1,902 matches
-
operației de împrumut; există de altfel o înlăturare completă a pronumelui "noi" în acest text, iar aceasta, cu siguranță, pentru că tranzacțiile cu bani constituie o zonă supusă unor numeroase tabuuri. Un "ei" colectiv Pentru face referință la un subiect nedeterminat, locutorii au, de asemenea, posibilitatea să utilizeze un ei numit colectiv, care desemnează un grup: "La meteo, ei au anunțat ploaie" sau "Ei vor crește impozitele". Spre deosebire de pronumele "ei" obișnuit, care trimite la un antecedent, acest "ei" colectiv nu are antecedent
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
clientul alege întotdeauna candidatul masculin. L'Entreprise, nr. 133, noiembrie 1996 Aici nu este vorba de discurs direct, pentru că este utilizată persoana a treia ("prezintă"). Sursa vorbelor citate nu este, ca în exemplul precedent, un individ, ci o clasă de locutori ("toți recrutorii"). Am putea vorbi, în acest caz, de un enunțiator generic pentru enunțiatorul care este reprezentantul unui grup. Este, fără îndoială, mai dificil să transcrii în discurs direct un enunț care nu poate fi atribuit nimănui în mod special
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și de subversiune care permit enunțiatorului să-și sprijine vorbirea pe vorbirea altcuiva. 1. Enunțare proverbială și polifonie Proverbul Enunțarea este, prin excelență, polifonică; enunțiatorul își prezintă enunțarea ca fiind reluarea unui număr nelimitat de enunțări anterioare, cele ale tuturor locutorilor care au pronunțat proverbul respectiv. Dar nu este vorba de un citat în sensul obișnuit al cuvîntului, cum ar fi, de exemplu, cea în discurs direct. A spune un proverb (" Așchia nu sare departe de trunchi" etc.), înseamnă a face
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
contribuie la evidențierea decalajului dintre enunțiator, responsabilul aserțiunii și ceea ce am putea numi asertorul, instanța invizibilă care este responsabilă de producerea sa. Într-un anume sens, enunțiatorul face parte din acest asertor: în măsura în care "înțelepciunea popoarelor" este de fapt însăși comunitatea locutorilor unei limbi, fiecare locutor este, în mod indirect, unul din membrii acestei instanțe. Dar apartenența nu poate fi decît indirectă, căci "înțelepciunea" popoarelor transcede locutorii actuali, vine din adîncul timpului, dintr-o experiență imemorială: nu are deci sens să ne
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dintre enunțiator, responsabilul aserțiunii și ceea ce am putea numi asertorul, instanța invizibilă care este responsabilă de producerea sa. Într-un anume sens, enunțiatorul face parte din acest asertor: în măsura în care "înțelepciunea popoarelor" este de fapt însăși comunitatea locutorilor unei limbi, fiecare locutor este, în mod indirect, unul din membrii acestei instanțe. Dar apartenența nu poate fi decît indirectă, căci "înțelepciunea" popoarelor transcede locutorii actuali, vine din adîncul timpului, dintr-o experiență imemorială: nu are deci sens să ne întrebăm cine a putut
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sens, enunțiatorul face parte din acest asertor: în măsura în care "înțelepciunea popoarelor" este de fapt însăși comunitatea locutorilor unei limbi, fiecare locutor este, în mod indirect, unul din membrii acestei instanțe. Dar apartenența nu poate fi decît indirectă, căci "înțelepciunea" popoarelor transcede locutorii actuali, vine din adîncul timpului, dintr-o experiență imemorială: nu are deci sens să ne întrebăm cine a putut inventa un anume proverb și în ce circumstanțe. De aici, caracterul arhaic al unor proverbe, care marchează tocmai caracterul lor imemorial
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
De aici, caracterul arhaic al unor proverbe, care marchează tocmai caracterul lor imemorial. 2. Sloganul Proverb și slogan Sloganul, fie el publicitar sau politic, prezintă unele asemănări cu proverbul. Formulă scurtă, destinată să fie repetată de un număr nelimitat de locutori, care utilizează, de asemenea, rime, simetrii silabice, sintactice sau lexicale, sloganul constituie, ca și proverbul, un fel de citat: cel care spune "Nu există viitor fără conexiuni"40 (slogan pentru marca Connexions), sau "Coca-cola e așa"41 nu se erijează
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe care îl descalifică, pentru a-și pune în valoare propria enunțare. Poate însă să existe subversiune fără contestarea unui gen sau text prealabil: în acest caz, enunțiatorul își subminează propria enunțare. Este ceea ce numim ironie. Să presupunem că un locutor spune " Ce om fermecător!", referitor la cineva care tocmai s-a arătat a fi grosolan. În măsura în care enunțarea orală este făcută pe un ton particular sau dacă sînt prezente diverse indicii, în scris, care marchează o luare de distanță (puncte de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fanatic și răutăcios. Este totuși o întreagă tagmă care e insultată aici, domnule! Pierre Georges, Le Monde, 26 noiembrie 1997 În acest caz, ultima frază este clar ironică: ziaristul introduce o ruptură între propria sa enunțare și cea a unui locutor care s-ar exprima în mod emfatic într-o situație de interlocuțiune prea puțin compatibilă cu cea a unui asemenea articol. Sîntem la limita discursului direct liber (vezi cap.12), într-atît este de evident faptul că enunțiatorul se distinge de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a referentului Instrucțiuni pentru identificarea referentului Pe parcursul capitolelor precedente am utilizat noțiuni precum: deictic, substantiv propriu, grup nominal cu determinant hotărît, demonstrativ etc. Aceste diverse categorii se disting prin modul în care permit co-enunțiatorului să identifice referentul indicat de către enunțiator. Locutorii unei limbi dispun, într-adevăr, de mijloace diverse pentru a desemna un referent, diverse moduri de indicare a referentului. Pentru a relua o afirmație celebră a lui Pascal, nu este același lucru să ne referim la Paris spunînd "Paris" sau
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de referenți le este atribuit un substantiv propriu. Într-adevăr, nu dăm un nume propriu decît ființelor care sînt frecvent evocate, relativ stabile în spațiu și timp, și care au o importanță socială sau afectivă. Pentru a evita supraîncărcarea memoriei locutorilor, dar și pentru rațiuni de înțelegere, dacă unul dintre co-enunțiatori nu împărtășește exact aceleași experiențe ca și celălalt, el va fi incapabil să identifice referentul corespunzător unor substantive proprii: dacă numesc "Ektra" piciorul stîng al scaunului meu, există puține șanse
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
administrativă, a siglei, dar articolul împiedică sigla să funcționeze ca un agent individual. Numele de ființe Numeroase nume de mărci se prezintă sub forma unor nume de ființe, reale sau fictive. Oricum, o întreprindere este clasată în mod spontan de locutori ca un agent uman colectiv, comparabil cu cel al țărilor ("Franța a semnat un tratat cu Uruguay"), al partidelor ("Partidul socialist discută cu ecologiștii") etc. Uzul lingvistic tratează ființele colective în același mod ca și ființele unice: Am cumpărat telefonul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
hrană pentru cîini), "Elysemat" (fond de ten); - o deturnare de substantiv comun sau propriu: "Cristal", "Trésor/ Comoară" (parfumuri), "Corynthe" (ceasuri), "Montblanc" (stilouri). Comportamentul lingvistic al acestor nume depinde de categoria de produs la care se referă. Mașinile sînt tratate de locutori ca niște substantive care pot fi numărate: "Am cumpărat o GTI (mașină)", "Thompson-urile sînt frumoase (televizoarele)". În acest caz, genul est dat de categoria de produs: "Am un GTI (camion)", "Am o GTI (mașină)". Desemnări neologice Pentru a atribui un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
-se de latura sonoră a limbajului - spune Vîgotski - el își pierde însușirile proprii limbajului uman” (207; p.12). În vorbirea rhinolalicului prin imposibilitatea efectuării formei sonore a unor foneme, cuvintele își pierd semnificația nu numai pentru interlocutor dar și pentru locutor în sensul că funcția de stimulare a formulării, a reverberației, a gândirii, deci funcția de mediere verbală se diminuează. Astfel cuvântul barcă este pronunțat parcă sau parhă sau ahă, în cazul în care nu este posibilă emisia sunetelor b, r
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
persoane); - este tipic pentru creația dramatică (!! dar apare și în creația epică, uneori Ț în mod excepțional Ț și în cea lirică); - în poezia lirică apare ca excepție, mai ales în cadrul personificării; natura apare ca partener de dialog Ț fie locutor, ori (inter)alocutor, sau interlocutor al poetului;în și prin dialog se exprimă succesiunea și coerența acțiunii dramatice; - este o formă deliberată de comunicare, în intenția cooperării. Participanții: 1. locutor (cel care emite enunțul); 2. interlocutor (cel care receptează enunțul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
în cadrul personificării; natura apare ca partener de dialog Ț fie locutor, ori (inter)alocutor, sau interlocutor al poetului;în și prin dialog se exprimă succesiunea și coerența acțiunii dramatice; - este o formă deliberată de comunicare, în intenția cooperării. Participanții: 1. locutor (cel care emite enunțul); 2. interlocutor (cel care receptează enunțul și dă replica); 3. alocutor (căruia enunțul îi este adresat; poate fi prezent sau absent în dialog). Dialogul poate avea un caracter de: a. reciprocitate (când vorbim de cointeresarea personajelor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
în funcție de atingerea / neatingerea acetui ideal, putem vorbi de: a. personaje realizate, care și-au atins scopul; b. nerealizate, nu și-au atins țelul propus; (!!)de aici rezultă „măreția” sau „decăderea” personajului, personaje puternice sau slabe, optimiste sau pesimiste etc. - ca locutor, îi este caractersitică persoana I (indiferent dacă este vorba de monolog, monolog interior sau de o replica a unui dialog); persoana a II-a marchează prezența alocutorului sau a locutorilor. Personajul poate fi: 1. a. principal (central); b. secundar; c
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
personajului, personaje puternice sau slabe, optimiste sau pesimiste etc. - ca locutor, îi este caractersitică persoana I (indiferent dacă este vorba de monolog, monolog interior sau de o replica a unui dialog); persoana a II-a marchează prezența alocutorului sau a locutorilor. Personajul poate fi: 1. a. principal (central); b. secundar; c.episodic; 2. a. simplu (schematizat); b. complex; 3. a. realist; b. alegoric: poate fi ilustrarea unui principiu; deci nu are decât valoare simbolică, alegorică; 4. a. pozitiv; b. negativ; 5
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
câteva procedee artistice: apostrofa, invocația, interogația retorică, etc.; - adeseori este folosit monologul, de unde rezultă anumite valențe lirice; - alteori este folosit aparteul, care poate să apară ca o formă a monologului ca un început de dialog cu spectatori, numai că replica locutorului spectatorului este dată prin : gesturi, râs, aplauze, etc.; (!!) descrierea este făcută numai de către personaje; - câteva elemente transpar uneori din metatext: vârsta, statura, vestimentația, aspectul general al locului, etc.; (!!) personajele iau cvasitotal locul autorului;autorul se manifestă direct doar prin metatext
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de studiu ale sociolingvisticii sunt structura și evoluția limbajului în cadrul contextului social format de comunitatea lingvistică. Această comunitate lingvistică se definește printr-o participare la un ansamblu de norme și prin împărtășirea acestor norme. Profesorii sunt cei care transmit normele locutorilor mai mult sau mai puțin dispuși să le pună în practică, de unde existența locutorilor care se regăsesc la periferia comunității și care contestă deliberat aceste norme. Comunitatea este cea care difuzează și face ca limba să evolueze. Moștenirea structuralistă a
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
comunitatea lingvistică. Această comunitate lingvistică se definește printr-o participare la un ansamblu de norme și prin împărtășirea acestor norme. Profesorii sunt cei care transmit normele locutorilor mai mult sau mai puțin dispuși să le pună în practică, de unde existența locutorilor care se regăsesc la periferia comunității și care contestă deliberat aceste norme. Comunitatea este cea care difuzează și face ca limba să evolueze. Moștenirea structuralistă a lingvisticii contemporane ne spune că limba este o structură care rezistă schimbării. Anii următori
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
care difuzează și face ca limba să evolueze. Moștenirea structuralistă a lingvisticii contemporane ne spune că limba este o structură care rezistă schimbării. Anii următori au respins această teorie pentru că ea ne împiedică să înțelegem cum putem menține comunicarea între locutori atunci când limba trece de la o stare la alta. Variația lingvistică este deci inerentă limbii și ea este cea care permite tranziția între cele două stări ale limbii fără ca înțelegerea între locutori să fie pusă în pericol. Locutorii introduc în vorbirea
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
ne împiedică să înțelegem cum putem menține comunicarea între locutori atunci când limba trece de la o stare la alta. Variația lingvistică este deci inerentă limbii și ea este cea care permite tranziția între cele două stări ale limbii fără ca înțelegerea între locutori să fie pusă în pericol. Locutorii introduc în vorbirea lor o formă care alternează cu una sau mai multe alte forme. Schimbarea poate fi diacronică, dar și sincronică, deci putem repera permanent într-o limbă coexistența unor forme diferite pentru
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
menține comunicarea între locutori atunci când limba trece de la o stare la alta. Variația lingvistică este deci inerentă limbii și ea este cea care permite tranziția între cele două stări ale limbii fără ca înțelegerea între locutori să fie pusă în pericol. Locutorii introduc în vorbirea lor o formă care alternează cu una sau mai multe alte forme. Schimbarea poate fi diacronică, dar și sincronică, deci putem repera permanent într-o limbă coexistența unor forme diferite pentru același sens. Analiza variației implică examenul
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
forme. Schimbarea poate fi diacronică, dar și sincronică, deci putem repera permanent într-o limbă coexistența unor forme diferite pentru același sens. Analiza variației implică examenul minuțios al contextului lingvistic și discursiv și luarea în calcul a caracteristicilor sociale ale locutorilor care folosesc variantele în studiu. Un locutor dispune de un repertoriu diversificat pentru a-și exprima ideile în funcție de situația în care se află, sfera de activitate și obiectivele schimbului. Diferențierea în funcție de utilizare și posibilul efect al funcțiilor unei limbi asupra
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]