1,894 matches
-
un arbore. Rădăcina lui este En-Sof, Infinitul, care e nivelul divin superior față de întreg acest domeniu. în textele indiene, există termeni diferiți pentru a desemna cei doi arbori. Cel metafizic, drept, pe care noi îl percepem răsturnat, e nyaghroda, ceea ce, literal, înseamnă : crescînd în jos (cf. Aitareya-Br‡hma¡a, VII, 30 ; ˇatapatha-Br‡hmaæa, XII, 2, 7, 3). în tradiția avestică, există doi arbori Haoma, unul alb (ceresc sau paradisiac, fiindcă el crește pe vîrful muntelui Alborj, muntele-axă a lumii) și unul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și Freeman, 1990. Aceste caracteristici sunt definite de către Young și al., 2003. Beck și Freeman, 1990; Young și al., 2003; Young, 1994; Reich și al., 1993; Shea și al., 1992; Gortner și al., 1998. Young, 1990. Teoria atașamentului, Gestalt, constructivism... Literal: manieră de a face față, de a gestiona. Young, 1990; Young și al., 2005. In acest caz, vom vorbi mai degrabă despre o terapie a schemelor de personalitate decât despre o terapie a depresiei. Autorii au ales să reunească în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se povestește că profetul Ilie îl învinovățește pe regele lui Israel, Ahazia (852-851 î.C.), că a trimis mesageri pentru a-l consulta pe zeul „Baal-zebub” din Ecron ca să obțină un oracol cu privire la boala sa. Termenul ebraic Ba‘al-zebûb înseamnă literal „Baal al muștelor”; el este o modificare defăimătoare a unui vechi epitet al zeului Baal cunoscut din secolul al XIII-lea î.C. în textele de la Ugarit: zabulu Ba‘al, adică „principele Baal”. În orice caz, este cert că în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
puterea de binecuvântare și ocrotire a zeului pe care îl înfățișau și puteau chiar să devină obiect de cult sau să fie folosite ca amulete. Funcția reprezentativă a imaginii în cult reiese clar, de exemplu, în Ps 17,15, tradus literal de BCEI în 2008: „Dar eu în dreptate voi contempla fața ta, când mă voi trezi, mă voi sătura de imaginea ta (temûnâ)”, în timp ce, în precedență, BCEI din 1974 traducea temûnâ cu „prezență”, explicitând funcțiunea imaginii. Prin termenii pesel și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Orientul Apropiat antic din mileniul I î.C. și poate fi, așadar, considerată o mărturie a mentalității religioase a evreilor antici din epoca preexilică. Textul Num 6,24-26, atestat în parte de cele două lame de argint citate, tradus literal, este următorul: „Să te binecuvânteze Yhwh și să te păzească; Yhwh să facă să strălucească (binefăcător) fața sa spre tine și să-ți ofere harul său; Yhwh să îndrepte spre tine fața sa și să-ți ofere pacea”. Această binecuvântare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ivită din democratizarea marii bucătării. El readuce în atenția gastronomilor feluri de mâncare simple, cum ar fi le pot-au-feu, considerat de către enciclopedia Larousse din 1867 preparatul culinar prin care „bucătăria noastră națională se distinge de toate celelalte“. Pot au feu (literal, „vas-pe-foc“) înseamnă carne de vită (bucăți cât mai diferite, atât grase, cât și slabe!) fiartă îndelung alături de morcovi, praz, ceapă, usturoi, ciuperci și țelină. Este o mâncare a săracului (constituie o întreagă masă, fiindcă furnizează atât supa, cât și carnea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Buddha nega valoarea faptei, idealul constând în îndepărtarea oricărei karme, atât rele cât și bune. Spre deosebire de buddhism, jainismul n-a început printr-o acțiune de propovăduire a lui Mahăvīra. Acesta nu era decât ultimul dintr-un șir legendar de Tirthaṃkara-și, literal „făcători de vad”, altfel spus „înaintemergători”, „vestitori ai eliberării”. Ultimul dintre aceștia, Părśva, se pare că ar fi murit cu doar două secole și jumătate înaintea lui Mahăvīra. El se bucură și în zilele noastre de o poziție excepțională în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
istorice care sînt trăsăturile caracteristice ale germanilor ca popor original, ca popor care este în măsură să se definească singur ca atare, spre deosebire de alte neamuri care s-au detașat de el: este exact ceea ce semnifică termenul deutsch, în sensul său literal"217. Dincolo de aspectul prolix al stilului, discursul relevă și alte sensuri, mai active, cum ar fi demonstrarea unui patriotism cam pasiv. În primul rînd Fichte reia, în termenii proprii, ideea de națiune-comuni-tate inaugurată de Herder, accentuînd superioritatea acesteia față de Stat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
discursului său anticomunist din 24 februarie 1945, generalul Nicolae Rădescu i-a etichetat pe Ana Pauker și Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizînd acronimul FND (de la Frontul Național Democrat). Traducerea „fără Dumnezeu ori țară” (p. 59) este literal făcută din engleză, ignorîndu-se existența unei sintagme cu valoare de pamflet În limba română. Sintagma „Legea confesiunilor religioase”, din 4 august 1948 (p. 79), se cerea (re)tradusă prin „Legea cultelor religioase”. Ziarul Cominformului este citat În varianta sa engleză
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Răstignirea lui Isus Isus a fost dat la moarte prin răstignire, o formă de execuție practicată din antichitatea târzie, prin care o persoană era legată sau bătută în cuie, pe un stâlp sau pe o cruce. A fi răstignit înseamnă, literal, „legat de un par”. Crucificarea a fost practicată în zona estică a Mediteranei cu mult înainte să fie adoptată de romani, fiind aplicată de persani (cf. Herodot 1.128.2; 3.125.3) și alte popoare, precum asirienii, sciții și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care se afirma că Dumnezeu era pe cale să împlinească o surprinzătoare acțiune, dând o nouă șansă poporului său. Trebuie să notăm că evreii care utilizau limbajul învierii în sens metaforic au continuat să folosească termenul de „înviere” și în sens literal, prin care se referă la noua întrupare de care va avea parte poporul lui Dumnezeu la sfârșitul timpurilor. Același lucru poate fi afirmat pornind din sens invers: folosirea sensului literal nu i-a împiedicat să utilizeze și sensul metaforic mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
au continuat să folosească termenul de „înviere” și în sens literal, prin care se referă la noua întrupare de care va avea parte poporul lui Dumnezeu la sfârșitul timpurilor. Același lucru poate fi afirmat pornind din sens invers: folosirea sensului literal nu i-a împiedicat să utilizeze și sensul metaforic mai potrivit pentru a vorbi despre ceea ce se putea întâmpla înainte sfârșitul timpurilor, adică de reîntoarcerea din exil sau marea restaurare. În mod surprinzător, uzul metaforic a dispărut efectiv fără urmă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
său. Locul său, începând cu Paul și trecând prin tradiția creștină de la început, este luat de o întrebuințare metaforică diferită a limbajului învierii la care se recurge pentru a descrie botezul și sfințenia. Acest sens metaforic specific nu dăuna sensului literal deplin, deoarece primii creștini credeau literalmente în învierea finală, pe baza învierii literalmente trupești a lui Isus. În afară de aceasta, noul sens metaforic nu se referă pur și simplu la o entitate abstractă, la o stare a minții sau a inimii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Rusie, oricît de bine ar evolua oamenii și ideile, eu voi avea oricînd parte de acest prînz rafinat, de care mă apuc acum și, prin urmare, sînt pregătit pentru orice“. Aproape cu siguranță este vorba de ilustrarea literară (dar nu literală) a ideii „pozitiviste“ din scrisoarea citată la începutul acestui text, unde se spune și că lumea n-are decît să piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bune ale Bibliei și Coranului aceste principii își găsesc o bogată ilustrare, după cum se va vedea în capitolele următoare. Pentru o fidelitate cât mai mare în redarea sensului referențial și, pe cât posibil, si a conotațiilor, trebuie depășită tentația unei traduceri literale, care face textul ininteligibil pentru receptor, sau în cel mai bun caz, lipsit de naturalețe. Eugene Nida acuză chiar Septuaginta de acest defect 46. Același autor avertizează și cu privire la traducerea „concordanță” a textului biblic: deși, în general, e bine ca
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
abundă în așa-zisele „Biblii pentru tineri” sau în cele „în limba curentă” realizate în ultimele decenii în limbi de mare circulație. „Traducerea bazată pe căutarea echivalentelor celor mai apropiate s...ț reprezintă o soluție medie între două extreme: traducerea literala și traducerea ideii esențiale.”50 Ea trebuie dublată de firescul expresiei și de echivalentă stilistica. Unele limbi, printre care și română, au un stil literar specializat pentru subiecte religioase. În traducerea cărților sacre, el trebuie însă folosit cu discernământ, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
artificial, neglijând resursele bogate ale limbii receptoare. Totul poate fi complicat în continuare de concepția greșită că Biblia ar fi un document dictat ca atare și deci singură formă de traducere ce s-ar putea întreprinde trebuie să fie cea literala. Reafirmând încă o dată principiul după care conținutul, alcătuit din intenția conceptuală a mesajului și din valorile conotative, are prioritate asupra formei, autorii se concentrează asupra domeniilor în care „pierderile semantice” sunt adesea inevitabile: e vorba de expresiile idiomatice, de sensurile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Noi suntem Moștenitorii!” (GG) li All"h mr"Ö al-sam"w"t wa al-’arð (3, 180/175 și 57, 10): „A lui Dumnezeu este moștenirea cerurilor și a pământului.” (GG) Aceste versete au fost înțelese și în sens literal: după ce oamenii nu vor mai fi, toate bunurile pe care ei le-au avut se vor întoarce la Dumnezeu, și în sens metaforic: Dumnezeu este „Moștenitorul”, pentru că va continua să existe după dispariția tuturor celor create; în acest caz, al-W
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
SOI „cel înalt”; ASM „Preaînaltul”; GG „Înaltul”; Marr „sublimus”; RB „l’Auguste”; DM „le Très-Haut”/„élevé”; YA „the Most High”; Arb „the All-High”. Ocurentele sunt în număr de nouă, insă contextele nu sunt esențiale pentru stabilirea semnificației acestui nume. Sensul literal indică o superioritate ierarhică față de tot ce nu este El. Este adesea asociat cu al-Kabr (4, 34/38; 22, 62/61; 31, 30/29; 34, 23/22; 40, 12) și de două ori cu al-‘Aðm (2, 255
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cât și conotativ al unui cuvânt sau text. Poate că traducătorii Septuagintei nu au voit neapărat să transforme expresia într-o definiție ontologica a dumnezeirii; pur și simplu limba greacă nu le permitea altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce literal expresia ebraica păstrându-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
binevoitor, zăbavnic la mânie și bogat în bunătate și credincioșie.” (G-R) ‚annón we-raƒóm YHWH ’erek ’appayim ó gedol ƒase: (Ps 145/144,8; cf. Iona 4,2): „Binevoitor și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult îndurat.” (t.n.) Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aplică această profeție lui Hristos, numindu-l hQ eirenQ hQmÄÎn (2,14), „Pacea noastră”. Probabil de aici s-a adăugat, la traducerea expresiei ebraice, adjectivul posesiv „noastră”, care nu există nici în textul masoretic, nici în al Septuagintei. Propunem traducerea literala „Acesta va fi Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au citit ulterior că nume divin, hristic. În vreme ce, în profeția lui Mihea, cel numit astfel izbăvește rămășită poporului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
indică anterioritatea nașterii Fiului în raport cu crearea lumii” (BVA); „cel Întâi născut din toată zidirea” (C); „primogenitus omnis creaturae” (Vg); „Premier-Né de toute créature” (BJ); „the first-born of all creation” (RSV). Notă din versiunea BVA este bine venită, întrucat traducerea este literala și neclară. Genitivul grecesc poate fi interpretat fie că separativ („mai înainte de”), fie partitiv („dinștreț). În consonanta cu întreaga teologie a Noului Testament, optam aici pentru cel separativ și considerăm că traducerea „întâiul-născut mai înainte de toată făptura” rezolva problema. Semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.). Semitismele constituie o problemă aparte: ele tind să fie păstrate cu atat mai mult cu cât tradiția de traducere a textelor sacre este mai veche într-o anumită limba. Autoritatea textului sacru a determinat multă vreme strădania spre traducerea literala, iar rolul jucat de traducerile Bibliei în formarea limbii literare în diverse culturi a determinat chiar acceptarea unor asemenea structuri în limba. Între semitismele ce constituie nume divine sunt păstrate ca atare de unele traduceri moderne în limba română: ’Pl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Altele, care ar fi fost ininteligibile, au fost adaptate în românește, în traducerile mai recente - de exemplu ’Pl dQ‘ÄÖ (3.1.9.1.) „Dumnezeul a toate știutor/un Dumnezeu care știe totul” (sau semitismul îmblânzit „Dumnezeul cunoașterii”), în loc de echivalarea literala din bibliile vechi, „Dumnezeul cunoștințelor”. Din punct de vedere stilistic, Biblia în general și numele biblice în particular arareori suferă pierderi la transfer: virtuțile compensatorii ale oricărei limbi sunt suficiente pentru a reda frumusețea originalului. Limba română este favorizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]