3,986 matches
-
cînd În cînd. Vorbind despre această funcție morală a conștiinței, Emil Cioran remarca: „Fiecare are propriul lui fel de a-și rata viața”. Trebuie Însă observat că, dacă În cazul lui Cioran limitele destinului său existențial au fost date de „luciditatea cronică” de care a suferit și care l-a făcut să simtă acut tragismul transparenței tuturor lucrurilor, alții, dimpotrivă, Își datorează eșecul existențial unei incapacități accentuate de conștientizare a esenței lucrurilor și a situației lor În lume. * „Toată drama ființei
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
interioară.” (A. Schopenhauer) Considerația semenilor o obții numai atunci cînd ajungi să te respecți În forul tău interior. * „Conștiința critică repudiază orice mit. Dar inconștientul din noi nu poate trăi fără mituri.” (Lucian Blaga) Nu putem trăi numai Într-o luciditate controlată; avem nevoie, cel puțin din cînd În cînd, și de o extrapolare a unor nevoi intime În imaginar, În miraculos, În sacralitate. Psihanaliștii văd chiar În rolurile și figurile mitice proiectarea unor complexe ancestrale, sau posibilitatea Împlinirii deghizate a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și cerească, judecător fără greș al binelui și răului!. Fără tine nu simt În mine nimic, care să mă ridice deasupra dobitoacelor.” (J.J. Rousseau) Într-adevăr, conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate (individuală sau socială), este creatoare de luciditate. Aceste noi energii derivate din sentimentul responsabilității asumate sînt deosebite de cele ale afectivității bazale, care sînt Însetate de obținerea plăcerilor imediate, de moment. Energiile conștiinței sînt , de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
primesc cele mai amănunțite răspunsuri” (Th. Wilder). * „GÎndesc prea mult; asemenea oameni sînt periculoși.” (W. Shakespeare) Pentru că astfel de oameni sînt beneficiari ai mai multor explicații, decît alții, și implicit ai mai multor răspunsuri. Altfel spus, Își dau seama cu luciditate de tot ceea ce se petrece În jurul lor, inclusiv de acele lucruri pe care nu ar vrea să le afle, sau pe care alții ar dori să le ascundă. Mai mult chiar, astfel de oameni trăiesc o suferință a lucidității și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu luciditate de tot ceea ce se petrece În jurul lor, inclusiv de acele lucruri pe care nu ar vrea să le afle, sau pe care alții ar dori să le ascundă. Mai mult chiar, astfel de oameni trăiesc o suferință a lucidității și În raport cu ei Înșiși, neacordînd eului lor nici o șansă de a-și ascunde unele defecte sau slăbiciuni sufletești. * „Lucrul cel mai bine ascuns este cel care se află la vedere.” (E.A. Poe) Pentru că tot ceea ce este ținut ascuns de către cineva
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la a admite, din start, orice ipoteză ca viabilă. Invidiem, firește, această capacitate a geniului de a realiza cele mai imprevizibile combinații posibile Între idei sau Între sentimente, Însă neglijăm faptul că există În același timp și o suferință a lucidității superioare (ex: suferințele savanților atomiști, care au trăit În reprezentările lor anticipative grozăviile posibile ale unei folosiri necontrolate a energiei atomice - lucru care s-a și petrecut, din păcate la Hiroșima și Nagasaki). * „Talentul nu devine geniu, decît atunci cînd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
adus de păcat este atrăgător, el este În realitate Înșelător, deoarece singură virtutea este creatoare de curățenie sufletească, de pace interioară, de demnitate personală. * „Virtutea și ambiția nu stau Împreună.” (Michel Montaigne) Desigur, este vorba de ambiția exacerbată, care sufocă luciditatea, agățîndu-se de puterea „vanității”. Lucrurile stau și mai rău atunci cînd cei slabi În resurse sufletești caută să-și salveze mediocritatea printr-o ambiție contrafăcută. * „Se văd oameni căzînd dintr-o situație Înaltă datorită acelorași greșeli care i-au ajutat
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
O dorință de acest fel te face, În primul rînd, prudent: „Mănîncă puțin și cinează și mai puțin, deoarece sănătatea Întregului corp se făurește În bucătăria stomacului” (Miguel de Cervantes). * „Ceea ce se numește «depresie nervoasăă este o criză prelungită de luciditate.” (Gabriel Liiceanu) Fără Îndoială „depresia” derivă numai din conștiința unui eșec nemeritat Înregistrat, sau din ceea cea a faptului că n-ai fost Înțeles, la un moment dat, așa cum ai fi dorit, Însă și dintr-o criză de identitate sau
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rău comandată, piere deseori și că sufletul naufragiază, de atătea ori, pe stîncile ascunse În vastul ocean al lumii, Înainte de a putea ajunge la portul mîntuirii”. Descrierea lui J. Oxenstiern poate fi considerată exagerată, Însă nu-i putem contesta totuși luciditatea cu care a surprins aspectul convulsiv, adesea dramatic al destinului omenesc. * „Medicul Îngrijește, natura vindecă.” (Hipocrate) CÎnd este vorba mai ales de suferințe psihice este foarte greu, Într-adevăr, de spus cît din procesul de vindecare se datorează experienței psihoterapeutului
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cum frumos spune Emil Cioran, cînd „lacrimile se transformă În gînduri”. * „Chiar și cei mai buni oameni au cîteva mici asasinate pe conștiință.” (J. Renard) Paul Valéry merge chiar mai departe atunci cînd spune despre conștiință că nu este decît „luciditatea ucigașă”. Cu siguranță clarviziunea/luciditatea ne poate aduce În fața ochilor atît de pregnant aspectele urîte sau dramatice ale vieții, Încît să ajungem să ne detestăm propria existență. De asemeni, În cunoașterea de sine, luciditatea ne poate releva atîtea limite și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cînd „lacrimile se transformă În gînduri”. * „Chiar și cei mai buni oameni au cîteva mici asasinate pe conștiință.” (J. Renard) Paul Valéry merge chiar mai departe atunci cînd spune despre conștiință că nu este decît „luciditatea ucigașă”. Cu siguranță clarviziunea/luciditatea ne poate aduce În fața ochilor atît de pregnant aspectele urîte sau dramatice ale vieții, Încît să ajungem să ne detestăm propria existență. De asemeni, În cunoașterea de sine, luciditatea ne poate releva atîtea limite și imperfecțiuni, Încît să ne facă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
despre conștiință că nu este decît „luciditatea ucigașă”. Cu siguranță clarviziunea/luciditatea ne poate aduce În fața ochilor atît de pregnant aspectele urîte sau dramatice ale vieții, Încît să ajungem să ne detestăm propria existență. De asemeni, În cunoașterea de sine, luciditatea ne poate releva atîtea limite și imperfecțiuni, Încît să ne facă să ajungem la oroare față de sine. Depinde totuși de ceea ce sîntem Înclinați să vedem, În primul rînd: aspectele urîte ale lucrurilor, sau cele pozitive/frumoase. Este cert Însă că
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aristoteliciană? Visceral, sinceră, autentică, facerea unei cărți se supune legilor psihologiei adâncurilor. Montaigne nu se lasă păcălit de funcționarea ființei: zone de umbră, pliurile primei copilării, forțe sumbre și determinante, necesități psihologice, deci fiziologice... Numeroase propoziții incidente din text dovedesc luciditatea sa în privința motorului inconștient al conștiinței. Avertismentul către cititor care deschide Cartea I oferă versiunea gravată în marmură pentru marele public: Montaigne scrie pentru prieteni, pentru familie și rude în cadrul unui proiect casnic și privat, fără a se sinchisi de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la ura față de sine și de trup a creștinilor. Și nu-i deloc un adept al idealului ascetic. Eseurile nu contenesc cu critica la adresa oricui consideră trupul ca pe un dușman. Platon n-ar fi putut să-i fie prieten... Luciditatea lui - în această privință n-are nici astăzi destul de mulți discipoli - îi permite să facă o distincție clară între Socrate și Platon. Are dreptate atunci când separă net ființa filosofului confecționată ca ficțiune pentru dialogurile sale de realitatea istorică a lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
context, găsim, evident, judecăți clasice despre vanitatea lor, naivitatea și încăpățânarea lor, caracterul lui coleric, natura lui plină de gelozie, instabilitatea lor, incapacitatea lor de a rezista măgulirilor, pasivitatea și slăbiciunea lor. Dar el vorbește și despre bărbați cu aceeași luciditate rece... Ca să nu fii misogin nu-i de ajuns să excelezi în ginofilie demonstrativă, o altă formă a disprețului față de femei. Egalitatea e suficientă - nici inegalitatea falocraților, nici cea a lingușitorilor sexului frumos. Montaigne analizează pasiunilor umane. Femeile nu scapă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și conținutul ei, Lucrețiu face obiectul unei condamnări fără apel: aflat sub vraja unui filtru de dragoste care l-a dus la nebunie, filosoful n-a beneficiat decât de câteva momente de răgaz pentru a-și scrie poemul - ce frumoasă luciditate între două crize! -, înainte de a se sinucide la vârsta de patruzeci și patru de ani. Cine se mai interesează de gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să recuzăm evidențele transmise din generație în generație și să preferăm efortul filosofic, să refuzăm părerile și să optăm pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conformare la inepțiile dominante nu ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fară să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce celui care o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este vorba despre preoți și Bisericile lor, principi și statele lor... -4- Prietene, nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prin condiționare negativă, intervenția paradoxală, metoda stopului în gândire. Orientarea cognitivă (reprezentanți: A.T. Beck, A.J. Rush) își are originea în filosofia stoicilor greci ce accentuau rolul judecății persoanei asupra unui comportament. Această abordare terapeutică se axează pe rolul lucidității conștiinței, al capacității de testare a realității. Persoana este determinată să acționeze în funcție de testarea pe care o dă realității lucrurilor, faptelor și evenimentelor. Durerea și suferința psihică nu sunt determinate de anumite lucruri exterioare, ci de judecata noastră asupra evenimentelor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
civilizație nu mai e doar „geniul speței”, ci are un caracter conștient și autonom, așa cum au arătat, de la Platon la Pascal, Kierkegaard, Stendhal și până la Camil Petrescu, pentru a nu cita decât câțiva, unii dintre cei mai consecvenți gânditori. „Câtă luciditate atâta conștiință și deci atâta pasiune”. Iubirea ca fenomen de cultură înseamnă revendicarea confirmării juridice a cuplului: temă inepuizabilă și primordială a marii literaturi. Ar fi interesant de comparat tipul de iubire elementară și obscură din Ion al lui Rebreanu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
autor ca un efect halucinatoriu al febrei). Spiritul profund creștin al operei lui Dostoievski nu are nimic habotnic sau miracular și constă în puterea irezistibilă a carității, care la el e în directă proporție cu una dintre cele mai penetrante lucidități de care a dat vreodată dovadă mintea unui scriitor. E de remarcat, de altfel, că din cele trei virtuți zise „teologale”, la Dostoievski numai caritatea e intens și esențial prezentă; celelalte două, credința și nădejdea, sunt lăsate în suspensie. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o morală hedonistă. Ralea a făcut însă, mai mult decât o dată, remarca foarte fină că hedonismul e mai degrabă o predispoziție temperamentală, o chestiune de psihologie, decât una propriu-zis estetică. El considera în schimb morala epicuriană ca fiind întemeiată pe luciditate și experiență, deci o înțelepciune de maturitate sau, cum a numit-o, o „filosofie a deziluziei”. A practicat de altfel „deziluzia” ca o terapeutică a lucidității, dezvăluind negativul diverselor iluzii mai mult sau mai puțin filistine. Asta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]