Nu leșinase deloc În tot chinul, și el i-a dat toate tabletele de morfină pe care le ținea În caz că ar fi avut nevoie, dar nici alea nu și-au făcut imediat efectul. Dar ce-avea el acum era foarte ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat ca un bețiv furios, a Încercat să-l Îmbrâncească pe omul care-l scotea afară din arenă și a urlat să i se aducă sabia, dar a leșinat. Atunci a ieșit puștiul și el trebuia să omoare cinci tauri, pentru că nu ai voie să bagi mai mult de trei matadori Într-o confruntare, dar când i-a venit rândul ultimului taur puștiul era așa de obosit că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arată. De-aici povestește tu, Îi spuse paracliserului. Zi În germană, ca să Înțeleagă. — A fost foarte haioasă, partea asta cu preotul. În actele de deces zicea că murise din cauza unor probleme cu inima. Știam că are probleme la inimă. Uneori leșina În biserică. Pe urmă n-a mai venit destul timp. Nu avea putere să urce muntele. După ce i-a descoperit fața, preotul l-a Întrebat pe Olz: „A suferit mult când a murit?“. „Nu“, face Olz, „am găsit-o moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aveai chipul celui care a coborât în infern și s-a întors în bătălie cu forța unui zeu. Era chipul unui om cuprins de extaz. Iar când au ajuns soldații tăi, când quazii au fost învinși, am auzit că ai leșinat și ai rămas mult timp astfel. Cunosc acel furor străvechi, foarte diferit de mânie, de cruzimea sălbatică a soldatului... Extazul tău a fost unul sacru și ți-a dat o putere supraomenească. — Zeul meu mi-a dat puterea aceea, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nou. După două ore, acoperit de sudoare și amețit de efort, Antonius nu-și mai simțea trupul, doborât de oboseală și de durere. Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte; mai erau două ore până la ivirea zorilor. Cineva făcu un semn. Cei trei bărbați își domoliră atacurile. Antonius se ridică. Acum vedea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Începătorul se ridică de opt ori, dar nu reuși să-l atingă pe rețiar. Nu reuși, cu arma pe care o ținea în mâna dreaptă, să facă o pată roșie pe trupul aproape gol al adversarului. În cele din urmă, leșină. 28 — Îmi ajunge. Valerius sări jos și se întinse pe salteaua de paie. Nu mai putea suporta urletele instructorilor care dădeau comenzi și nici strigătele de durere ale luptătorilor. Marcus îl urmă. — Și tu ești începător, zise Marcus, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și puternică, pentru că e mânuită cu ambele brațe. Deși ești apărat de coif, de scut și de jambieră, când ești lovit de trident e ca și cum te-ar ataca un mistreț furios. Durerea e îngrozitoare, iar de cele mai multe ori cel lovit leșină. Există o singură cale de a evita tridentul, și anume să ții scutul într-o anumită poziție. Trebuie să-l ții înclinat ca un acoperiș, în fața ta. Dacă adversarul vrea să te lovească în cap, cu o simplă mișcare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]