2,384 matches
-
în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea își dă întreaga măsură, sau cel puțin măsura ei de virtute creștină, când nici un „motiv“ lumesc nu o mai justifică. Întrucât temeiul speranței (ca și al credinței) e exterior lumii contingente, nimic din lumea contingentă nu o poate disloca. Când speri, speri ca Avraam, „împotriva oricărei speranțe“ (cf. Romani, 4,18). Nu speri fiindcă ai de ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni conducă tori“ de ispite, suntem receptivi, disponibili, „consumatori“. Asta pare să ne dezvinovă țească. Dacă suntem victimele unor agenți externi, suntem nevinovați. În
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a te sinucide etc. Totul se desfășoară în regimul unei totale și declarate exteriorități și față de problematica duhovnicească, și față de semni ficația originară și transcendentă a Bisericii. La rândul ei, Biserica însăși e din ce în ce mai „gospodărească“, mai eficientă administrativ, mai „lumească“. Nu se mai ocupă nimeni de subiecte „depășite“ cum ar fi cele legate de sensul vieții, al suferinței, al existenței răului. În cel mai bun caz, se adoptă pe fugă, cu un entuziasm demn de o cauză mai bună, rudimentare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
manifest tipărit în limba română către "lăcuitorii aceștii Bucovine deștrict", "adecă tuturor Mitropoliților, Arhiepiscopi, Episcopi, Arhimandriți, Dichei, Egumeni, Protopopi, Preoți, Diaconi, Boeari, Mazili, Ruptași și la toată prostimea, orașe, târguri, sate și la toată obștea, atât parte Bisericească cum și lumească", pentru ca "prin ivală, să facă supuneri și juramânt, ca să să adeverească ai noștri credincioși supuși podani"82. Ceremonia oficială de depunere a jurământului a avut loc pe 1 octombrie, calendar vechi / 12 octombrie, calendar nou, 1777, în Cernăuți, după ce, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a autorităților de stat, concepistul Vasile Balș a alcătuit o descriere detaliată privitoare la organizarea clerului monahal și laic bucovinean, la obiceiurile și educația acestuia. În aceeași calitate, el a făcut propuneri privitoare la gospodărirea bunurilor mănăstirești și a celor lumești ale preoților din Bucovina, la modul cum ar trebui acestea organizate, potrivit condițiilor locale, astfel încât să fie introdusă o administrație cât mai economică și profitabilă 97. Din veniturile acestor bunuri reunite în Fondul bisericesc urma să fie făcută întreținerea întregului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sale este acela de "stare", deosebind o stare privilegiată și una neprivilegiată. Spre deosebire de scrierile politice din Principatele Române 37, el consideră clerul o stare distinctă deși acesta "din cauza multitudinii sale și după felul guvernământului oriental recunoaște puterea instituită de afacerile lumești"38. În privința stării boierești, ideile sale sunt similare celor dominante în Țările Române în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Susținând că boierii sunt principala forță politică a țării, el insistă asupra nobleții boierimii de rangul întâi, dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sau după un an întreg, cu consultarea controlorului, vor fi înaintate socotelile documentate către consistoriul mai sus-pomenit. D. Totuși ar fi mai favorabil pentru Preaînalta vistierie și chiar pentru stat, dacă li s-ar lua acestor stareți puterea asupra celor lumești, așa cum în Rusia, la aceeași religie, călugărilor le este interzisă în mod solemn orice putere în treburile seculare, atribuindu-li-se o mică retribuție pentru hrană și ar fi să li se lase decizia numai în materie clericală, după felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat al inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale, a celor lumești, a celor palpabile, nicidecum a celor sofisticate, filosofice. Doamne, ce-o fi fost în capul nostru dacă l-am fi avut la momentul acela pe umeri, de am conchis ambele grupe să plecăm de la orele de lucrări practice. Pe nivelul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
după metoda Groapă». Eu cred că drumul lui a fost asemănător drumului lui Iuda. Iuda ca om subțire ce era - doar el știa prețul mirului vărsat de femeie pe picioarele lui Iisus -s-a alăturat Lui în speranța instaurării unei împărății lumești în care el voia să fie vistiernic. Când și-a dat seama că Iisus îi cheamă pe apostoli pe calea suferinței și a morții, văzându-și iluziile spulberate, ca să se sustragă de la soarta comună, s-a dus și a vândut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
distrus de cuceritorii romani pe când se numea Eghinion. Supraviețuitorii l-au reconstituit și a dăinuit încă mulți ani, până prin secolul al-XI-lea cînd se numea Staghi. Fiind ocupat de turci, aceștia i-au dat denumirea de Kalambak. „Ultimul colț al vieții lumești” din această regiune este satul Kastraki. Sat mic protejat de stâncile uriașe are un pitoresc fermecător. Primii locuitori ai săi erau din Epir care au părăsit zonele în care locuiau din cauza lui Ali-Pașa de origine turco-albaneză. Numele satului vine de la
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
comunicarea cu Dumnezeu este absolută, plină de rugăciuni, psalmi și miros de tămâie ce îmbălsămează toată această așezare monahală... Aici toaca, ciripitul păsărilor și vântul e șuieră printre uriașele blocuri de piatră ne poartă pe aripile lui departe de cele lumești, într-o lume cu mult mai spirituală plină de simțăminte profunde, de idealuri”<footnote „Meteora” - broșură turistică, p. 38- 39 footnote> Tot din autocar am văzut și mănăstirea Varlaam. Ne-am oprit și la atelierul de icoane de tot felul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
acasă, când nu le era foame o zi întreagă și când numai apusul soarelui îi aducea hămesiți înapoi spre a primi dojana mamei, bucuroasă și ea că au ajuns totuși înaintea tatălui lor. Căci acesta judeca "vinovățiile" copiilor după vanitățile lumești, punându-le în aceeași cumpănă și sancționându-le cu aceeași asprime. Căminarul, om crescut în spiritul Bibliei și al tradiției, ocupat ziua întreagă cu moșia sau cu treburi în împrejurimi, îi trata pe copii cum își trata și slugile atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
De ce-n lume ai venit?/ Ai știut că viața-ntreagă/ Trista-mi inimă pribeagă/ Tot pe tine te-a iubit?183 De remarcat forța mântuitoare a venirii: Ai știut cine te-așteaptă/ Și-ai venit să răsplătești/ Lungi durerile-mi lumești,/ Cu zâmbirea-ți înțeleaptă/ Și cu ochii tăi cerești 184. La vremea când copilul Mihai abia aștepta întâlnirea cu fata dragă (Ah! În curând pasul spre tine grăbește 185), într-o viziune mai târzie, iubita va lua un vag contur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
192 Aceste sunete, la care se adaugă și cel al clopotului, dau împreună semnele cele mai obișnuite ale prezenței umane în univers 193. Dacă primele două au un rol prin definiție muzical, clopotul, care poartă în el mai degrabă sonorități lumești (anunță miezul nopții, incendii sau moartea cuiva), este convertit de poet la stadiul muzicalității sale tipice (inițiale). Reverberând până departe în aerul naturii, el împle cu glasul lui sara194. Rezonând cu natura romantică a poetului, sunetul clopotului provoacă în sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iubit-o297. În varianta Elena, subintitulată Meditațiune 298, interogația shakespeariană devine firească, iar plânsul o imagine laitmotivică: A fi sau a nu fi au nu e tot una?; Nu plâng a ta moarte ci mai fericesc/ O rază trecută din caos lumesc; Eu nu plâng pe-un angel ce n-avea în lume/ Afară de zile neci aur neci nume [...]/ Tu ești o martyră dar nu plâng de tine/ Căci nu voi să-ntunec zâmbirile-ți line. Înfățișând plânsul ca efect al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acestei cărți. Nu știu cât voi mai rezista și aș voi să mă pot bucura măcar de una din cărțile pe care le-am scris. Am șase cărți în manuscris și cred că nu este o pretenție prea mare față de făptura mea lumească publicarea acestei cărți ultime. Nu știu dacă voi muri așa cum se spune împăcat, dar aș voi ca poezia mea să fie ridicată la adevărata ei măsură. Oricum, eu nu mai am ce pierde. De acum înainte, pierde poezia." Cartea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Jurnalul, pur și simplu n-am fi știut că Jeni Acterian a radiat atâta sclipitoare inteligență, izbutind să existe doar pentru și prin comuniunea cu marea cultură a lumii, într-o vreme în care Bucureștiul era zguduit de triste evenimente lumești: rebeliunea legionară, războiul, intrarea rușilor... În carte, li se rezervă loc și rang de paranteze. Am suspectat că s-au operat eliminări din text (nu de către îngrijitoarea de ediție, Doina Uricariu, care face o treabă excelentă), dar am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la "cerebrologie". N-avem căderea să ne pronunțăm cu privire la rigoarea științifică, relevanța bibliografiei la zi, exactitatea mini-sintezelor și acuratețea încărcăturii de informație. Or s-o facă, sper, specialiștii, deși simplul interes științific, fără a fi dublat de alte mobiluri, mai lumești, nu prea cred că-i de-ajuns pentru a parcurge și comenta sutele de pagini bucșite de erudiție multidisciplinară. Din postura nespecialistului, aș putea, mai întâi, remarca senzația de exhaustivitate ce ți-o lasă Dicționarul pășcănean, ca și impresia generală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că lumea teatrului românesc nu-i traversată de accidente, cabale, gonflări artificiale, aranjamente... chiar de culise Ion Toboșaru o examinează olimpian, de sus, atent doar la articulațiile majore ale fenomenului și ignorând programatic ceea ce ar putea coborî teatrul în prea lumeasca împărăție a nimicului banal. Dar de ce contururi crepusculare? Thalia să fi ajuns pe traiectorie descendentă, după apus urmând intrarea în umbra eclipsei eterne? Blaga spunea (în "Discobolul") că, pe timpul eclipsei, nu soarele este atins de întuneric, ci acei care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i evident anterioară, urmând a fi atribuită unui precursor. De curiozitate, iată o mostră de text (apud M. Ang., op.cit.): "Au nu vă aduceți aminte că noaptea cea despre bătălie la acel care, lepădându-se de lume și de poftele lumești, în pustiu numai, spre a lui Dumnezeu laudă se închisese, la acel loc, zic, necălcat de urme omenești, în mijlocul pădurilor, în culcușul fiarelor sălbatice, către acel săhastru, Ștefan au năzuit și plecând armele patriarhului din codri, căută și adusă biruință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins să-i asculte seară de seară, până după crucea nopții... Dar, în seara aceea era altceva... Cântul lor, parcă întărea zvonurile... „vin rușii !.. vin rușii..!”. Cântecul era plânsul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
seminariștii în trenul bejaniei; așa au cântat la Timișoara, prima lor gazdă; la fel au cântat și în satul Pesac, sfâșiind inimile sătenilor. „Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați intr-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor.” După ce părintele Scarlat Porcescu, directorul de atunci al Seminarului, a anunțat, cu glas sugrumat de durere, hotărârea autorităților de desființare a acelei celebre școli, toți elevii s-au retras în clasele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
27 Imitație Tumult 28 Apatie Utilitate 29 Inutilitate Valoare profesională (în muncă) 30 Mediocritate profesională Apropiere de natură și artă 31 Izolare în sine Armonie interioară 32 Dizarmonie interioară Liniște 33 Frămîntare Plăceri 34 Chinuri Salvarea sufletului 35 Cultul vieții "lumești" Familie armonioasă 36 Familie dezorganizată Fericire 37 Suferință Prietenii 38 însingurare Realizare în dragoste 39 Eșec în dragoste Umanism, generozitate 40 Egoism următoarele exemple: curaj, orizont larg, autocontrol, ascultare, putere de comunicare, indulgență, politețe, tact. în legătură cu distincția valori finalități și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
pot conduce la hermeneutica sacrului. Nu numai picturile sau obiectele simbolice (crucea în creștinism, oglinda în sintoism, echerul și compasul în francmasonerie etc.), ci și luminile, lumânările, cărțile și scrierile sfinte, veșmintele și măștile schimbă purtătorii și participanții din realitatea lumească, profană în sfera sacră și sfântă, ajutându-i să vină în contact cu divinul. Vestimentația în ceremonial poate fi ornată cu simboluri, așa cum întâlnim la șamanii arctici, vraci dotați cu abilități spirituale deosebite. Simbolurile sunt însemne ale demnității și funcției
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să transpună un om, demonstrat astfel ca neobișnuit, în Creator, în semizeu într-un fel, căci tendința spre zei a lumii se face prin oamenii ei de geniu. Trecerea de la multiplicitate la individul cu personalitate discordantă dar concordantă cu idealul lumesc s-a făcut și poate că încă are loc sub ochii noștri. Continuând studiul privind arta psihică cu suport științific neuronal, posibilitatea concretă de existență a spiritului divin, se poate afirma că sinapsa este locul în care se declanșează evoluția
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]