2,434 matches
-
dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare dată același picior Înainte, printr-o grădină cu crini, pe sub fagi; apoi se prefăcea Într-un drum de pământ bătătorit ce ți se mișca iute sub picioare și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
student fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând din gura bătrânilor răzăși povești și legende despre "Năzdrăvanul Moldovei" (și-o mai aminti cineva de ele?); am dormit pe pământul gol, și, ca Anteu -, din pământul acela care a supt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge... Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" (Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare) Acum o sută de ani, când s-a ridicat lespedea de pe gropnița de la Putna, s-a găsit o mână de pulbere de oase amestecate cu așchii. Mă întreb: pulberea aceasta n-o fi pulbere de stele de luminează și după o jumătate de mileniu, chiar dacă deasupra mormântului candela lui abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bogăție! Câtă bucurie! N-o risipi! Iubește! "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Cine a spus asta? Trăiască iubirea! Nu sunteți voi os din osul nostru? De prea mult elan se împiedică într-o blană de urs așternută peste lespezi. Maria îl îmbrățișează cu drag: Unchiule, mare iubăreț mai ești! Ești "vesel" pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
seacă. Chiribuță sare, dar, pe ușița de taină, tiptil, se strecoară Voichița. E udă leoarcă, cu rochița lipită de trup, cu margarete și funigei în păr, cu coroniță și brâu împletit din flori de câmp. Calcă cu pași ușori pe lespezi și din părul ei zălud picură, picură... Ștefan zvâcnește. Se luminează și spune cu bucurie: Voichiță!... O privește, fermecat, cum stă udă, slăbuță, stingheră, ca o pisicuță uitată în ploaie. Voichița, de emoție, gâfâie ușor, cu buzele întredeschise. Ștefan îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sus, spune Vlaicu. Mi-au povestit niște călugări de la Bistrița, începe Juga, că în Noaptea Învierii s-au auzit bătăi și vaiete în gropnița Voievodului Alexandru de li s-a ridicat părul măciucă. Vezi bine, voievodul se căznea să aridice lespedea; bag-samă, voia să ajute Moldova ajunsă la grea ananghie... Și, tot în noaptea aceea, pe cer s-au ivit arătări înfricoșate rău-prevestitoare: o stea cu coadă, care... Cu coadă zici?! se minunează Ștefan zâmbind ușor. Era mare? Dădea din ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
para! își înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi? Poți știi când îți bat clopotele, preacuvioase? Galioanele turcești nu pot duce pușci de mare greutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri nebune-s aistea? Voichița îl vedea tulbure prin lacrimile ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum să trăiesc?! Să trăiesc numai și numai ca să-ți ud lespedea cu lacrimi?! O vezi tu pe Voichița grasă, bătrână, trăind numai și numai ca să te bocească, să-ți țină parastasele?! O vezi tu, pe Voichița să... să... Oprește-te! strigă Ștefan... Fii cuminte Voichiță, îi vorbește el apoi molcom, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copita toți măgarii". V-ați grăbit să-l prohodiți, dragilor... "Soarele" n-a apus încă... Dacă aveați puțintică răbdare, cădea și singur... N-a lipsit mult să mă trimiteți la Putna cu picioarele-nainte. Și ce-ați mai fi spălat lespedea cu lacrimi de crocodil... De mă gândesc bine, poate ar fi trebuit să vă mulțumesc: mă scuteați de rușinea unei înfrângeri, rămâneam "un erou!"... "Neînfrântul Ștefan al Moldovei!"... Așa... urmează Ștefan și se întoarce către Isaia ce sta încrâncenat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascuțișul iataganului pe pielea lor. Atunci, în zadar vor plânge, în zadar își vor mușca pumnii; va fi târziu... prea târziu... Și vor fi singuri... Ce-o să mai râd acolo, la Putna! hohotește el. O să hohotesc de-o să-mi salte lespedea de pe piept... ce-o să mai râd!... Parcă am fost blăstămați să n-avem și noi parte de puțină tihnă... Mult chinuit a mai fost și pământul ista al Moldovei... Să nu-i fie dat omului cât poate să pătimească. -Totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
siguranță. * Biserica e aproape goală, slujba - lungă și obositoare. E Joia Mare, lumea se rezervă pentru a doua zi, când, de Vinerea Mare, o mulțime nesfârșită va înconjura de trei ori catedrala. Alături de tata, îngenuncheat și el, stau în genunchi, pe lespezile frumos lustruite și totuși incomode, mă uit la cunoscutele coloane groase de marmură și la pereții, atât de cunoscuți și ei, nezugrăviți în întregime, cu destule suprafețe albe, mă uit și încerc să ascult și simt cum picioarele mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lecturii, am rămas înmărmurit vreme de două ceasuri. Ficțiunea îmi transmitea un sentiment al ireparabilului la fel de intens ca orice realitate tragică. Tristul epilog al romanului de debut al marelui scriitor rus, eșecul definitiv al lui Devușkin mă apăsau ca o lespede. * Îmi amintesc de câteva din lecturile fundamentale ale adolescenței ca de niște sărbători. În clasele primare fiind, am citit și recitit până la ferfenițire o cărțulie cu coperte verzi și litere mari intitulată Soacra cu trei nurori. Mi se părea plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Sângeorz. Între timp, a murit și badea Emil, prematur, adică la aproape 80 de ani, pe când noi toți eram convinși că va atinge suta. Ultimele două ipostaze în care mi-l amintesc: urcat fălos, sfidător, aproape vesel cu bocancii pe lespedea impunătorului mormânt de piatră și beton în care zăcea lelea Saveta (moartă de un an), ca pentru a ne arăta că monumentul îi aparține cu adevărat, că el l-a construit (plătind bani grei, spre nemulțumirea rudelor), că așa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vede cum a curs Sânge Dumezeiesc. Este ca o dara maronie în stâncă albă, s-a colorat de puterea Dumnezeirii. Impresionant. Piatră unde se aud lovituri de ciocan și locul unde s-a aflat capul lui Adam Apoi este o lespede de piatră sprijinită pe un pilon. Dacă pui urechea se aud niște zgomote că de lovituri de ciocan. Și aici, dedesubtul acestei mese, este o parte încadrată în sticlă. Stâncă este luminată electric. Pelerinii se închină și strecoară acatiste sub
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
văd ce trebuie să văd. Apoi am luat o sticlă de apă de 500 ml. Și am plecat mai departe. Zidul Plângerii Aproape de Muntele Sion este Zidul Plângerii. Este un zid înalt de vreo 12 metri. El este construit din lespezi mari de piatră. Acolo vin mulți oameni din toate colțurile lumii, vin să se roage. Se roaga lui Dumnezeu în fața zidului, să-i vezi cum pun capul pe zid, îl săruta, îl îmbrățișează, se roaga în taină; fiecare în legea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cugetând la toate cele ce s-au petrecut atunci. Toate par a-ți spune ceva tainic. Privesc Locul unde a stat Domnul când a fost judecat. Acel Loc este frumos amenajat, îngrădit cu gard alb de fier forjat. Este o lespede de piatră pe care a stat Domnul când îl judecau. Iar deasupra pietrei, pe un suport, este o icoană care înfățișează pe Domnul cum stă să fie judecat. E atat de smerit și parcă transmite lumină în inimile celor care
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de cadavrul lui? 20 ianuarie Dimineața, din nou în cimitir (Norrakyrkogården), lângă micul cimitir evreiesc în care sunt înmormântate mari personalități ale culturii suedeze, ca pictorul Ernst Josephson, dar și editorul Gerard Bonnier, și chiar și Nelly Sachs, a cărei lespede n-am găsit-o. Am lăsat „pietrele de amintire” pe lespezile familiei Bonnier, mai ales pe lespedea pictoriței Eva Bonnier, pictorița ale cărei spirit și personalitate puternică se pare că s-au transmis editoarei pline de căldură și farmec, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lângă micul cimitir evreiesc în care sunt înmormântate mari personalități ale culturii suedeze, ca pictorul Ernst Josephson, dar și editorul Gerard Bonnier, și chiar și Nelly Sachs, a cărei lespede n-am găsit-o. Am lăsat „pietrele de amintire” pe lespezile familiei Bonnier, mai ales pe lespedea pictoriței Eva Bonnier, pictorița ale cărei spirit și personalitate puternică se pare că s-au transmis editoarei pline de căldură și farmec, cu același nume. Ce lucruri sublime pot descoperi într-un vechi cimitir
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt înmormântate mari personalități ale culturii suedeze, ca pictorul Ernst Josephson, dar și editorul Gerard Bonnier, și chiar și Nelly Sachs, a cărei lespede n-am găsit-o. Am lăsat „pietrele de amintire” pe lespezile familiei Bonnier, mai ales pe lespedea pictoriței Eva Bonnier, pictorița ale cărei spirit și personalitate puternică se pare că s-au transmis editoarei pline de căldură și farmec, cu același nume. Ce lucruri sublime pot descoperi într-un vechi cimitir! Mai ales când am citit obsesiv
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toate performanțele artistice (uitate!) înregistrate anterior pe scena lirică ieșeană. Cortina a căzut și peste moartea scenică a personajelor sale îndrăgite atât de mult! Inegalabila Florica Mărieș și-a încrustat însă numele rolurilor pentru a fi mereu împreună cu ele, pe lespedea criptei în care-și doarme veșnicia!Ă Nu vor fi uitate, așadar, nici personajele întruchipate, nici interpreta lor, cu apăsarea că această cădere de cortină este și ultima, moartea pământeană fiind chiar cea adevărată! Veșnică să-i fie amintirea!Ă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
argile și luturi loessoide de la Podu Iloaiei, Ciurea, Vlădiceni, Tansa, (în trecut la Ciurea se fabrica cărămidă de înaltă calitate, cărămidă folosită la construcția gărilor pe distanța Iași-Vlădeni TodireniDorohoi. Azi, este fabrică de cărămidă în Iași); pietriș și nisipuri la Lespezi și Mircești; ape sulfurate la Breazu, Nicolina Iași și Strunga; lemn de foioase (stejar, ulm, carpen, salcâm) în pădurile din relieful înalt și în luncile Siretului și Prutului, lemn moale: plop și tei. Prin săpăturile arheologice s-a dovedit că
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
argile și luturi loessoide de la Podu Iloaiei, Ciurea, Vlădiceni, Tansa, (în trecut la Ciurea se fabrica cărămidă de înaltă calitate, cărămidă folosită la construcția gărilor pe distanța Iași-Vlădeni TodireniDorohoi. Azi, este fabrică de cărămidă în Iași); pietriș și nisipuri la Lespezi și Mircești; ape sulfurate la Breazu, Nicolina Iași și Strunga; lemn de foioase (stejar, ulm, carpen, salcâm) în pădurile din relieful înalt și în luncile Siretului și Prutului, lemn moale: plop și tei. Prin săpăturile arheologice s-a dovedit că
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a recitat până în ultimele zile ale vieții sale. Inundarea Adigelui din 1882 Un episod dramatic, petrecut în septembrie 1882, a afectat profund structura socială a Veronei: inundația râului Adige. Amintirea evenimentului a fost transmisă urmașilor în toponimia stradală și în lespezile încastrate în zidurile perimetrale ale caselor, cu marcajul nivelului ajuns de ape. În acel an, meteorologic, anotimpul a fost nemilos. Ploi abundente și insistente au îngroșat puhoaiele și râurile. Râul Adige asemenea unui șarpe uriaș cobora de pe munți umflat și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]