3,802 matches
-
și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre și vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
semăna mai mult a o vie rază de lună, ce cutreera aerul, decât a fir de tort. La sgomotul ușor al pașilor lui Făt-Frumos, fata-și ridică ochii albaștri ca undele lacului. - Bine-ai venit, Făt-Frumos, zise ea cu ochii limpezi și pe jumătate închiși - cât e de mult de când te-am visat. Pe când degetele mele torceau un fir, - gândurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu mă iubeam cu tine; Făt-Frumos, din fuior de argint torceam și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mînile ei reci s-ascunseră-n sânul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii se rupeau bucăți pe cer - luna roșie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite; - iar pe sânul lui, Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi și uimite - ochii miresei lui. El o luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-și culcase capul în sânul lui și părea că adormise. Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducînd-o ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fân, ochii mari, închiși și adânciți în frunte, astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320 {EminescuOpVI 321} câteva flori albastre, apoi șezu alături cu ea și-ncepu a doini încet. Cerul limpede - o mare, soarele - o față de foc, ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă mult și lin, însoțită în calea visurilor ei de glasul cel plâns al fluierului. Când era soarele-n amiazi, firea tăcea și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plini de furtună ai cerului. Apoi dispăru cu fată cu tot. Făt-Frumos ars de fulgere, - nu căzu din el decât o mână de cenușă în nisipul cel fierbinte și sec al pustiului. Dar din cenușa lui se făcu un isvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele și fața unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Erau Domnul și Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din isvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfâșiau valurile până la umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mînele sale făcătoare de minuni. Apoi șezură amândoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mie, Sufletul meu le dorește Cu durerea cea mai vie. O Moldavie etc. M-am făcut urcam pe-un deal Privind cu nesăturare Locul strămoșilor miei Și strigam cu lăcrimare: O Moldavie iubită etc. Și pe malul unei ape Dulce limpede și lină, Într-o sară liniștită Și de mîngăere plină O Moldavie etc. Tu, fragedă rândunică 25 - C. 628 385 {EminescuOpVI 386} Cu aripele întinse, Sbori, te duci și eu rămâi, Strigând cu poftă aprinsă: O Moldavie iubită etc. Zefiri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică urla arătîndu-și dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de beatitudine. Se simțea ușor, imaginile deveniseră ceva mai limpezi, glasurile se apropiau. Raul Ionescu îi storsese trei lămâi peste două linguri de zahăr, găsise prin casă un unguent sulfamidat și-i oblojise de bine, de rău obrazul și mâna. Tânărul Miga ținut la respect de pistolul cârnului le arunca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de partidă." Și divagă un timp imaginîndu-și cum ar fi arătat viața alături de bătrâna micuță care se învîrtea plină de grație prin încăpere. Și-o amintea tânără, foarte tânără de 18 sau 19 ani cu fruntea boltită, senină și ochi limpezi, pieptănată cuminte cu părul adus după urechi și împletit într-o coadă groasă, îmbrăcată totdeauna în rochițe simple écolière, cu gulere și manșete proaspete din linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le duse în bucătărie. Deschise televizorul, stinse lumina apoi se așeză pe covor cu farfuria de prăjituri alături. ― Îți interzic, draga mea, să te mai concentrezi astă-seară! Dacă trebuie să te gândești, ai s-o faci mâine dimineață cu mintea limpede. Esențial este că, deocamdată, poți dormi li-ni-ști-tă. Domnul maior seamănă acum cu un cățeluș care vede un os splendid închis într-o cutie de sticlă. Întinde lăbuța și nu poate ajunge la el, ceea ce nu-l împiedică să-i dea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
povestea! Nu mai rezist. ― N-avem nici o soluție, conchise Matei. Doar, în sfârșit, doar dacă nu avertizăm Miliția. ― Și ce faci cu cadavrul? Îl îngropi în Cișmigiu? Sculptorul își reluă agitat plimbarea. ― Cred că e destul de simplu, se auzi glasul limpede al Melaniei Lupu. Popa dădu sceptic din cap. Bătrâna continuă liniștită: ― N-avem decât să susținem că domnul Panaitescu s-a sinucis. Se întoarseră iute, privind-o cu ochii căscați. Melania Lupu zâmbea fermecător. Motanul își freca blana moale de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cumva aparte, independent de primul diagnostic. După 20 de ani de meserie, își închipuia că poate califica -cel puțin cu aproximație ― licărul răutăcios din privirea lui Grigore Popa, ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simțeai că pentru fiecare celălalt e singura ființă care contează. Mai mult decât dragoste... Obrajii doamnei Lupu se împurpuraseră, părea extrem de tânără. ― Tocmai în acest context, sinuciderea lui Panaitescu rămâne fără explicație... ― Fără explicație? Melania Lupu îl privi cu ochi limpezi, de cristal. De ce? Maiorul se simți brusc obosit. Motanul se cățărase pe pervaz privind amiaza înaltă, străpunsă de un soare înghețat. Silueta neagră se detașa precis, semăna cu opturile cu mustăți și coadă bârligată din abecedarele vechi. ― Oricum, dezertarea lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nostalgic cu privirile plecate: Am regretat totdeauna că n-am avut copii. ― Cu ce se ocupa soțul dumneavoastră? ― A fost militar de carieră. După război, știți cum erau timpurile... funcționar în Ministerul de Finanțe. Își ridică obrazul proaspăt, cu priviri limpezi. Era ceea ce se numește un bărbat statornic. ― Femeile, în general, apreciază genul. ― Depinde. O existență prea monotonă obosește. N-ai ce să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă la anii care vin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Am găsit o scrisoare către nevastă-sa în care încearcă să-și justifice actul. În fine, mai există și alte "urme". ― Sinucis? Omul îl privea uluit: Ei uite, asta n-aș fi zis-o niciodată. Panaitescu! Ultimul individ... Un cap limpede, o minte independentă, o vitalitate ieșită din comun. Ca să fiu absolut sincer, îmi era cel mai drag dintre toți, deși nu mi-a dat niciodată prilejul să i-o arăt. Avea două pasiuni: matematicile și nevastă-sa. La asta se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în tavan. "Învață o poezie", gândi bătrâna. O imagine veche, ca o fotografie îngălbenită, îi aduse pe buze un zâmbet mic. Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin anii '20 și ceva... Avea codițe blonde împletite strâns, ochi cuminți, limpezi. Un obraz la care țin profesoarele... Îi stătea bine uniforma neagră cu guler alb de pichet și o cruce mare agățată de panglica tricoloră. Simțea și azi cum o lovea pe piept." Prea timidă, se plângea directoarea, încolo, fără cusur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să cred că ați și făcut-o. ― Nu înțeleg! ― Ați părăsit casa cu intenția de a nu vă mai întoarce vreodată. Nu știu ce sperați, nu m-ar surprinde nimic din partea dumneavoastră, nici cel mai fantezist proiect, dar în privința asta lucrurile sânt limpezi. ― Dumnezeule! Melania Lupu își rotunji ochii. Am venit în vizită la verișoara mea. Ce găsiți extraordinar? Cel mult, voi înnopta aici. ― De aceea lăsați o cămară întreagă la dispoziția motanului? Nu, stimată doamnă! Aveați de gând să dispăreți împreună cu pânzele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
văzu că tînăra este încă în sala de consiliu, dar a rămas singură. Ședea cu un vag zîmbet pe fața ei prelungă. Zîmbetul i se istovi cînd atinse un instrument aflat pe scaunul ei și începu să dicteze cu glas limpede, ca de clopot. O vreme, Hedrock așteptă să se pătrundă pe deplin de treburile curente de palat pe care le discuta ea. În minte îi stăruia un țel, o încăpățînare din ce în ce mai îndîrjită de a nu accepta eșecul reprezentat de situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
îi fură întrerupte. ― Gil! țipă el ― sau mai degrabă Neelan. Gil, Gil, Giiil! ― Dan! Strigătul păru să vină de departe. Era mai degrabă un gînd decît un sunet, un oftat obosit care străbătea noaptea cea mare. Reîncepu, slab, îndepărtat dar limpede și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se vor înteți, aerul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
greu de suportat, de mâl încălzit; cum de rezistasem oare, altădată, să stau acolo cu orele? Și ce plăcere putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a vrut să coboare, doctorul și-a oprit mașina în fața unui astfel de grup de copii. Jucau șotron și țipau. Dar unul dintre ei, cu părul negru, lipit, cărarea perfectă și obrazul murdar, îl fixa pe Rieux cu ochii lui limpezi care te intimidau. Doctorul își întoarse privirea. Cottard, în picioare pe trotuar, îi strânse mâna. Reprezentantul comercial vorbea împiedicat, cu o voce răgușită. De două sau de trei ori s-a uitat în urmă. ― Oamenii spun că ar fi epidemie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trebuie să fie falezele, o licărire a cărei sursă n-o zăreau, apărea la răstimpuri regulat: farul strâmtorii continua, din primăvară, să lumineze pentru nave care se îndreptau spre alte porturi. În cerul măturat și lăcuit de vânt, străluceau stelele limpezi și licărirea îndepărtată a farului adăuga printre ele, din timp în timp, o pâlpâire cenușie trecătoare. Briza aducea miresme de mirodenii și de piatră. Tăcerea era absolută. \ E plăcut, spune Rieux așezându-se. E ca și când ciuma n-ar fi urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru el însuși această pace nu va mai fi pentru niciodată posibilă, așa cum nu există armistițiu pentru mama ruptă de fiul ei sau pentru bărbatul care își înmormântează prietenul. Afară era aceeași noapte geroasă, cu stele reci pe un cer limpede și înghețat. În odaia semiîntunecoasă se simțea frigul apăsând asupra ferestrelor, marea respirație vânătă a unei nopți polare. Lângă pat, doamna Rieux ședea în atitudinea care îi era familiară, luminată de lampa de la căpătâi. În mijlocul odăii, departe de lumină, Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dispoziție de lucru și totul va fi, în final, precum am gândit. Ajută-mă Doamne! Prieteni continuați să mă încurajați! Vorbind cu prof. V. Fetescu în stilul nostru obișnuit, după o serie de discuții principiale mi-a citit cu voce limpede și clară - de parcă ar fi fost de față - un nou poem cu titlul „Moș Crăciun” plus o altă nestemată a gândirii sale în versuri. Am trăit adevărate momente de cenaclu literar de la distanță. Ne-am făcut apoi urări reciproce de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]