3,576 matches
-
piesele shakespeariene Măsură pentru măsură și Coriolan. O punte leagă cele două reliefuri interpretative - ideea de absolut. Și fanaticul Angelo, și impulsivul Coriolan tind spre această himeră ce se boltește cu infinite reverberări și peste povestea lui Hamlet, „cel mai lucid și cel mai tragic dintre eroii shakespearieni”. Și în Othello, chef d’oeuvre en sursis (1990), cu un avant-propos de Jan Kott, O., confruntat cu „ambiguitatea” unor personaje „indefinisabile”, își probează astuția abordând „poetica incertitudinii” din această „tragedie a incomprehensiunii
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
două decenii asupra chestiunii. Conținutul o. e indicat de însăși denumirea lui, ce trimite la vis. Însă poetul oniric, precizează Dimov, „nu descrie visul, el nu se lasă stăpânit de halucinații, ci, folosind legile visului, creează o opera de artă lucidă”. Visul nu este, pentru corifeii o., ceva care trebuie memorizat ori transcris, un rezervor de imagini sau evenimente utilizabile ca atare, ci un „îndreptar legislativ”. Explicații convergente furnizează și D. Țepeneag: „Literatura onirică e o literatură a spațiului și timpului
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
literatură a delirului, nici a somnului, ci a deplinei lucidități.” Diferențele specifice față de alte formule literare care au exploatat visul sunt afirmate răspicat: „În opoziție cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat, sclavia inconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea - dar lucid și riguros calculată. Ambiția literaturii onirice este o dublă negare: o negare structurată și de metodă a suprarealismului, și una formală, de scriitură, dar nu mai puțin categorică, a fantasticului romantic. Onirismul estetic, văzut categorial (deci în mod ideal), se
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
divulgă reminiscențe ale acestora, ci produc visuri. Imaginează situații care se desfășoară după o logică aparte, stranie, inerentă funcționării mecanismelor inconștiente. Identificând acele mecanisme, oniricii le pun în funcțiune în mod conștient. Principiul acestei poetici nu e spontaneitatea, ci elaborarea lucidă, cu recurgere la artificiu. Respingând dicteul automat al suprarealismului literar, oniricii recunosc existența unor similitudini și afinități între demersul lor și cele ale unor reprezentanți ai picturii suprarealiste (Dalí, De Chirico, Yves Tanguy, Victor Brauner și mai ales Magritte). Năzuința
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
TR, 1974, 13; Al. Andrițoiu, Desenatorul de cercuri, RL, 1974, 26; Nicolae Balotă, Glose la poezia lui Francisc Păcurariu, F, 1974, 9; Mircea Iorgulescu, „Ochean simplu”, LCF, 1974, 40; Laurențiu Ulici, „Labirintul”, CNT, 1974, 42; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Demersul unei conștiințe lucide, RMB, 1975, 21 februarie; Alexiu, Ideografii, 169-172; Tudor-Anton, Ipostaze, 105-111; Ardeleanu, Mențiuni, 109-122; Victor Felea, „Solstițiu de iarnă”, TR, 1978, 33; Munteanu, Jurnal, II, 258-262, III, 67-70; Doina Uricariu, Ieșirea din labirint, RL, 1979, 30; Sângeorzan, Conversații, 209-216; Zaciu, Lancea
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
filosofică românească. Ele au consistență ideatică, suficientă originalitate și personalitate, acuratețe a termenilor, fluiditate în stil, erudiție etc. Un eseu pur teoretic și de acomodare cu gândirea universală este cel intitulat Thanatos și Bios, în care se face un studiu lucid asupra filosofiei și psihologiei (nu și psihozei) morții, în linia Spinoza-Pascal, cu întoarceri la Cicero, Democrit sau Epicur, apoi la Goethe și La Rochefoucauld, aducând o privire clasicistă asupra fenomenului. Concluzia finală este clară în acest sens: „A privi moartea
PAPAHAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288674_a_290003]
-
tot ce nu ține de mirific: visul e „singura REALITATE - pe care nimeni nu ne-o poate fura”, „numai în cupa nesfârșită a visului încape TOTUL”. Totuși, prozopoemele lui P. nu fac loc dicteului automat, autorul recurgând programatic la analiza lucidă a realului și căutând în facerea poemului - uneori plin de imagini halucinatorii, populate de figuri ale inconștientului - sensul poeziei: poetul e un „secretar al inconștientului”, fantasmele lui sunt expresii ale „subteranei” ființei, iar poezia trebuie să fie un vis trăit
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
cele trei nuvele ale cărții, Fiul și O seară de noiembrie înregistrează dinamica relațiilor interumane, pe filiera romanului conștiinței, dar fără a putea rivaliza cu romancierii momentului (Preda, Al. Ivasiuc sau Augustin Buzura). Această direcție, vizând conștiința dilatată și pasivă, lucidă și resemnată, alertă și naufragiată în mediocritate, constituie traiectoria pe care se plasează și nuvelele din Pricini de iubire (1981), unde puținele îndrăzneli pe care autorul și le permite sunt de ordin psihologic și stilistic. Totuși, prin cea de-a
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
se amestecă, trăiesc acceași dramă a comunicării-comuniune: „Cine (care) pe cine (care) trebuie să salveze? eu pe ceilalți sau ceilalți pe mine?”. Dincolo de dimensiunea filosofică a acestei insolite cărți, aparent eseistică, însă în mod fundamental de poezie, se percepe disperarea lucidă a unui autor pendulând între bucurie și tristețe, forță și slăbiciune, liniște și neliniște. În fond, este un jurnal care eliberează poate ultimul strigăt de ajutor al tânărului poet, care va muri, un an mai târziu, într-un accident rutier
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
critic (și un om) dispus să admire. E o calitate aceasta, fără îndoială, dar presupune să admiri uneori și ce nu trebuie. Generozitatea inundă însă nu numai pagina lui critică, ci și planul relațiilor interumane. Omul este un spirit treaz, lucid, o inteligență avizată și în același timp cu ceva candid, naiv. De „păcatele tinerețelor” ține și un anumit gust pentru bravadă, pentru gestul de efect: din când în când câte o afirmație (prea) categorică sau (intenționat) șocantă „rupe”, provoacă breșe
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
cu elefanții lui care au „albit de spaimă Alpii”, se dovedește neînstare să învingă legiunile și rațiunea romană. În fine, poemele din Arma secretă (1980) îl înscriu pe poet într-o meditație elegiacă de vârstnic ce și-a păstrat spiritul lucid și curajos în fața timpului: „Trebuie să învăț cum se moare,/ căci de trăit, omul trăiește oricum,/ să învăț de la păsările care dispar în cântec,/ de la cerul albastru care alunecă în trandafir/ și de la râul ce trece nepăsător dispărând/ peste banii
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
personajele astfel încât acestea să îi ilustreze teoriile: zădărnicia frumuseții feminine, înstrăinarea produsă de modificarea sentimentelor, despărțirea ca formă supremă de tandrețe, finalitatea iubirii care stă chiar în deliciul despărțirii. În plus, construcția prozastică denotă o acuratețe geometrică: inițial Ștefan este lucidul, ocazional îndrăgostit, cu măsură, în timp ce Doly, partenera sa, pragmatică în alte privințe, sucombă tentației pasiunii, iar finalul inversează perspectivele: Ștefan este acaparat de sentimente, și noua sa iubită, Valentina Damian, pregătește cu răceală rațională momentul în care îi va anunța
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
o artă a speranței”. Volumul, redactat cu eleganță și familiaritate, cuprinde patru secțiuni („Antropologice”, „Ortodoxe”, „Catolice”, „Europene”). El debutează printr-o continuare a „fărâmelor” împărțite sub chipul unor concluzii din cartea precedentă, intitulată Ispita binelui. Primul eseu este un apel lucid la acea formă de vitalitate creștină care implică, simultan, asceza și angajarea. Idealului rezistenței apatice și tentației delirului politic - două paradigme complementare pentru imaginarul social românesc - dl Baconsky le opune imaginea „celui care nu preface dubiul în apostazie și credința
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru subiectul modern exercită o funcție transcendentală - expune condiția umanului unui veritabil test de frontieră. În confruntarea cu limita, omul poate descoperi mereu secretul unui eveniment sever și hotărâtor pentru soarta sa. Poate că, astăzi mai mult decât oricând, omenirea lucidă trăiește fiecare clipă cu sentimentul acut al decisivului. De la o extremă la alta - interesul economic sau îngrijorarea ecologică -, oamenii suferă forme tot mai greu suportabile de presiune psihologică. Istoriei umanității îi scapă logica tot atât de mult cât unei biografii personale îi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
orizontală a cunoașterii istorice și a acutei crize de care suferă noțiunea seculară de responsabilitate morală, recursul la intuițiile primordiale ale teologiei creștine este inevitabil. Arta memoriei de tip umanist nu are suficiente resurse terapeutice pentru a ne păstra totodată lucizi și sănătoși, gata să trăim împreună cu viața desfigurată a umanității. Ancorarea recentei conștiințe moderne într-o perspectivă globală face posibil acest transfer de la etic la spiritual. Figuri alese în artă, literatură sau filozofie ne-au vorbit despre infinita fragilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
monahii adevărați refuză să-și justifice condiția săracă în fața lumii. Cei care, încredințați de propria vocație, nu se grăbesc să devină niște ridicoli interpreți ai curiozității omului recent, care se întreabă în treacăt: „Ce mai e și asta?”. Nici un creștin lucid n-ar putea cauționa însă nostalgia celor care visează după securitatea fizică și privilegiile materiale de care s-au bucurat mănăstirile în epoca bizantină. Din nefericire, foarte puțin răsăriteni s-au desprins de această mentalitate asistențialistă. Totuși, protectoratul asigurat Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atent acest adevăr: el înțelege că puterea Ortodoxiei creștine de stabilire a unui raport autentic cu lumea noastră trebuie să treacă prin critica fermă (realizată cu savori stilistice de autor) a lexicului de lemn, a paseismului instituțional sau prin critica lucidă a pășunismului ei plurisecular... De aceea, raportul lui Mihail Neamțu cu propria temă este unul spectaculos...” Alexandru Baumgarten, Dilemateca * „Așadar, ce înseamnă o «gramatică a ortodoxiei»? Constituie ea un set de concepte și de definiții distincte în câmpul limbajelor celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a făcut în linii mari aproape spontan, în orice caz fără referințele, inevitabile în cazul supraviețuitorilor maturi ai ceaușismului, la foarte specificele experiențe existențiale și profesionale, la eternele dileme etice și morale, și la amintirea tuturor acestora, deși cei mai lucizi și responsabili tineri au avut de luat decizii etico-profesionale și existențiale la fel de dificile. Scriitorii deveniți în „tranziție” eminamente publiciști, din vocație sau împinși de nevoie, aveau uneori în spate ani de practică publicistică pe teme literar-culturale cu (transparent) încifrată miză
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intrat într-un proces de încetinire economică, deci condamnat la subzistență precară, din moment ce misiunea sa nu mai este clară, iar resursele interne care să le înlocuiască pe cele externe întârzie să apară. S-a vorbit chiar de „moartea societății civile”: lucidul Andrei Cornea a fost contrazis amar - și, pentru mine, neconvingător - de mai mulți activiști civic-politici pentru a fi lansat tema. După ce fusese timp de vreo patru ani doctrină de stat, „politica abstractă și literară” se întorcea astfel, cu politicienii ei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
face personajul principal al romanului, Joseph Knecht, după ce se împlinește spiritual și ajunge să ocupe cele mai înalte funcții. Faptul că întoarcerea de bunăvoie a lui Joseph Knecht în lume este un act de mare curaj, bazat pe o alegere lucidă, transmite neîndoielnic mesajul lui Das Glasperlenspiel: vita contemplativa nu este în mod necesar mai valoroasă, mai plină de măreție, mai adevărată în raport cu înțelesul adânc al existenței umane decât vita activa. Într-un mod mai dramatic, temperat doar de faptul că
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o tradiție deja înrădăcinată a urmării modelelor occidentale până la imitarea lor sistematică, astfel de curente autohtoniste imitau trecutul colectiv idealizat, conferindu-i statutul de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae Iorga (1871-1940) sau modelul ascetic și meritocratic al lui Vasile Pârvan (1882-1927) până la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se pare destul de grav). Multe activisme (bine intenționate și) obnubilate de „corectitudine politică” se încăpățânează să ne convingă de contrariu: în utopia lor mai ales discursivă, care ecranează atât de eficient realitatea, toate problemele au soluții. John Gray, mult mai lucid, ne propune să urmăm a doua linie a tradiției liberale, după părerea lui inaugurată în secolele XVII-XVIII de gânditori ca Hobbes (Pierre Manent își începe cu aproximativ un secol mai devreme istoria intelectuală a liberalismului). Pe urmele lui Hobbes, consideră
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
schimbat, conceptul francez de pensée unique, pe care îl putem extrapola în alte contexte înțelegând sintagma ca ideologie dominantă, dincolo de clivajele tradiționale și dincoace de problemele reale ale societății. Existența „gândirii unice” îi duce la exasperare pe cei ce sunt lucizi, transformându-i în marginali (dar marginali în sensul literal) pe criticii inteligenți și independenți. Pentru asemenea oameni, din păcate, nu există nici o nișă în curentul central al societății, în mainstream. În consecință, cvasitotalitatea criticilor radicali intră în derivă (sau sunt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Statelor Unite, ridicând la cub ridicolul deja substanțial al campaniilor electorale), fie că e vorba de stângistul ecologist Ralph Nader, soluția celui de-al treilea partid a fost până acum compromisă. Rămân așadar franctirorii, de la excentricii consecvenți la spiritele cu adevărat lucide și independente. Unul dintre aceștia a fost Allan Bloom. A-l prezenta în cheie grotescă și a-l minimaliza devine astfel un gest politic de mare semnificație. Dincolo de accentele ei controversate, The Closing of the American Mind a pus un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unui grup de acțiune cu ambiția puterii, de stânga sau de dreapta. Fiindcă nu am trăit în acele vremuri - dar am trăit sub regimul comunist și am meditat de atunci încoace la problematica puterii - și fiindcă am o natură mai lucidă și mai sceptică, insist, nu vreau să-l diabolizez pe Eliade. Dar nici circumstanțele istorice (greu de judecat în alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai înainte), nici cele psiho-sociale (pentru care încerc să am oarecare îngăduință
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]