3,144 matches
-
bărbatului din fața ei, căreia îi urmează o declarație de dragoste pe muchie de cuțit. Ar fi stupid, realmente stupid să cauți în filmul lui Sokurov o cât de mică urmă de perversitate, însă este indeniabil că acest erotism stilizat cu lirismul lui de o mare finețe are o ambiguitate mai puternică decât orice gen de sofisticată maladivitate decadentă, întrucât el este genuin, transgresiv, de o stranie frumusețe. Mirosul puternic al corpului masculin trezesc în femeia în vârstă dorința de a fi
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
personismului" (conceptul lui O^Hara), scriind despre sine ca despre un om concret, tratîndu-și prietenii și cunoștințele drept personaje, dedicîndu-le unele poeme etc. Există negreșit o orientare anglo-saxonă a creației d-sale, prima de-o asemenea decizie și prestanță în lirismul românesc, coincidentă, am zice, cu ceea ce se cheamă etapa postmodernistă, opunînd adică spectrul biografic, confesiunea individualizată detașării impersonale specifice modernismului (nu insistăm pe-o asemenea distincție doctrinară, mulțumindu-ne a o sugera, căci nu sîntem convinși de-o evidență a
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
în fiecare vară"; "Hamilton și-a încărcat bateriile în sânul familiei"; "nu ratați relaxarea în mijlocul naturii! încărcați-vă bateriile înainte să vă întoarceți la oraș!" etc. Surprinzător de des, metafora modernă se asociază cu un limbaj sentimental, metaforizant, încărcat de lirism clișeizat: "sublimă muzică... mă liniștește, îmi încarcă bateriile și-mi întețește focul speranței"; "mă retrag, uneori, să visez și să-mi încarc bateriile, pe acest tărâm magic...!". S-a ajuns chiar la clișeizarea unei asocieri de gust dubios - "bateriile sufletului
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
fructelor, există o poezie a cuvintelor. Constantin Noica se comportă uneori că un arheolog al cuvintelor, dezgropând din adâncurile lor semantice o filosofie românească de negăsit în cărți. Șerban Foartă procedează în mod similar că poet, activând în cuvinte un lirism uitat sau doar posibil. El tratează dicționarul că pe o claviatură pe care apasă cu degete delicate și ferme pentru a scoate sunete încântătoare: "Olanda vine din Olanda,/ cașmirul vine din Cașmir;/ că ni s-a ofilit ghirlanda,/ cu toate
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
oi. De altfel, într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, I.L. Caragiale pune la punct chestiunea dozajului ingredientelor naturiste menite să coloreze și să fortifice narațiunea: „...În scrierile mele [...] n-oi fi având din toate astea (peisaje, naturi moarte sau însuflețite, lirism etc. - nota mea, G.N.) prea, foarte mult sau mult; dar cred că am destul; și mai cred că peste destul, în artă nu mai trebuie deloc”. Și adaugă: „Eu cred că și în opera mea se găsește destul... Dar, firește
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
studii și chiar un colocviu anual la Sibiu. Nego a îmbrățișat din prima clipă cea mai radicală poziție modernistă, întrecându-l până și pe maestrul său, E.Lovinescu, atât în privința „simbolismului” critic, cât și în aceea a reducerii poeticului la lirismul pur, neîntinat de anecdotă, de retorism sau de vreun corelat obiectiv. În perioada în care a fost sufletul Cercului și al Revistei, Nego era un veritabil dandy, estet și gay ireductibil, îmbrăcat extravagant, cu o pelerină mov care atrăgea atenția
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
marele ei rol); Nadine Becker (tot Elvira, în reliefuri mai puțin conturate); Patricia Humbert Frères (cu totul adorabilă, scenic și vocal, Zerlina); Zsolt Molnàr (bas impunător, încă inabil în a-și conduce propriul corp); Benoit Velvaux (talent comic); Iurie Ciobanu (lirism, sensibilitate); Joana Mac Vaters (delicată în cânt, prea elegantă țărăncuță în superba ei rochie de catifea); Andrew Turner (în buna notă a personajului). Ediția a IX-a a Festivalului "Mozart" s-a desfășurat sub patronajul Suediei. În prezența domnului ambasador
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
de ani - să demonstreze astăzi contrariul. Compozitorii au oferit două soluții distincte, în două opere pentru puține personaje și ansamblu instrumental cameral, cu o durată între 35-45 de minute. Ana Giurgiu optează pentru elemente dramatice din vechiul mysterium, pentru un lirism auster și profunzimea exprimării muzicale a subiectului biblic al lui Lot. Fără un subiect “de acțiune”, desfășurarea predominant statică poate afecta în unele momente atenția receptorului, iar remedierea unor mici probleme de orchestrație va spori valoarea muzicală a acestei opere
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
sau invenție proaspătă, la o altfel de confesiune. Cele Trei piese pentru pian sunt din ultimul an al existenței lui Schubert. Mihaela Ursuleasa le aude "împreună". Amploarea, complicațiile de scriitură atestă faptul că omul inspirației, al ideii imediate, evita modelele lirismului său spontan. Ceea ce era cândva instinct muzical, la mica pianistă nu și-a temperat ritmul de regenerare (în fond, acesta este problema devenirii copiilor-minune). Pianistica ei este atât de perfecționată, printr-un antrenament fără răgaz, încât chiar această interpretare arată
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
ei este atât de perfecționată, printr-un antrenament fără răgaz, încât chiar această interpretare arată a comprima două secole de succesive rafinări ale tehnicii instrumentale. Tot ce era allegro este acum mult mai vivace (repede, mai repede). Tempoul, fluența, timbralizările, lirismul instrumental au altă alură. Schubert nu și-ar fi putut asculta decât lăuntric, eventual, o astfel de tălmăcire. În alb și negru, sumbru și luminos (jocul armoniilor!), lansare către câmpuri sonore ascunse pe atunci simțului muzical comun, așa cum și-a
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
Elementul care deschide, traversează și închide lumea acestei cărți este vara, anotimpul oricînd gata să primească între faldurile ei de căldură o nouă prietenie sau o nouă suferință - idee exprimată un pic prea explicit și uneori în fraze de un lirism aproape școlăresc. Din fericire, însă, autoarea trece repede de aceste nu foarte inspirate "pasaje de coerență" și ceea ce avem în față este povestea la persoana I a unei femei care a crescut printre evenimente istorice zguduitoare și printre oameni care
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
forță și cu delicatețe în același timp. O poezie a stărilor firești, nepervertite de răul care ne înconjoară, chiar și când acesta este numit”. (Viorel Marineasa) „Realizată fără efort de artificii, poezia Carolinei Orza captivează și vrăjește. Tensiunea și amplitudinea lirismului, timbrul personal și dezinvoltura cu care rostește, definește un poet experimentat și încărcat cu har. (Marius Munteanu) Confesiuni poetice (din volumul „Târgul de vise“) „Amorțeam de încordare,/pipăind fiecare zgomot/care te-ar fi putut aduce. Și de mama care
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
un soi de „întoarcere la natură” (realitate) de rang secund, într-un mediu urban care apare deconvenționalizat, depreciat printr-un soi de golănie vag intelectualizată, persiflatoare. E o saturație de viață înfățișată fără ocol, ca o miză de căpetenie a lirismului. Drept care poezia nu e „imagine și senzație” cum socotește un comentator, citat pe coperta a IV-a, ci mai curînd tehnică și sens, fiind articulată „la rece” printr-o operație de reducție a sensibilității genuine prezumate. Nefiind preconizată nicio evaziune
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
citit-o, însă probabil i-a scăpat) ar fi trebuit să mai adauge (măcar de dragul ei) încă o tipologie la cele trei pe care le-a identificat printre femeile române care s-au ocupat cu scrisul poetic (și au produs lirism salomeic, saphic și didonic). Doar așa, ca să rămînem pe criteriile lui terminologice, ar trebui adăugită și tipologia dianică, deși numeric (și valoric) slab prezentă. (Și ar mai fi de adăugat neapărat - căci avem destule Marii-Magdalene de-o vreme - și lirismul
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
lirism salomeic, saphic și didonic). Doar așa, ca să rămînem pe criteriile lui terminologice, ar trebui adăugită și tipologia dianică, deși numeric (și valoric) slab prezentă. (Și ar mai fi de adăugat neapărat - căci avem destule Marii-Magdalene de-o vreme - și lirismul magdalenic). O fi el sfînt, numărul trei, dar nu-i totdeauna acoperitor. Lucica, în orice caz, nu stă în cele trei categorii și pretinde una aparte (deși n-a mai urmat-o mai nimeni; dar tocmai!). Totuși, Lucica trăiește și
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
și acumulare pînă cînd Flamingo închipuie imnul/ sărutului/ și iese cu picioarele lungi din explozii/ prin fastul lobului de cristal" (Glaciațiune cu nud). Sau cu spasmul unui impas: "fulgerul s-a împotmolit în cristale/ sinusoide transparente - amintirile năvălesc" (Zbor mineral). Lirismul devine astfel, în expansiunea sa debordantă, care caută însă, subiacent, o soluție de echilibru, un cîmp de luptă între informal și formal. Informalul ni se înfățișează drept o testare larg desfășurată, absorbantă a formalului. Termenii geometriei se insinuează în procesul
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
dactilografiază/ sărbători nestemate/ amintirea e oază/ în deșertul cu toarte" (Scrisul). Oare caligrafia nu e o geometrie îmblînzită, domesticită? O geometrie umanizată? Reducția geometrică nu e, prin urmare, susținută decît pînă la un punct. E o simplă ipoteză a "purificării" lirismului prin hermetism care nu poate rezista dezlănțuirii vitale, extinderii învolburate a corespondențelor pe un generos curs fortuit de avangardistă ținută. Figurile abstracte nu reprezintă decît stavile relative împotriva unei erupții de imagini care constituie fenomenul originar al producției în cauză
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
dreptul încântător prin eleganță, grație, simplitate și mai ales printr-o grijă deosebită, rafinată pentru sunet. Pianistul chinez știe ce semnificație are poemul simfonic în muzica lisztiană, de aceea descrie plastic schimbările dramaturgice: strălucire și eroic în prima parte; un lirism subliniat de un fin decalaj bine regizat între mâna stângă și cea dreaptă în a doua parte, cu efect poetic expresiv-rubato; imagine aproape raveliană de cristal, de cascade de apă în partea a treia. Frazele muzicale au respirații clare, sunt
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
mult-puțin care l-ar putea evidenția. Am căutat poeziile personale ale fiecărui autor, declară C. Abăluță, cele în care să se vadă firescul inventat al lui și numai al lui, lucruri văzute, simțite, gîndite numai de el: viul, neprevăzutul, insolitul lirismului, nu decorativul cuminte, leneș-impersonal". Acest "leneș-impersonal", produs al modei, al minimei rezistențe, dacă nu al ingerințelor frecvente în mediul totalitar, balast al "pretențiilor" de tot felul ce ocultează "fiorul liric", a abătut din drumul lor ce se anunța promițător destui
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
cu care critica de întîmpinare (critică ce, de obicei, remarcă prioritar "sistemul poetic") ne obișnuise. Altfel spus, poeții ce și-au intuit exact globalitatea forțelor creatoare, domolindu-și avînturile exterioare în favoarea dicteului lăuntric". Căci, așa cum nu ostenește a repeta antologatorul, "lirismul e, nu de puține ori, ceva ce nu ți-ai propus, o întîmplare norocoasă". Un fruct al spontaneității, "de care uneori nici măcar autorul n-are cunoștință", materializat într-un șir de "insule de simțire-gîndire oarecum excentrice viziunii poetice predominante". Intuiția
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
de ce e în stare". Iar în legătură cu autorul Necuvintelor apar asemenea aprecieri, presupunem că pentru unii iritante: Credem că "dreptul la timp" al poeticii nichitastănesciene este într-o măsură importantă grevat de ceea ce astăzi este perceput ca o indiscutabilă eroare: confundarea lirismului cu plasticizarea și sentimentalizarea ideilor. Creația văzută ca un produs exclusiv al minții și al speculațiilor pe care aceasta le învederează este capcana "noutății" stănesciene. Între uscăciunea poeziilor lui Nietzsche și maieutica parabolică a versurilor lui Nichita este o clară
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
critic? Avem simțămîntul că atît prin substanța sa pur literară, oglindind coerența unei sensibilități și a unui gust, ca și prin intenția reparatoare ce o animă, antologia lui Constantin Abăluță e cea mai însemnată din cîte au apărut, în domeniul lirismului românesc, în perioada postbelică. Satisfacția noastră personală este, la lectura ei, de-a ne vedea confirmat în numeroase din propozițiile pe care le-am emis de-a lungul mai multor decenii, criticul străduindu-se a fi - nu-i așa? - dincolo de
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
o atare postura, ea nu reprezintă decît o tendențiozitate, în simetrie, bunăoară, cu tendențiozitatea religioasă sau cu cea eticistă. Ochiurile negației sînt prea strînse, imaginile prea încrîncenate în năzuința lor de-a invocă o lume posedata, o umanitate desemnificată, pentru că lirismul să nu învedereze o anume crispare (omogena!), o monotonie, de altminteri jubilant urmărită. Demonizarea nu e decît un caz particular al spiritului speculativ. Prin urmare homo ludens nu e, ca să zicem așa, în contextul dat, un liber profesionist, ci, ca să
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
și, chiar dacă în scurtele poeme care punctează în chip de borne Calea Târgului el va reveni, n-o va face decât pentru a întreține o mai veche iluzie. Un poem cum e Pietre de hotar e alcătuit integral din asperități. Lirismului nu-i mai sunt îngăduite, aici, efecte complicate de suprafață. Austeritatea e maximă. Singurul sprijin al ritmurilor vine dintr-o regie a dispunerii prepozițiilor. Traseul are, totuși, același relief sonor: „Pripon, La Cruce, Drumul Țării, pe Calea Târgului, apoi,/ Între
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
Pillat, în volumul Drumul spre Emaus, dă la iveală un jurnal în care poezia alternează cu proza fantastică. Liantul îl constituie credința, căutarea continuă a lui Dumnezeu și prezența obsesivă a tatălui (Dinu Pillat). Sunt remarcate eleganța și rafinamentul stilistic, lirismul necenzurat al poetei și capacitatea ei de a aborda "cu nonșalanță cele mai diverse modalități de comunicare artistică". De aceeași bună apreciere se bucură și volumul de poezii Dorul de rai al Monicăi Pillat, care, în a treia generație, continuă
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]