5,029 matches
-
bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că a naufragiat în noaptea asta. Se întâmplă des? îl întrebă Carol. Mai tot timpul. Spre bucuria localnicilor care, uite-i, au și apărut cu bărcile lor gudronate să aleagă ce e mai bun din acest cadou al mării. Într-adevăr, privind mai atent, Carol văzu câteva zeci de bărci într-un du-te vino între vas și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând târcoale oglinzii. Locuise câțiva ani în Delta Dunării, pentru a prinde meșteșugul pescuitului. Scârbiți de atâta pește și neavând cu ce să crească un porc pe lângă casă, localnicii cumpărau primăvara câteva zeci de godaci din târg, îi încărcau în bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar unii supraviețuiau hrănindu se cu rădăcini, pești morți, hârciogi sau ouă și pui de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bineînțeles că nu era nimeni, așa că a trebuit să mă mișc aiurea de colo-colo, pentru că înflăcărarea și elanul patriotic de care eram cuprins nu reușeau să învingă plictiseala ce mă cam învăluia. După vreun sfert de oră, am găsit un localnic mai bine informat care m-a îndrumat să merg la sediu, unde urma să fiu întâmpinat de directorul școlii. în fața ușii, o fătucă frumușică mă aștepta zâmbitoare: - Bună ziua! Dumneavoastră sunteți tovarășul de la partid, de la Iași? Nu prea eram eu de la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
celelalte revoluții și contra-revoluții care avuseseră loc în Lisabona, teatrul operațiilor nu mai este Rotonda și Parcul Eduard VII, ci cartierul Son Pedro de Alcantara, unul din cele mai populate cartiere ale Capitalei. Artileria guvernamentală seamănă din belșug moartea printre localnici. Palatul Palmela este grav atins de șrapnele. Lupta de stradă durează multe zile și multe nopți cu pierderi extraordinar de grele. Victoria Guvernului e scump plătită, iar după victorie, urmează obișnuitele arestări în masa, procese, deportări în insule. Revolta militară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era, cu siguranță, remediul cel mai potrivit pentru reumatismele lui Audbert. înfășurându-se în învelitoare, închise ochii și hotărî că nu avea nici un rost să se mai frământe; mai bine să doarmă: urma o zi lungă și istovitoare. 4 Ceea ce localnicii numeau „luntrea lui Fergal“ nu era, de fapt, decât o plută mare, veche, folosită înainte la transportul sării, și căreia de câțiva ani bătrânul mattiace - obosit să se tot plimbe în sus și în jos pe fluviu, pe care navigația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era o osteneală inutilă, căci populația fugise la timp, ducând de acolo lucrurile cele mai prețioase și căutând scăpare în munții împăduriți ce se înălțau, abrupți, de jur împrejur. Mulți dintre burgunzii ce scăpaseră în luptă se amestecaseră, probabil, cu localnicii fugari din vale, alții căutau, cu siguranță, să ajungă la Noviodunum; trupurile tovarășilor lor mai puțin norocoși zăceau risipite cu sutele prin noroiul vadului sau prin desișurile dimprejur; altele se mai aflau, totuși, pe ulițele acelui sătuc amărât. Victoria, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut vreodată părăsind casa, căci pe cât de festivă și de publică era venirea, pe atât de discretă și tainică era plecarea. Localnicii invadau apoi cârciumile pentru a comenta îndelung, în aburi de rachiu, noile detalii ale evenimentului, imaginând în voie și dând noi dimensiuni legendei de dragoste dintre Dimitrios cel bogat și preafrumoasa Felicia. Unii spuneau că nu era vorba de o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că a naufragiat în noaptea asta. Se întâmplă des? îl întrebă Carol. Mai tot timpul. Spre bucuria localnicilor care, uite-i, au și apărut cu bărcile lor gudronate să aleagă ce e mai bun din acest cadou al mării. Într-adevăr, privind mai atent, Carol văzu câteva zeci de bărci într-un du-te vino între vas și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând târcoale oglinzii. Locuise câțiva ani în Delta Dunării, pentru a prinde meșteșugul pescuitului. Scârbiți de atâta pește și neavând cu ce să crească un porc pe lângă casă, localnicii cumpărau primăvara câteva zeci de godaci din târg, îi încărcau în bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar unii supraviețuiau hrănindu se cu rădăcini, pești morți, hârciogi sau ouă și pui de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Așa-i, oftă Mașa. Sângele apă nu se face, filosofă ea. - Se preface-n vin sau chiar În spirt Royal, spuse șugubăț Extraterestrul. - Poate vreți să spuneți spirt medicinal? Mașa avea impresia că Extraterestrul făcea aluzie la faptul că mulți localnici În perioada crizei se apucaseră de băut spirt verde, din care pricină unii, ca vecinul lor Nifet, au orbit... Nifet era cizmar și, la sfârșitul fiecărei săptămâni, se Îmbăta cumplit. Atunci Își dezgolea pieptul, arătându-și groaznicele cicatrice ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Statul Federal German nu expulza pe nimeni. Refugiații erau primiți, li se ofereau temporar locuințe, mâncare pe săturate, plus bani de buzunar. Uneori puteau fi primiți să lucreze Însă cu destulă greutate. În primul rând nu se puteau Înțelege cu localnicii Încât nu vorbeau limba lor, În timp ce patronii aveau obligația să angajeze lucrători germani: țara lor se confrunta cu o sensibilă criză economică...! Și la drept vorbind, toți evadații politici ori economici, nu se mulțumeau cu puținul ce li se oferea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rare sau deloc și căderi abrupte. Nu, nu era nebun; navigase pe Salmon toată viața lui: cu instructor și apoi de unul singur. Știa fiecare cot al râului. Jina nu l-a pierdut nici o secundă din ochi în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând soarele, cu jeanșii prăfuiți și moi, cu mânecile de la cămașa din denim întoarse de două ori, lăsând astfel să se vadă părul blond și pufos și pistruii de pe antebrațe. Cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atunci s-a uitat și ea la peisajul care se zărea pe fereastră și care era la fel de banal și de monocrom ca și garderoba lui Mary. Dealuri maro zbârcite, câmpuri uscate, movile nisipoase. Singura pată de verde era în ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau albe. Lui Irene locul i-a displăcut instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Prima întâlnire s-a produs la Baku, capitala Azerbaidjanului, în 1990. Locuiam în hotelul central, cel de lângă parlament. În holul hotelului, cu excepția turistelor europene, singurele femei, nu erau decât bărbați azeri: recepționeri, chelneri, oameni de serviciu și pur și simplu localnici care veneau în hol să privească femeile accesibile vizual, cele europene. Și asta după șaptezeci de ani de comunism și de egalitarism tovărășesc între femei și bărbați. Stăteau ore în șir cu falca în mână (uneori mai schimbau mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căutând mereu, căutând soluții. Cred că în povestea cu bolile, cel mai nenorocit cancer este starea de spirit pe care o poți avea știind că te miști între deadline-urile doctorilor, ca un nenorocit. Am avut mereu controverse despre asta cu localnicii legate de dreptul la informare. Eu îmi pun o întrebare de bun-simț: dacă atunci când ai un termen final la o lucrare nimic nu îți priește fiindcă își amintești de acel termen, dar dacă ți se pune termenul final al temei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
anul acela tot în mica așezare rurală; trăiam o imobilitate greu de învins. Rămăsesem ultimul judecător al acelor meleaguri, intrate acum sub altă jurisdicție; mă plimbam solitar, fără noimă, prin comuna în care fosta judecătorie funcționase aproape treizeci de ani. Localnicii nu păreau deloc afectați de această desființare, că li s-ar fi știrbit ceva din prestigiul la care păreau să țină foarte mult. Aveam în același timp impresia că împachetarea arhivei, mutarea se terminaseră de mult, de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căzură pe plăcuța avertizatoare de sub fereastră: „NE pas se pencher en dehors” - „Nu vă aplecați în afară”, apoi în italiană, germană, rusă. „Așa ceva, îmi spusei, trebuie ținut minte toată viața.” - Alo, domnu’! „apostrofă unul îmbrăcat orășenește, pe altul care părea localnic al câmpiei, stai ca la dumneata acasă, ai blocat trecerea! Cel care vorbise căuta zadarnic să-și facă loc, târând după el un geamantan întărit la mijloc cu sfoară. Abia acum observai, cu adevărat, aglomerația de pe coridor, înghesuială de călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a fost reluat după masă la orele 5. Cei de afară reîncepură scandările cerând condamnarea, în timp ce alții se aflau în sala de judecată părând cetățeni oarecarie veniți să asiste la proces. Totul se termină seara, târziu, pronunțarea, deși așteptată de localnicii Puterii și de cei de-afară, fu amânată pentru a doua zi dimineață, și tot așa din jumătate în jumătate de zi, din cauza divergenței dintre tine, care opinai pentru achitare, îl socoteai nevinovat, și colegul tău, care avea convingerea contrarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vreo 400 de metri, la capătul bulevardului mare, spre fluviu, cu câteva bănci de-a stânga și de-a dreapta, proiectat de un funcționar al primăriei, care era șchiop, nu se știa din ce cauză, de unde venea numele parcului, dat de localnici, șlefuit, pentru recunoștință și „prestigiu”, la rezonanța nemțească). Și ghetele din piele de căprioar[ deasupra, - dacă ar fi fost mai în vârstă ar fi purtat, cum era moda timpului, fără să aibă nevoie, și baston cu măciulie de argint. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu această Comisie. La Chișinău, am ajuns noaptea și am plecat noaptea. Îmi amintesc culoarea cenușie care învăluia clădirea gării, militarii ruși care păzeau scările vagoanelor trenului internațional, pentru ca noi, călătorii din tren, să nu putem stabili vreo legătură cu localnicii. Trist, foarte trist! Un amănunt semnificativ pentru mine: în februarie 1992, prin decret prezidențial, am primit gradul diplomatic de ambasador. Prin același decret, semnat de președintele Ion Iliescu, la propunerea ministrului de externe în funcțiune, Adrian Năstase, acest grad a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o navă maritimă de pasageri reprezentativă a Ucrainei, care era ancorată în Marea Neagră, cel mai probabil pe Canalul Bâstroe. Toți participanții au înnoptat pe această navă. A fost un dineu stropit din belșug cu vodcă, foarte mult apreciată, îndeosebi de localnici. A fost prezentat și un agreabil program artistic. O seară plăcută cu care s-a încheiat prima reuniune a "Trilateralei". O a doua întâlnire la nivel înalt a acestei mini-structuri regionale a avut loc la Chișinău, în anul următor. Același
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de o audiență de nivel și de un interes demn de importanța lui pentru istoria României. În condițiile respective, de activitate intensă în cadrul unei misiuni conduse de un ambasador lipsit de experiență minimă diplomatică, de capacitate de a comunica cu localnicii și cu colegii de la celelalte ambasade, programul zilnic îmi era deosebit de încărcat, drămuit între obligațiile de consul, cu program de primire în audiență și acordare de asistență consulară solicitanților avizați despre sosirea la post a unui lucrător consular. Eram de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în ultimele săptămâni, dar acum, pentru că ajunsesem cu adevărat în Boston mi s-a făcut rău. —Aidan, nu e de glumit. N-ar fi trebuit să vin. Toată lumea o să mă deteste pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de localnici furioși care o să arunce cu pietre în mașina noastră, și mama ta o să-mi scuipe în supă. Totul o să fie bine. (Mi-a strâns degetele în ale lui.) O să te adore. O să vezi. Mama lui, Diane, ne-a luat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
comun ca să ne facă părtași la vreun secret de proporții? — Formula 12? a întrebat Ariella. Ați auzit de ea? Am dat din cap. Știam ceva. Fusese elaborată de nu-știu-ce explorator care vizitase bazinul Amazonului ca să-i bată la cap pe localnici, încercând să facă un studiu despre modul lor de viață, chestii de-astea. Când flăcăii din partea locului erau răniți, creau un fel de alifie din rădăcini și plante și alte chestii de genul ăsta; exploratorul observase cât de repede se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
peste șase luni. A urmat Lois și, după cum bănuisem, ideea ei de campanie era puțin cam prea serioasă. A propus ca redactorii de beauty - doisprezece, ca și la Wendell - să îl însoțească pe profesorul Redfern pentru a face cunoștință cu localnicii care inventaseră Formula 12. — Mergem cu avionul până la Rio, de unde luăm un avion mai mic înspre junglă. A dezvăluit prima anexă vizuală: imaginea unui avion. Arăta foarte asemănător cu cel al lui Wendell. Probabil că era exact același și descărcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]