3,184 matches
-
însoțită de o închidere marcată de relațiile încordate cu catolicii. Inițiativele de tipul celor ale părintelui Alexandre Men (asasinat în 1990) legat de Taizé, sînt rare. Apariția unui curent spiritual deschis experiențelor creștinismului oriental, însetat de întîlniri, preocupat de reînnoire liturgică, influențat de personalitatea lui Nicolai Berdiaev, preocupat de angajamentul politic democratic în numele credinței, a dus la dezvoltarea unui curent identitar foarte puternic. O parte a clerului s-a alăturat mișcărilor ultranaționaliste care reduc ortodoxismul la națiune, cum ar fi mișcarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Teologie (1803), în dreptul ușii de sud a Sf. Altar, s-a ridicat o construcție adăugată acoperită prin prelungirea acoperișului vechi, numită tradițional "clisiarniță" sau "veșmântar", un spațiu de aproximativ 10 m2, cu destinația pentru păstrarea veșmintelor preoțești, a vaselor liturgice și a cărților de cult, necesare serviciilor divine. Nu știm în ce condiții și când această construcție adăugită s-a demolat și din ce motive s-a renunțat la ea (vezi cap. IV, p.15). 4. Cea mai importantă intervenție
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dăinuie în veci și monumentul eroilor, prin monumentul deosebit ridicat aici în cinstea lor. Loc de slujire sacră timp de aproape cinci secole, străjuit de rugăciunile maicilor și ale călugărilor, odinioară viețuitori aici, Biserica "Schimbarea la Față Socola" oferă credincioșilor un program liturgic complet, într-o atmosferă duhovnicească binecuvântată: în ajunul duminicilor și sărbătorilor, se săvârșește slujba Vecerniei, uneori completată cu rugăciunile Litiei; în afară de Sărbătoarea Bobotezei, când se sfințește agheasma mare, la fiecare început de lună se face agheasma mică; Deniile din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
credincioșii pot primi Sf. Taină a Botezului sau a Cununiei și se pot împărtăși cu Sf. Euharistie. Grupul psaltic, condus de d-r. prof. dr. Carmen Dura, asigură răspunsurile la strana bisericii pentru toate slujbele mai sus amintite din cadrul cultului liturgic. Toate acestea se săvârșesc cu evlavie, pentru folosul sufletesc al bolnavilor de aici, spre alinarea suferințelor lor, spre vindecare și mângâiere sufletească. Fiind amplasată în curtea Spitalului Universitar de Psihiatrie, biserica este un spațiu spiritual deschis operelor de caritate și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
administrează Taina Sfântului Maslu; oferirea de hrană suplimentară, de haine sau de alte lucruri utile bolnavilor, prin generozitatea unor credincioși. Restaurată, cu o formă estetică monumentală, Biserica "Schimbarea la Față Socola" a redevenit un locaș de cult cu toate condițiile canonice și liturgice, dar și un loc plăcut și ambiant pentru bolnavii spitalului, în special, și pentru orice credincios, în general. Reînnodând tradiția de locaș al rugăciunii și al culturii, biserica a devenit gazda unor activități binevenite atât pentru bolnavi, cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aspectele prezentate mai sus devin mai relevante într-o analiză detaliată, în care se poate avea în vedere și cooperarea limbajelor verbale (segmente ale stilurilor funcționale) cu limbajele nonverbale, așa cum se întîmplă cu limbajul dramatic al stilului beletristic, cu limbajul liturgic al stilului religios sau cu limbajele politic și juridic în variantele dominate de forma discursivă oratorică. Originea și condițiile schimbării lingvstice Încă de la primele observații și teoretizări asupra limbii s-a emis și ideea că aceasta nu este ceva fix
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
programatic aventura (intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante opunând sordidului, profanului și rutinei o detașare specifică, travestită în surâs. Două poeme cu același titlu, Missa solemnis, și un al treilea, Missa brevis, instaurează spectacole nu neapărat liturgice, însă frizând colosalul, ermetizând și sugerând neliniște. Întâia "Missă", text în proză (un proem), combinație de romantism, de simbolism și expresionism, e un montaj lirico-epic pompos, în genul așa-numitului spectacol cu aparat. Un lac în "munții de sus", o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de presă: În rest, sap grădina, sădesc crizanteme, plivesc pătrunjelul, cultiv mușcate, mai și mor din vreme în vreme... (Aplauze vii și îndelungate). La maturitate, deși persistă comandamentul "înmoldovenirii", mișcarea interioară învederează, totodată, apetența pentru universalul uman. Limbajului sacralizant, dicțiunii liturgice li se asociază altfel de cântece, o altă simbolistică, noi modalități de orchestrare. Cu ciclurile Dreptul la eroare (1993) și Lacrima care ucide e o poveste; pe o anumită întindere, ele reproduc texte din volumele precedente; li se adaugă însă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a înaltului cler în problemele politice ale celor două republici surori, trebuie spus că înalții ierarhi din Republica Vandana de Nord au constatat (cu indignare) că înalții ierarhi din Republica soră Vandana de Sud tolerează practici păgâne în demersul lor liturgic, de exemplu în taina botezului, așa că au recomandat ferm să nu mai fie acceptate căsătoriile mixte între vandani și vündüni. La care populația profund jignită din Republica soră Vandana de Sud n-a mai recunoscut nici ea asemenea mariaje. (Noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
care ascultă. Justiția lui nu este proiectată în altă lume, ci în cea de aici se inserează proiectele divine. Inclusiv în literatura apocaliptică, unde perspectiva unei coborâri pe pământ a împărăției cerești atenuează suferința din prezent. Poeții creează un cadru liturgic al Plângerilor pentru a ritualiza tragedia și a face suferința suportabilă, iar autorii profetici caută să schițeze un viitor după catastrofă. Inserând destinul lui Israel în programul cosmic divin, dând un sens șederii lui Dumnezeu printre oameni, precum și ispășirii omenești
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
creat ca și în islam, deși, evident, într-un mod diferit"21. În iudaism, astăzi, trebuie să constatăm că puterea lui de atracție este integral neutralizată. Suferința îmblânzită În iudaismul tradițional, catastrofele străvechi sunt comemorate la date precise ale calendarului liturgic, marcate de rituri fixe de doliu și penitență 22. Catastrofa, unică în sine, nu apare ex nihilo. Ea se inserează într-o ordine stabilită care, fără s-o explice totuși întotdeauna, îi conferă un sens. Acesta poate fi impenetrabil, dar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
emoțională. Ea amintește tribulațiile traversate de-a lungul secolelor, și asta din generație în generație, într-o epocă în care istoria, în sensul pe care-l dăm astăzi acestui cuvânt, încă nu exista. Ea se erijează în memoria acestor evenimente. Liturgicul și memoria se unesc pentru a construi, încetul cu încetul, această istorie de suferință și a-i conferi perenitate în vremuri când tiparul încă nu exista, iar scrisul rămânea apanajul păturilor educate ale societății. Dacă posteritatea a păstrat numele unora
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a construi, încetul cu încetul, această istorie de suferință și a-i conferi perenitate în vremuri când tiparul încă nu exista, iar scrisul rămânea apanajul păturilor educate ale societății. Dacă posteritatea a păstrat numele unora dintre autorii cronicilor și poemelor liturgice, memoria produsă de liturgic era mai ales colectivă, precum modul de a fi evreu sau evreică, care ținea de comunitar, nu de individual. Obligația de memorie era funciar colectivă. Astăzi, datoria de memorie creează în primul rând o identitate individuală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
încetul, această istorie de suferință și a-i conferi perenitate în vremuri când tiparul încă nu exista, iar scrisul rămânea apanajul păturilor educate ale societății. Dacă posteritatea a păstrat numele unora dintre autorii cronicilor și poemelor liturgice, memoria produsă de liturgic era mai ales colectivă, precum modul de a fi evreu sau evreică, care ținea de comunitar, nu de individual. Obligația de memorie era funciar colectivă. Astăzi, datoria de memorie creează în primul rând o identitate individuală. Dar această relație identitară
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
profund cultura așkenază 18. Acestea alimentează, la rândul lor, o memorie a suferinței. * Deși cronicile Cruciadelor n-au circulat mult timp decât sub formă de manuscris și n-au făcut parte niciodată din liturghie, aceste evenimente au fost atașate calendarului liturgic în alt mod. O nouă rugăciune, Av ha-rahamim (Părinte al milei), a fost compusă în memoria martirilor. Ea era rostită inițial în comunitățile din sudul Germaniei, în sabatul care preceda sărbătoarea Săptămânilor, data aniversară a începutului primei Cruciade, și pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tip de reacție le-a permis evreilor să reziste la agresiuni ca o comunitate sudată de interese împărtășite, dacă nu politice, cel puțin religioase. Discursul de suferință care se conturează după prima Cruciadă și se dezvoltă în diferite registre, literar, liturgic, iar mai târziu istoriografic, pune accentul doar pe violențele îndurate de evreii medievali, dar nu ne informează despre ceea ce dădea specificitatea iudaismului de atunci, nici despre aporturile efective la civilizația medievală. Lumea creștină cita totuși în mod liber ideile gânditorului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreiești din Polonia, înzestrată cu cei cinci "piloni" menționați în Tratatul Părințilorlll: Tora, cultul, mila, dreptatea, adevărul și pacea. Această idealizare se alătură celei a societății evreiești dinaintea distrugerii Templului din Ierusalim în literatura rabinică clasică, precum și în laudele poeților liturgici care evocă evlavia și dragostea față de Tora a evreilor din Valea Rinului. Bucla este închisă, iar lanțul genealogic al suferinzilor, început din Biblie, este refăcut. Această cronică s-a bucurat de o mare popularitate, a fost tradusă în numeroase limbi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
scrieri, de natură istorică, născute în aria culturală sefardă, pătrund astfel adânc în zonele așkenaze și se adaugă unei istorii doloriste deja bine implantate. Literatura idiș se îmbogățește cu elegii istorice despre dezastrele și persecuțiile suferite, fără a uita poezia liturgică, lamentațiile despre moartea martirilor, care transmit posterității, în detaliu, aceste circumstanțe care au bulversat viața evreiască. Literatura în limba vernaculară de inspirație religioasă contribuie la țeserea, generație după generație, a acestei istorii de suferință care în secolul al XVIII-lea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
anunța și o eliberare. Abravanel datează expulzarea evreilor din Spania la 9 av, ziua aniversară a distrugerii Templelor, când, de fapt, ultimul evreu părăsește Spania pe 31 iulie, adică 7 av. Și aici vedem cum autorul inserează vicisitudinile prezentului în cadrul liturgic tradițional admis pentru marile catastrofe și subliniază o continuitate aducătoare de mângâiere. Spania este identificată cu pământul lui Israel, iar expulzarea cu distrugerea Templului, în timp ce Abravanel însuși se transformă într-un nou Iezechiel, profet al exilului. Și ne putem aștepta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să se întoarcă din păcatul lor de apostazie, fiindcă Dumnezeu va avea poate milă și-l va trimite pe adevăratul Mesia. Astfel, aceste elegii derulează istoria de suferință a evreilor spanioli începând cu atacurile din 1391. De asemenea, diverse poezii liturgice evocă necazurile trăite inspirându-se din evenimente arhetipale ca distrugerea Templului și reafirmând credința în mântuirea ce va să vină. Toată această literatură este saturată de frământare spirituală, revelând teama părăsirii de către Dumnezeu, în consonanță cu această perioadă de excluziune
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca și cronicile Cruciadelor, care l-au precedat, sau ale persecuțiilor cazace, care-i sunt posterioare. Acest corpus evocă, de asemenea, elegiile și rugăciunile de penitență în formă mai tradițională. Însă, în general, noile povestiri nu se mai integrează în liturgic precum alte componente ale istoriei de suferință. Și, în afara anumitor caracteristici care le apropie de scriitura istorică propriu-zisă, ceea ce ne interesează în cazul de față este mai degrabă să știm cum au fost ele percepute și folosite de evreii înșiși
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Care-i omul atât crud încât să nu plângă văzând cartea mea...?". Totuși acest poem nu figura în traducerile în limbi europene. Una dintre ipotezele pentru explicarea acestei absențe ar fi tocmai dorința de a debarasa cartea de caracterul ei liturgic, obiectivul principal fiind acela de a face cunoscute suferințele poporului evreu de-a lungul secolelor și de a sublinia prin contrast eliberarea adusă de emancipare și integrare, considerate drept sfârșitul istoriei (suferințelor) în accepția sa seculară. Chiar dacă evocă istoria post-biblică
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe care aveau s-o scrie? Străvechea memorie a istoriei de suferință exista, se puteau inspira din plin din ea. Nu doar că se editează și reeditează cronicile medievale deja existente, dar se acordă cel mai mare interes și literaturii liturgice legate de persecuțiile asupra evreilor și se redă viață acelui simulacru de istoriografie generat în secolul al XVI-lea de ruptura expulzării din Spania. În jurul suferinței și al memoriei ei tradiționale, în continuitate cu un trecut în care această memorie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
replici date antisemiților contemporani? Dar în ce măsură ajungeau ele la cei vizați? Figură fondatoare și eminentă a "științei iudaismului", apropiat de evreii reformați, al căror predicator oficial devine la sinagoga din Berlin începând din 1821, Leopold Zunz, mare expert în poezia liturgică și martirologia evreiască, și-a consacrat o mare parte din timp studiului rugăciunilor de penitență care exprimă suferința poporului lui Israel în exil, credința lui în Legământ, încrederea în virtutea căinței și în venirea izbăvitorului. Cercetarea lui se materializează prin publicarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cânturi de consolare pentru viitor", scrie el. Bernfeld precizează că, elaborând cartea, scopul său era "de a întocmi martirologiul poporului lui Israel după surse scrise originale, cu comentarii istorice"67. Iar pentru asta se folosește de relatări și de poezia liturgică. Și pentru el Cruciadele constituie eterna întemeiere a istoriei evreiești, iar victimele lor sunt sfinți. În prefața celui de-al treilea și ultim volum al operei, apărut în 1926, el nu uită să sublinieze: Sfârșitul acestei cărți nu este sfârșitul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]