4,107 matches
-
artă își desfășoară aici activitatea: cele două universități, Centrul cultural județean „Dunărea de Jos”, revista „Porto-Franco”, ca și editura care s-a numit astfel, dar care astăzi nu mai există, Cineclubul „Dunaris” ș.a. toate amintite de autor în eseul: „Dunărea, legăn și legendă”. Zanfir Ilie a avut ingenioasa idee de a adăuga „Un altfel de epilog”, intitulat „Frumos oraș de visători...” - cu trimitere la denumirea dată de Barbu Neamțeanu orașului: „Galațiul, cumplit oraș de negustori”. Argumentele cu care vine Zanfir Ilie
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
acomodare la noile condiții de viață”. „Dar ce revedere, ce întâlnire, ce bucurie pe noi” ! îngână vorbitorul pe tonul melodios al cântecului atunci la modă. Casetofonul transmite vechiul șlagăr de care bătrânii își amintesc după primele acorduri, cu toții îl cântă legănându-se de pe un șold pe altul : „și ce lacrimi și ce bucurie pe noi!” Suferințele reamintite de la distanța anilor capătă strălucirea trofeelor. „Pentru că am întârziat la unitate am fost judecat de un tribunal militar, dar am fost achitat după ce am
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
cred. Această aniversare de-o vârsta cu existența noastră statală mă îndeamnă să gândesc la destine. Destinul, cuvânt cu adâncimi tăinuite, uneori de nepătruns, apare deseori blând și bun când vrea să rămână îngăduitor, ca marea după zile furtunoase, își leagănă valurile liniștite în culorile verde-albastru sub cerul devenit senin. Un destin blând te ajută să vezi altfel fața lucrurilor, evenimentele trăite de-a lungul vieții, te învață să primești răul și binele deopotrivă, cu aceeași inimă fierbinte. Tâlcul bucuriei e
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ea și-a întins picioarele să-i arate pantofii cu talpa dreaptă, fără toc. Iaron i-a privit picioarele și pantofii și a întrebat-o „și cu cât ai scăzut din înălțime?” Ea a râs și în loc de răspuns și-a legănat numai capul într-o parte și alta, să-l lase să înțeleagă că nu-i împărtășește părerea: „chiar dacă n-am redus din înălțime, o incursiune în gândurile tale nu o să-mi strice” și îl privi în ochi cu zâmbetul cald
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
din copac, plutind în veșnicie? Nu avea niciun răspuns. Știa că toate sunt trecătoare, atât de trecătoare... înafară doar de această veșnicie devoratoare, lacomă și fluidă ca o apă pe care nimeni nu o putea zăgăzui... Prin fața ochilor i se legăna deodată, ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra valurilor domoale ce unduiesc spre țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa mării. Adună apa în palmele
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
magma sufletele oamenilor, din clipa în care acesștia reușesc să îi zărească chipul, aducând la lumină modelele inconfundabile, înscrise în ele încă de la naștere. Iar acest miracol, s-a petrecut cu mulți dintre cei care au pășit hotarele acestui tărâm legănat de poveștile șoaptite de apele Dunării și pe care vuietul mării le îngână în surdină. Printre cei vrăjiți de acest tărâm, se află și pictorița Maria Pelmuș. Pentru ochiul citadinului neavizat, obișnuit cu cenușiul cotidianului și de aceea atât de
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
crească singuri copiii... poate din motivul pe care acum, Ana avea să-l descopere treptat. Sulina... primul lucru pe care l-a simțit a fost mirosul mării. Umed, sărat și atât de pătrunzător, încât dădea impresia că între maluri se legănau nu undele apei ci spinările unor uriașe bancuri de pești, al căror miros dus de adierea răcoroasă a serii, îmbiba totul. Fluviul pufnea leneș vălurindu-și trupul lat ce se strecura cu greutatea-i uleioasă printre maluri. De-o parte și
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
un fluture mort prin lumina ce se strecura cu greu prin obloanele închise, în urmă cu ani, acolo locuise în gazdă o familie cu un copil. Ana încercă să-și imagineze un fel de copaie în care se făcea aluatul, legănându-se în mijlocul camerei și-n ea un prunc grăsuliu, agitându-se, înclinând-o, gata-gata să cadă peste margini. Sau chiar...?!.. Și privirea se răsucea nemulțumită de gol și întâlnea cu stupoare, sprijinit de un perete... sicriul. Era o cutie mare
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
răzbit până la urmă să ajung la stația de metrou. Aici, liniște, oameni care la fel ca și mine își reveneau după sărbători. Drumul a fost plăcut aș spune, pentru că aproape reușisem să ațipesc stând pe scaun, în vagonul care se legăna relaxant, pe șine. Am ieșit din metrou și m-am oprit la semafor. În fața mea, așteptând și ea culoarea verde, se afla o duduie. O priveam din spate - păr bogat, roșcat, căzându-i în inele până aproape de șolduri, sacou elegant
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
cele câteva becuri rămase funcționale pe stâlpii de electricitate. Sigur, știa și ea ca toți ceilalți; resursele țării trebuiau drămuite. Sub pașii lenți, tot mai lenți, umbrele plopilor alunecau dintr-o parte într-alta, ca și cum o furtună i-ar fi legănat cu putere într-un scrânciob nevăzut. Ajunsese la capătul aleii și mai avea de urcat cam o sută de metri până la blocul prietenei și apoi de urcat câteva etaje. Dar se simțea atât de vlăguită, încât îi părea că, dintr-
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
viața mea. Am învins tot ce a fost greu, Cu popasuri foarte scurte, Mergând încet spre apogeu, Am urcat pe trepte rupte. PLEC ÎN TIMP Plec în timp, Într-un adânc de timp, Care a fost cândva, Când mama mă legăna. Mi-a rămas doar unda, Trimisă șăgalnic, De ochii ei vioi, Deveniți triști Mai apoi, Înainte de a pleca. Dormi liniștită mamă, Te păstrez curată, Neîntinată icoană. Referință Bibliografică: Spre apogeu / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 414, Anul
SPRE APOGEU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346775_a_348104]
-
Maria.” Eee ... dacă trăia, ar fi fost altfel.Plecam în concediu, ne reamenajam apartamentul. Dar acum ... Simțea că nu este el.Sau că se află pe altă planetă. Oamenii din jur, triști și grăbiți spre treburie lor, păreau niște marionete legănându-se agățate de curelele negre din cauciuc de sub plafon. Ajuns acasă Doru-Sorin puse costumul în dulap, umbrela pe cuier și geamantanul îl aranjă deasupra șifonierului de pe hol.Își aranjă masa, fără să mai încălzească ciorba de fasole, pe care o
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
călătoria vieții. Rădăcinile tale ascund felii din clipele minunate ale copilăriei, fin strecurate în camera cu vise speciale. Învelesc magie în ele, sclipiri de diamant pe aripi ce cresc peste noapte, apă proaspătă din izvorul sufletului. Pe luntrea lor ești legănat atât de bine! Priveam cerul într-o zi de vară, gătit cu un imens senin și deodată mi s-a aprins în suflet curiozitatea de-a descoperi povestea satului meu, care, de fapt este a rădăcinilor natale, piatra de hotar
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
transforma liniștea în neliniște, fericirea în nefericire. Deja se întindea la picioarele ei un lac mare de apă și ea îi căută un nume cu care să-l boteze. Cuprinzându-l cu privirea rătăcită, într-un glas stins de tristețe, legănându-și degetele firave asupra sa, își încărcă căușul palmelor cu lacrimi, le aruncă peste lacul proaspăt născut și îi spuse: ,,De azi te vei numi Lacul Sărat iar sufletul meu te va chema mereu pentru că ești o parte din el
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
o avalanșă care apare eliberându- mă de multe, în ceasuri grele. Uneori, nu se aude, dar rostogolirile lui în mine luminează dinlăuntrul meu. Am dansat în acea noapte, în mirajul flăcărilor, până când una dintre femei m-a luat în brațe, legănându-mă ușor. I-am așteptat toată vara următoare. Priveam din vârfurile dealurilor, doar/doar i-oi vedea venind cu șirul lor de căruțe, cu mânjii care zburdau pe lângă ele. „Nu mai vin! N-or să mai vină!”, mi-a spus
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
al clipelor jăratec ne-nvăluie, cuminte Când temeri troienite-ntr-o dulce nebunie Se sting timid în muguri de vers și poezie Ninsorile de gânduri sfințite-n mângâieri Noi vise împlini-vor în prag de primăveri. (20) Ion VANGHELE: MESTECENII SE LEAGĂNĂ TIMID Mestecenii se leagănă timid În amintirea de odinioară În visul tău de floare se deschid Cu lacrimi revărsate din vioară Înfipte-n noi cuvintele sunt cuie Peste culoarea florilor călcând Aud în tine dorul meu cum suie Noaptea cu
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
cuminte Când temeri troienite-ntr-o dulce nebunie Se sting timid în muguri de vers și poezie Ninsorile de gânduri sfințite-n mângâieri Noi vise împlini-vor în prag de primăveri. (20) Ion VANGHELE: MESTECENII SE LEAGĂNĂ TIMID Mestecenii se leagănă timid În amintirea de odinioară În visul tău de floare se deschid Cu lacrimi revărsate din vioară Înfipte-n noi cuvintele sunt cuie Peste culoarea florilor călcând Aud în tine dorul meu cum suie Noaptea cu lună stele lăcrimând Din
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
să muncească cu ... gura.Înainte ca activist de partid, acum ales părimar de ... prostime.Să mă ierte Dumnezeu! Mulți sunt, în satul meu ... dar proști.“ -Cea Ionică! Așa ... copii tati ... încet! Încă nu este amiaza! Boii, înțelegându-l, înaintau încet, legănând-și capetele în jug. “Mă gândesc că dacă sunt atâția proști în satul meu, adunând cu câți proști sunt în toate satele ... Să fim o țară de proști!? Stai, mă frate, mai sunt simandicoșii de la oraș ... Mai sunt elitiștii! Dar
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > MIRĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 424 din 28 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Mirare Vin puhoaiele- Pe volburi legănată Barca de hârtie Stare Gânduri de ispită- Tablou cu fecioară La mânăstire Întrerupere La ochiul de geam Pânza de paing taie Lama luminii Mutare Desen pe tavan Cu hățuri ce trag cerul Într-o caleașcă Coabitare Cușcă de câine Înăuntru
MIRĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346864_a_348193]
-
flăcăi din aurul razelor solare... o nebunie întreagă se construiește dezbracă învelește în fața gândului meu, ca într-un film uneori alb negru, alteori colorat, o pânză a bucuriei și tristeții într-un continuum a tât de viu, încât moartea își leagănă coasa sau acel L răsturnat în principiile pământului. după cum spune gânditorul, sunt pământ și gând și chiar acea coasă a morții, sau poate numai lucirea ei în răsăritul soarelui și al lunii deopotrivă, o scânteie în vrajba jocurilor uneori neserios
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]
-
marte, când va face și-o lansare la o sfântă adunare. dar am uitat că este vară și-o să fie cald afară; voi nu simțiți, în nări, o briză? mai dați-o dracu’ de acciză! vai, ce m-aș mai legăna, pe un val, pe Marmara!... că la marea noastră, neagră, numai proștii o să meargă! hii, dar ce miros de lut și ce chip de țară slut! ce blestem pe capul nostru, și zăbale și căpăstru, ni le pune-n bot
VAI DE PĂSĂRICA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346299_a_347628]
-
la capătul mișcării lor. m-am plictisit să cresc într-un tunel cu pereții de șah. pași îmi saltă de la alb spre negru, dus- întors, între două paranteze absurde. aștept bonsaiul. sămânța e vie. șah-mat nimicului. regele e absent. coroana leagănă un copil de hârtie safirul mă privește din fruntea lui. Referință Bibliografică: aștept bonsaiul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate
AŞTEPT BONSAIUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346330_a_347659]
-
purpuriu, / Privești ca-n vis dulcea splendoare / Cum se transformă-n auriu.../ Alene-ncearcă să te cheme / Să-ți simtă-aleanul din privire, / Ca semn al trecerii prin vreme / Preț de o clipă de trăire.// Zâmbește frunza prin culoare, / Zâmbește frunza legănând / Dorul de umbră, dorul de soare, / Dorul de ploaie, dorul plângând // Ce simte frunza toamna, oare? / Ce simte toamna muntele uscat? / Ce simte toamna fiecare floare / Când în petale toamna i s-a strecurat? // Mă las chemată de frumos, / De
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
cuvânt din focul rostirilor fără glas. din el, poezia hrănește durerea și bucuria valului de gânduri. ce e sus e și jos... cu un prag între două lumi: râsul și plânsul poetului. pe prag, așezat în unghi drept, verbul își leagănă tălpile mici, înainte de mersul pe verticală... Referință Bibliografică: aruncare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ARUNCARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346456_a_347785]
-
se instala, cum își scotea mai întâi bluza albă din bumbac, cu mânecă scurtă, apoi cum se deschise la curea și își lăsa pantalonii să-i cadă pe cearceaf. Parcă era la un program de striptease , doar că nu-și legăna șoldurile după un anumit ritm al unei muzici speciale acestui dans specific în general femeilor, dar și bărbaților care dansează prin cluburile exclusiviste pentru femei. Avea un corp frumos. Înalt de peste un metru șaptezeci după cum o depășea cu un cap
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]