2,054 matches
-
Eu sfnt condamnat la moarte... Ii apucase un plâns pe pungași și nu-și mai ridicau ochii din pahare. Țiganca și-a aruncat privirile peste masă și 1-a măsurat pe Paraschiv. Era subțire și ager. Sub fruntea largă u luceau doi ochi vii. Își freca palmele ușor și zâmbea. Gura i se strângea în margini răutăcios. Părul moale, castaniu îi cădea într-o parte. Cel tânăr o privi o clipă și bău până în fund. Buzații osteniseră, dar nu se lăsau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aveau geamurile luminate cu becuri galbene și albastre. Se apropiară și priviră. Niște păpuși îmbrăcate în postav verde, cu câlți albi pe margini, spânzurau de-o sfoară lungă. Lângă ele, un brad mic, nins cu vată și împodobit cu sticle, lucea în lumina luminărilor. - Asta-i Moș Crăciun cu pomu lui, spuse unul din băieți. Celilalți tăcură și se uitară mai departe. Vântul le flutura traistele golite, ca pe niște zmeie. Nucile și covrigii uscați se loviră. Când le-au înghețat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Capul u ardea de spaimă și de bucurie. începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăiască! - Ești bun de-o cinste! - Cum să nu! Coană Lino, dă-ne cîte-o sticlă de lampă numărul doi, vorba lui nea Fănică... La bortoasa Lumina toamnei aluneca pe gutuile noduroase. Vița-sălbatică era vânătă și rară. Sub streașină caselor scunde luceau pânzele albe și alunecoase ale păianjenilor. Vântul spulbera frunzele corcodușilor și le arunca pe maidan. Copiii băteau turca, scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-o mârliți și s-o batjocoriți, că 1-a lăsat pe Sandu și s-a dus după ăl puternic! Caiafa 9 privea fără să spună nimic. Era frumos ucenicul, cu fața lui pestriță, aprinsă de o putere care-i lucea în ochi. - ...și să mă-ntorc și la comisari și să-i jughinesc, să le-arăt eu cum se bate! Și să-l omor pe ăl de-mi punea cărbuni la subțiori, să beau sângele lui, oh... În noaptea aceea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedea fața. Umbrele lor se mișcară încoace și-ncolo. Starostele ocoli masa care-i despărțea. Cel tânăr se feri. În ușa deschisă mai apucă să-l vadă pe Sandu. Acesta se uita speriat la ei. Stăpânul ridică șișul și lama luci scurt. Știa că dacă-l aruncă, nu greșește. Caramangiul zvârli șapca. Părul îi cădea pe frunte. Era ca o fiară, încordat și fioros. Vorbi: - Ai uitat cine-i mai mare peste voi! Șase am îngropat până acum, Paraschive! M-auzi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
agățat pe haină, ca o decorație, un cerc galben? Du-te, ești un paria pentru creștini!... Evreule, intră-n vizuină când se lasă seara, altfel vei fi pedepsit. Ah! fetițo, porți inele de aur, coliere de vis și cercei care lucesc asemenea ochilor tăi de foc!... Ai grijă! Dacă te zărește sergentul, te va lua și te va Închide pentru că ai coborât așa prin oraș, alergând pe străzi, desfrânată, trezind scântei În ochii bătrânilor care Își golesc punga din pricina ta!... Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Vin și eu! Știu unde să mergem. După ce facem spectacolul. —O, ce Dumnezeu... Cineva mi-a subtilizat lesa lui Sally din mână. A fost cuminte? întrebă stăpâna lui. Era dată cu ruj de un vinețiu închis și atât de proaspăt că lucea lipicios, chiar și în lumina slabă. Or și-l împrospătase de curând, or se adăpase din sângele unei fecioare proaspăt sacrificate în camera din spate. — Deloc, spusei răzbunându-mă, mă tot bate la cap și nu înțelege că „nu“ înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dă bine cu părul tău, spusei arătând spre jachetă. Janey se uită la costumul pe care-l purta. Sunt și eu un pic mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți de-mi priviți munca, zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în fața studioului meu. Când mă îndreptai spre ea, prea încet și cu prea mare grijă ca să dau impresia că n-am băut nimic, polițistul ieși din mașină. Purta haine comune - foarte comune: o pereche de pantaloni închiși la culoare, care luceau ușor, la dungă și o geacă bluzon din piele maro, care nu se potrivea cu pantalonii. Deloc surprinzător. Nimic n-ar fi mers cu pantalonii aceia. Bună ziua, domnule inspector, zisei eu prietenește. Mă tem că sunt un picușor cam beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu un murmur slab, dar perceptibil, pronunțând fiecare cuvânt cu o dicție extraordinară. Frumos lucrat. Sophie îi dăduse la o parte toate buclele de pe frunte și fruntea ei cea netedă și albă lucea ca o perlă sub atingerea mângâietoare a lui Sophie. Nu asta, ci Casa păpușilor. Voiam să faci tu costumele. Rochia pe care mi-ai făcut-o pentru spectacolul ăsta e atât de frumoasă - îmi cunoști corpul atât de bine... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frustrată față de nea Polițaiu’. Dacă vrei, putem închiria o uniformă. Mie mi-ar sta mai bine decât lui. Nu prea e făcut pentru așa ceva. —Hugo, taci din gură! L-am apucat de păr. Se uita la mine cuminte, cu ochii lucindu-i șiret. — Ce s-a întâmplat, draga mea? Cu un scâncet de nemulțumire completă, i-am lăsat părul în pace și m-am apucat să-i desfac cureaua. Știam o metodă absolut sigură de a-l face să tacă. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult mai bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip Cantley ar fi acționat asupra ei ca o doză de săruri. Purta un ruj roz strălucitor, pomeții îi luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu ea, puțin cam rușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întotdeauna, în seara aceea, Violet era atât de bine aranjată încât părea la fel de ireală ca un fotomodel: avea un machiaj excelent, părul prins la spate în inele lucioase, asemenea unei zeițe grecești de pe o friză, iar cerceii cu diamante îi luceau la cea mai ușoară mișcare a capului. —Vai, nu beți! Uite! Ne împărți paharele și le umplu rapid. —Sfânta Violet de la Izvorul nesecat, zisei eu, dând peste cap paharul. Mulțumesc. —Așa e, Vi, dacă te ții de acțiuni din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și am privit-o îndelung, pentru prima dată de atâta timp. Nu era mai puțin bucălată decât atunci când o văzusem venind spre noi agățată de brațul maică-sii, pe tartană. Pielea nu-i era mai puțin trandafirie. Buzele nu-i luceau mai puțin. Cu toate astea, khôlul întins pe pleoape o făcea să pară femeie. La fel și silueta. De altfel, în vreme ce o tot observam, s-a îndreptat de spate și i-am putut ghici sânii. Inima ei bătea mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar fi călătorit prin timp. Dacă Ierusalimul era un oraș cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în aerul stătut al istoriei antice, Tel Avivul era zgomotos, iritant, sufocant de modern. La orizont luceau zgârie-norii, etajele de sus strălucind ca niște table de șah, iar drumul era mărginit de rânduri-rânduri de blocuri din beton, având pe acoperiș panouri solare și cilindri bulbucați, care erau, îi explică Uri, rezervoare de apă caldă. Pe când ieșeau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plasa clientul cu spatele la valul care se apropia și Îl ținea de mână când masa rotativă de apă verde Înspumată se abătea violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era pusă Menorah lumânărilor aprinse și cântam: Oi ir kleine lechttelech, Ir derțehit geșihteleh, Maaselech un a țul. Ir geșichtelech, Winder fin a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele să se avânte spre El. Țăranii îi țineau isonul bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau turnați în aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă o înmulțire complicată apoi renunță. ― Crezi că tipul le-a citit pe toate? ― Care tip? întrebă inginerul fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau totuși în vârful picioarelor. Scarlat cu degetul la buze solicita liniște. Alcătuiau un grup bizar: bătrânii speriați, cu hainele trântite alandala, tinerii murdari, aproape în zdrențe, febrili, mereu atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu o cergă mițoasă, galbenă. ― Dă-mi ceva de băut, gâfâi. Ceva tare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să ia măștile. ― Un moment! Ce înseamnă a început să vorbească? Așa, din senin, la ora 6 dimineața și-a amintit de primul război mondial? ― Nu, râse Ionescu, bătrâna cu motanul văzuse la Scarlat în bibliotecă o carte. Maiorului îi luciră ochii. ― Ce fel de carte? ― Privighetorile morții. Are o copertă frumoasă celofanată, și i-a atras atenția. L-a întrebat pe profesor dacă a citit-o. ― Ăla a început să-i povestească câte ceva din subiect, printre altele istoria cu gazele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
făcîndu-i loc. Îl privea placid, cu un soi de curiozitate de parcă plimbarea maiorului ar fi constituit obiectul unui studiu interesant. ― Am o idee, anunță Cristescu în maniera sa nouă, bruscă, emițând ceva fără nici o legătură cu discuția anterioară. Ochii locotenentului luciră scurt: "Aha!" ― Ai ghicit! Cererea mea a fost respinsă. Am primit și un sfat de valoare inestimabilă. Să mai redactez vreo cinșpe demisii întrucît caligrafia e superbă. N-ar strica să fie în versuri. După cum vezi, o grămadă de lume
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-o-ntrerupă 140Vuiri, murmure, s-o oprească n-o pot. O umbră sboară, pân se vede după Atâta mers, c-aude svon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care - nchise fata-i Împăratul. 145În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini de - aur și cu turnuri nalte Și scris pe muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui 150Isvorul viu ce cade, vrând să salte. El se mira cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]