3,247 matches
-
aprecia valoarea unor studenți decît prin citirea unor scrisori de recomandare și în general se presupune că aceste scrisori au avut la bază o bună intenție, chiar atunci cînd sinceritatea lor este pusă la îndoială. Personal, n-am întîlnit niciodată legendara afirmație "ar fi un mare noroc pentru dumneavoastră să-l aveți pe acest om ca angajat", însă celălalt comentariu, făcut în privința unui student mediocru, că "în clasă se descurcă admirabil" pare să fi fost mai des folosită de profesorii care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cubul. Și de a-l aduce la același nivel cu tot ce este vulnerabil. Opera nu e nicicum perfectă, ea este doar un instrument care ne Îndreaptă aspirațiile către perfecțiune. Într-un sonet blagian, Columna lui Memnon, este istorisită soarta legendară a columnei. Lucrurile se Întîmplă exact invers decît În lecția lui Nichita. “Columna, rănită cu spada de-un rege” este reparată de alt rege (nu știm dacă vreunul dintre ei este Memnon). Intenția celui de al doilea este aceea de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
angrenaj imaginal al acestei lumi. Plugul, instrument cardinal al așezării omului Într-un loc pe care-l preschimbă În așezare, loc unde va cultiva pămîntul și va Întemeia civilizația urbană, este, dacă mi-aduc bine aminte, cel care marchează contururile legendare ale Romei lui Romulus. Căci numai civilizațiile agrare au fost acelea care au plăsmuit marile religii, În care cele două tărîmuri - cerul și pămîntul - sînt atît de marcat și definitiv distincte. Plugul este cel care a hotărnicit destinul omului. Imaginea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Catargiu: "Cine dar are gloria acestui bine, fiindcă, după chiar spusa Românului, pe acele timpuri (în acele secole cum zice) nu exista decât partid conservator?". Și apoi, cu o inocență perfidă: "Oare era pe atunci vreun Brătianu misterios, vreun Rosetti legendar cărora li s-ar putea atribui victoriile și gloria unui conservator modest ca Ștefan cel Mare, unui reacționar împielițat ca Mihai Viteazul, sau meritele reformei lui Mavrocordat la sfârșitul veacului 18-lea?". De remarcat antifraza eufemistică atunci cînd e vorba
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
umor de calitate, în care poanta e construită gradat. Omnisciența și omnipotența adversarului sunt exprimate perifrastic (acel "chiar ceva mai mult" e, de fapt, sursa ridicolului), mizând pe efectul creat de discrepanța dintre realitate și proiecția ei în spațiul eroilor legendari. Deseori, textul advers îi oferă polemistului suficiente motive de a ataca. Astfel, în prefața unuia din opurile sale istorice, următoarea frază iorghistă: "Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rând cu rând, idee cu idee" va
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la îndoială - nu mai puteau fi acceptate. Atacul împotriva Bisericii începuse cu înverșunare încă din anul 1517, când un călugăr german constipat a bătut în cuie, pe ușa bisericii din Wittenberg, o listă cu plângeri. (Constipația lui Luther a fost legendară. Unii cărturari cred că marea lui revelație divină a venit la toaletă. „Eliberarea lui Luther din robia restrictivă a fricii a corespuns cu eliberarea intestinelor sale“, spune un text în care se făceau comentarii pe marginea acestei teorii.) Așa a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
catastrofale, aprovizionare cvasi-nulă și erori militare grave) cade guvernul Aberdeen și este înlocuit de guvernul Palmerston. În tot acest război a existat un singur episod luminos: prezența la Scutari a unui grup de 39 de surori de caritate condus de legendara Florence Nightingale (poreclită the Lady with the Lamp), ea însăși o infirmieră calificată. Ele au reușit să diminueze cu peste 40% decesele militarilor din spitalele improvizate de campanie. Oricum, numărul morților din spitale, mai ales în iarna 1854-1855 (17.000
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ca microtoponim, pare a fi un nume de persoană, care este la origine un adjectiv sau un genitiv substantival, extras din forma derivată Jidovina, prezentă în mai multe macrotoponime și care însemna „relicvă arheologică a construcțiilor făcute de vechii uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei etc.) cu sincoparea, frecvent întîlnită, a lui o neaccentuat. Jidovnița e dublu sufixată (cu -na și cu -ița) sau derivată cu sufixul compus
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
analiza etimologică a acestuia sunt numele: Molid (sat din județul Suceava), Moletișu (vîrf în Munții Gilăului), Moldoviș (pisc de munte în Vîlcea), Molda, Moldea (nume de bărbați cu atestări vechi), Moldișul (pîrîu în Prahova), Valea Moldișului (toponim în Maramureș), zoonimul legendar Molda (cățeaua eponimă a „descălecătorilor“ străvechii forme statale a Moldovei), Măldăeni (localitate în Teleorman). De asemenea, apelativele destul de problematic semnalate, moldău, „ridicătură de pămînt, deal“, măldiș, (a sta măldiș „a sta rezemat“), mulduon (mere mul duoane), moldău, moldou („piatră, bolovan
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la Vîrvor printr-o serie de asimilări: Vîrbov > Vîrbov > Vîrvor. Toponimele sloven și croat Vrbovo, croat Vrbova, ucr. Verbyca etc. și oiconimele romînești Salcia și Sălcuța din județul Dolj par a susține, într-adevăr, probabilistic o astfel de etimologie. Etimonul legendar Varvara are o silabă în plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul Vîrvori, citat de DLR dintr-o poezie populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a unei persoane o demonstrează și Horațiu Flaccus, poet originar din Apulia, supranumele opunând de timpuriu pe cetățenii Romei, adică pe romani, vlahilor, ca reflex al dihotomiei: Roma - Latium. Cuvântul în discuție este mai vechi decât atestările romane și decât legendara fundare a Romei (a. 753 î. Hr.): oamenii Latiumului italic îl aveau din substrat (cf. osc. Flakis). Îl aveau și grecii, Herodot (sec. V. î. Hr.) îl consemnează în formele fraci și traci ca nume al unui popor care era, după inzi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de peste Dunăre în sud, ținea, după constituirea Ungariei ca stat și creștinarea acesteia, de coroana Ungariei, căreia șefii militari ai formațiunilor statale din aceste zone (voievozii) îi erau vasali. În felul acesta „descălecarea Moldovei” nu poate fi altceva decât expresia legendară a unei expediții de instalare a unui voievod supus, și de întărire a vasalității zonei. Același lucru a intenționat ulterior și regele Matei Corvin, pe care însă „ai săi” l-au alungat, orientându-și vasalitatea către regatul Poloniei. Concurența celor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin dialectele de înrudire ale vechilor locuitori ai Daciei cu cei din întreaga Europă răsăriteană” (p. 102), la care adaugă elemente de înrudire cu germana și engleza (p. 95); el vorbește apoi de „neprețuitul tezaur de cuvinte, unele de vechime legendară, înrudite de aproape cu forme din mitologia indiană, persană, etc.; ori cu limba egipteană și alte limbi îndepărtate, și care cuvinte nu se găsesc la popoarele din jurul nostru” (p. 116). Eludând simbioza traco-latină și ducând limba română, ca origine, în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
1, nr. 4, Oct., 1892, pp. 580-588). Deja, prin comentarea contribuției sale în revista Mind, pătrunde în zona publicațiilor științifice de elevată condiție intelectuală. Alte argumente în favoarea pătrunderii în aceasta zonă selectă este comentariul pe care Alfred Binet, o figură legendară a psihologiei experimentale și aplicate, îl face intr-o revistă de mare prestigiu. Articolul se intitulează La psychologie expérimentale d'après les travaux du congrès de Londres și a apărut în reputata revistă franceză de atitudine, care are drept scop
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
aceste trei condiții? Răspunsul lui Păstorel Teodoreanu este tranșant: numai cea franceză. Căreia i-o vom adăuga și pe cea chineză. Bucătăria Chinei, pe nedrept neglijată de Păstorel, este, în primul rând, cea mai veche din lume. Printre fondatorii ei legendari se numără Peng Keng, cel care a descoperit echilibrul armonios al celor „Cinci Arome“ (adică gusturi: acru, sărat, dulce, amar și picant; fiecăruia îi corespunde un element - al cincilea e lemnul - și o stare energetică fundamentală, combinațiile Aromelor având și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
oțet; gustul pentru acru rămăsese dezvoltat în acea perioadă, de-abia Renașterea stimulând dulcele. Condimentele erau foarte prețuite. Să revenim însă la strămoșii noștri... Nobili precum Dragoș din Maramureș, descălecătorul Moldovei (circa 1347), care era supus al regelui ungar, sau legendarul Negru-Vodă din Făgăraș, tot vasal al regelui maghiar, care ocupă țara Românească, izgonindu-i pe urmașii lui Litovoi, Ioan și Farcaș, aveau cu siguranță obiceiuri culinare (bineînțeles, mult mai puțin fastuoase) inspirate de practicile curții regale a suzeranului lor. Pe de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ale Africii creând și apoi exportând enigmatica civilizație cretană. Diversitatea spațiului egeean, peninsular și insular prin fascinația mișcătoare a apelor a contribuit la diversitatea psihosomatică a egeenilor și la continuitatea umanității și vieții lor. Dar, miraculoasa Cretă, această țară a legendarului rege Minos și a labirintelor, a fantasticelor construcții și nemuritoarelor temple s-a constituit în poartă și centru spiritual al unui altfel de continent, al creativității, gata să uimească, să modeleze și să revoluționeze lumea. Homer, Herodot, Tucidide, au scris
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
șifa). Sf. Toma d’Aquino a fost influențat de filosofia sa reconciliatorie. Concepția medicală a lui Avicena a fost centrată pe studiu permanent, intuiție și experimentare. Avicena a rămas unanim recunoscut, ca un foarte mare clinician și gânditor, considerat figura legendară a medicinei Evului Mediu. în 1980 UNESCO a sărbătorit un mileniu de la nașterea sa. Al treilea mare medic și filosof arab a fost Averroes. Filosofia sa conciliatorie l-a obligat să se exileze din Sevilla în Maroc. Denumit și „prințul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Charaka și elevul său, Sucruta vor fi continuați de Nâgârjuna și Vaghata, doctrinari medicali renumiți. Datările sunt contradictorii. Unii istorici ai medicinei îl situează pe marele Charaka în sec. I sau II după Christos afirmând că ar fi fost elevul legendarului medic Atreya din centrul intelectual și medical Taxide dintre Indus și Gange. În timp, medicina rituală a ieșit, oarecum, de sub influența religioasă și a intrat sub cea filosofică. Medicina în India antică, onorată prin texte, colecții medicale = sanhita, nedatate și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
suflu este esențial în concepția yoga, în sistemul biomedical, psiho- somatic yoga. El este controlat de sakti, principiul energetic divin, luminator Complexă prin conectarea ei la realitatea spirituală și organică, medicina indiană antică, ghidată și luminată și de înțeleptul vindecător legendar Atri, a cărui inițiere aparține lui Brahma, zeul suprem, mai are încă tainele ei. De la Atri, medicina progresează prin Artaja, care a profesat la Taxila și care a lăsat numeroșilor elevi opera Atharwa-Samhitâ, întregită de Agmivesa. Acest curs, dialogat se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îN CHINA DE ALTĂDATĂ În același continent se afirmă alt popor, creator de științe, arte, filosofie și medicină. Zidul Chinezesc, Si King (râul perlelor), fluviile Galben și Yang-Tsé Kiang depun mărturie pentru cele trei milenii dinaintea erei creștine cu dinastii legendare. Aici s-au dezvoltat industriile metalelor, ceramicii, mătăsii, hârtiei; agricultura avansată, comerțul. Chinezii au fost și realizatorii unui sistem calendaristic, cercetători ai constelațiilor, ai eclipselor de soare și lună, ai artelor de a guverna, de a vindeca, de a trăi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
decât autorul dramatic. Întinderea epopeei îi permite să integreze, sub forma unor episoade, elemente ale povestirii relativ autonome, care constituie istorisiri în istorisire. Teatrul nu-i lasă autorului dramatic aceeași latitudine. Arta sa constă în alegerea, în existența (reală sau legendară) eroului, a unor evenimente ieșite din comun susceptibile de a fi ordonate în mod coerent. În plus, ea (tragedia) are de partea ei scurtimea cu care atinge scopul reprezentației (mai concentrată, într-adevăr, o operă procură mai multă plăcere decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
jumătate a secolului, mai mulți autori creează drame istorice cărora le dau o turnură hotărât politică. Collé, în Partida de vânătoare a lui Henric IV (La Partie de chasse de Henri IV, 1762), sub pretextul că voia să celebreze înțelepciunea legendară a bunului rege Henric, denunță, chiar prin asta, regalitatea absolută a lui Ludovic XV. Louis-Sébastien Mercier, care va ședea, douăzeci de ani mai târziu, la Convenție, alături de Girondini, atacă indirect monarhia de drept divin în Moartea lui Ludovic XI (La
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru specialiștii în domeniu (și nu numai) perpetuează confuzii terminologice, notând că mitul, prin generalizare, echivalează cu povestea, cu legenda, cu basmul: "povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari".13 După cum se observă, mitul este restrâns nu doar ca manifestare, dar și temporal, localizat la nivelul Antichității, redus practic la o formă inertă (dacă nu moartă) a imaginarului, un bagaj limitat de imagini și idei păstrat și transmis doar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
XI-VIII î.Cr. se petrece o reorganizare din temelii a polis-urilor grecești, cu efecte profunde și asupra religiei. Fiecare oraș-stat venerează zeii care îl individualizează față de celelalte, dar pe fundalul panteonului panelenic, cu sanctuare comune dedicate, cu jocuri și tradiții legendare impulsionate de dezvoltarea literaturii epice desprinsă din rădăcinile locale. Marea invenție a perioadei, remarcă istoricul, o constituie templul, ca spațiu în care locuiește zeul, și care nu mai este redus la altarul privat, familial, ci aparține obștii, cetății, inserându-se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]