1,841 matches
-
public, poporului (el vulgo) ca și cunoscătorilor. Acesta este, după părerea lui, specificul autorului dramatic, al cărui talent trebuie să adune spectatori proveniți din medii diferite, în opoziție cu poetul liric, a cărui artă, elitistă, îi impresionează mai ales pe literați. De aceea îi sfătuiește pe dramaturgi să adopte proza 8, după modelul lui Lope de Rueda (1520-1565) pe care îl salută ca fiind părintele comediei moderne. Influența lui Lope de Vega asupra teatrului francez este imensă, atât asupra autorilor dramatici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
, societate literară înființată în București la 1 aprilie 1869, inițiator și președinte fiind Gr. H. Grandea, iar secretari - V. Gr. Pop și I. S. Bădescu. În jurul lui Grandea, literat entuziast, ambițios, redactor al revistei „Albina Pindului”, s-au adunat câțiva poeți tineri, unii veniți din Transilvania. Din acest grup, patronat de D. Bolintineanu, a făcut parte și Mihai Eminescu, în acea vreme sufleor la Teatrul Național din București. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
, Conform prevederilor statutare de azi, U.S. din R.M. este „o organizație națională a literaților profesioniști, care își propune să asigure prosperarea literaturii române, afirmarea conștiinței și spiritualității naționale, sporirea continuă a culturii generale a populației republicii”. Acest specific al activității este firesc, căci în Basarabia societățile, cenaclurile, uniunile de creație și revistele au avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
de a proteja interesele profesionale ale scriitorilor, ci și de a promova procesul de culturalizare a cititorilor, de susținere a românismului etnic și cultural și a integrării în contextul general românesc. În secolul al XIX-lea, în condiții istorice potrivnice, literații basarabeni au făcut parte din Societatea de Istorie și Antichități din Odessa (1839-1890), din cercurile și societățile universitare din Harkov, Kiev și Sankt Petersburg sau din „pământenii”, încadrându-se totuși și în viața literară din Iași, București și Cernăuți. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
literatură, artă" a) Intenția Studiul „istoriei intelectuale (Geistesgeschichte) a religiei romane” Înseamnă să mergem În căutarea aspectelor artistice și literare, filozofice și docte care caracterizează istoria religiei romane. Așadar obiectul unei astfel de cercetări Îl constituie: religia artiștilor și a literaților, așa cum o descriu, o trăiesc și o imaginează ei; religia filozofilor, a juriștilor, a pasionaților de antichități, a teologilor romani, așa cum aceștia o gândesc, o reconstruiesc și o organizează În sistem; religia funcționarilor cultuali și a oamenilor politici, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dreapta, ca francezii Jacques Laurent sau Roger Nimier, gustau mai degrabă farmecul unei cauze pierdute, afișând o nostalgie boemă pentru trecutul discreditat și arborându-și cu mândrie insignifianța politică. Cum stânga avea vântul În pupă și istoria de partea ei, literații de dreapta din noua generație s-au declarat sfidător perdanți, transformând decadența autentică și solipsismul morbid al unor Drieu La Rochelle și Ernst Jünger Într-un stil comportamental și vestimentar - și prefigurându-i astfel pe cei care aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plastici, majoritatea asimilați simbolismului, unii dintre ei lipsiți la momentul apariției romanului, de notorietatea dobândită ulterior. De asemenea, esențial este faptul că în critica de artă sau doar în organizarea unui club simbolist, un rol esențial este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu insistență, și nici nu intenționează ilustrarea unei direcții anume. În contextul diferitelor curente și căutări estetice în epocă, curente ai căror reprezentanți se aflau în mijlocul unor dezbateri teoretice cu contestări, sau, dimpotrivă, exaltări conduse de critici profesioniști sau de literați deveniți redutabili critici de artă Baudelaire, Huysmans, Péladan, Lemmonier, Apollinaire etc. în lipsa unei tradiții configurate la nivelul receptării estetice, a unor repere sigure, poate cu excepția lui Nicolae Grigorescu, figură emblematică pentru desprinderea de pictura academică, opțiunile estetice rămân cantonate în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
știe mai multe limbi, să cânte la un instrument muzical, să scrie poezii etc. Michel de Montaigne (1533-1592) a fost un scriitor francez; el Împlinea idealurile Renașterii și umanismului prin viața sa de moșier, primar, consilier politic, birocrat, umanist Învățat, literat educat, catolic evlavios etc. În spirit umanist, a căutat rădăcinile Antichității, Încrezându-se În valoarea și calitățile intrinseci ale omului și În gândirea rațională. Renașterea a cunoscut „oameni ai Renașterii”, dar nici unul nu se compara cu Leonardo da Vinci (1452-1519
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
urmându-l pe M. Hroch (1985, p. 23), în trei reprize succesive: a) Faza A, a interesului scolastic, în care cărturarii "descoperă" națiunea și prin aceasta declanșează mișcarea de construire a statului-națiune; b) Faza B, a "agitației patriotice", în care literații care au descoperit națiunea demarează acțiuni de prozelitism ideologic în vederea dezvoltării conștiinței naționale; c) Faza C, a instituționalizării naționalismului ca mișcare de masă. Ancorarea pe verticală a comunității prin stabilirea unei relații ferme cu trecutul istoricul (proces ce poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în care cărturarul francez adresează întrebarea " Ce este o națiune?", la care Delavrancea lasă să se creadă că l-a auzit pe viu răsunând în amfiteatrul Sorbonei, literatul român nu reține decât eronat indicarea limbii ca factor determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conștiința de sine a unei colectivități naționale, o excrescență din fundamentalul instinct de Patrie ce poate fi cultivată prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a celui mai pur latinism, este explicabilă prin diferența de funcție politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adaugate eforturile teologale întreprinse de N. Crainic, D. Stăniloae sau M. Vulcănescu. Indiferent prin ce mijloace specifice, radiografierea idiografiei spiritualității românești, stabilirea coordonatelor ontologice ale duhului național acestea sunt imperativele identitare ale vremii la a căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești spațiul mioritic și timpul ondulat fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a memoriei naționale românești. Ampla analiză diacronică pe care am întreprins-o a încercat să surprindă, inițial, geneza culturală a primei formule a memoriei istorice românești, produsul intelectual al cărturarilor Școlii Ardelene. Prelucrând materiale deja existente în tradiția cronografică românească, literații ardeleni au reușit să articuleze, în avangarda reflecției istoriografice, paradigma latinistă în cadrele căreia s-a configurat simțul identitar național și, în paralel cu acesta, conștiința istorică românească. Paradigma latinistă a Școlii Ardelene a stabilit cadrul de referință al memoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-al doilea, considerând că "sinele național", chiar dacă este imaginat inițial de către literații plasați în avangarda reflecției social politice, se articulează în conștiința indivizilor prin literatura didactică de masă difuzată în sistemul educațional. Bibliografie* Avangarda reflecției social politice și istorice românești *** (1881). Proclamațiunea Rescularei Nationale de la 1848 în Capulŭ căreia s-a aflatŭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]