4,609 matches
-
asta însă nu trebuie sa fie absurdă. Absurd e cel ce se contrazice pe sine însuși, care de ex. susține azi că e conservator, mâni iar că e roșu; acum că roșii sânt niște demagogi, acum iar că sânt patrioți luminați, ș. a. m. d. Dar să revenim la balanță. "Presa" zicea că nici bunătatea recoltelor, nici căutarea lor în piețe nu se poate atribui unui guvern, oricare ar fi el. Deci conchide că, daca balanța comercială a fost bună sub conservatori
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
El zicea că cineva trebuie să raporte totul la sine însuși, știință și fericire. Într-o lume astfel făcută, zice el frumos, acel care are mult în sine însuși se aseamănă unei odăi în care strălucește bradul de Crăciun, odaie luminată, caldă, veselă, în mijlocul ninsorilor și al gheței unei nopți din decembrie". Și tocmai acest filozof al interiorului, opus esteriorului, e pentru moment acela pe care lumea, lumea lumească îl adoptă, pentru a-l discuta poate, pentru a glumi în seama
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se împăca cu multe din adevărurile pesimiste ale filozofului. Îndealtmintrelea găsim că se comite un mic abuz luîndu-se numai pasaje ad libitum din teoria lui asupra duelului, teorie care se bazează pe lipsa deplină a acestui obicei germanic în anticitatea luminată. Se povestește bunăoară că Marius ar fi fost provocat la duel de un duce teuton: Daca vrei să mori numaidecât, spînzură-te! " i-ar fi răspuns Marius. Asemenea i se atribuie lui Cezar o purtare analogă când Antoniu i-ar fi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Romînii! La 1 august deja " Romînul" începe publicarea unei serii de articole prin cari s-arată că prin acea convenție se restrânge suveranitatea noastră interioară. La 5 septemvre 1875 "Romînul" ne încredințează că unanimitatea a tot ce e inteligent și luminat în țară conjură pe Domnitor să nu sancționeze actul ce aservește România către Austro-Ungaria. Și, într-adevăr, se începură vestitele pantahuze. Cu jalba în proțap, marele partid roșu conjura pe M. S. să nu cumva să sancționeze convenția comercială. Care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ies și azi la vânătoare cu arcuri și cu șoimi ca-n evul mediu. Între asemenea oameni știrea că Asan Împărat ar fi cutreierând lumea desigur ar afla crezare. Dar despre Bucovina îndeosebi, unde populația e relativ cu mult mai luminată decât în alte părți ale monarhiei și desigur mai în curentul timpului decât falconierii din Albania, puteam presupune că fabulele mitologice nu vor avea trecere. Un ziar polon din Lemberg, "Slowo" ("Cuvîntul"), ne aduce amănunte cari ar fi în stare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să mediteze un act eroic în felul celui de la 11 fevruarie și ar avea oarecari scrupule din cauza legilor militare sau poate din cauza învechitului prejudițiu al jurământului, să nu și le facă. Succedând sau nesuccedând întreprinderea e indiferent. Noul spirit al luminatului secol al XIX-lea ne învață că ei pot deveni miniștri de război în urmă, ca d. general Leca de ex. ș. a. m. d. Dacă alții ar găsi că republica e cea mai bună formă de guvernământ n-au decât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ghimpe în sufletul lor sec și netrebnic. În toată lumea civilizată conjurația aceasta, convinsă de nimicnicia sa, își urmărește țintele mai cu sfială, mai pe dedesubt și mai de la întunerec; urzirile ei sânt mai totdeuna neutralizate prin împrejurarea că publicul imparțial, luminat sau cel puțin plin de respectul autorității este totdeuna un reazim solid al meritului și al reputației adevărate. La noi însă această stărostie de secături veninoase, de "onorabile" nimicuri, de idioți înfumurați, tronează, taie și spânzură ziua-n amiaza mare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
război, ba de finanțe, ba de lucrări publice; nepricepîndu-se la nici una și încurcînd ițele tuturor? De ce? Pentru că și principele de Bismarck face așa. Dar principele de Bismarck e un bun economist, dar are la îndemîna lui o sumă de oameni luminați și speciali, dar, cu tot geniul său înnăscut, are învățătură, are chiar stil. Dacă n-ar fi fost cancelar {EminescuOpXI 401} al Germanie! ar fi fost desigur un celebru scriitor. Scrisorile sale arată o superioritate de gândire, o-nlesnire de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite" (Povestea magului...) Imaginea vizează imemorialul și este des întâlnită în literatură. Iată o edificatoare chilie cioplită în munții Indiei antice 3: "Tu vei vedea în codru pe-un logi luminat: De-un milion de veacuri el șade nemișcat, Cu fruntea încrețită, cu ochii țintă-n soare, Un brâu de piei de șarpe având ca-ncingătoare. Iar barba lui ajunge târâtă pe pământ. Și-n palme-i crește iarbă, iar membrele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
socialismului victorios, în timp ce deslușea buchea activismului și se pregătea pentru, iată, o lungă carieră nomenclaturistă, România profundă se cufunda în subteranele umede ale terorii. În timp ce intelectualul de rang Gheorghe Brătianu era ucis în beciurile bolșevismului autohton, intelectualul de tip nou, luminatul despot de azi sălta, copăcel-copăcel, pentru a ne ferici azi cu multilateralele lui abilități. Întrebarea cade firesc. Dacă Washingtonul, capitala lumii, inaugurează acum un zguduitor memorial al holocaustului verde, spre care dl. Iliescu, însoțit de pîlcul de gaițe gureșe, se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soluție la spăimosul paradox. Singure, Statele Unite sînt în stare, peste capul Europei, să rezolve periculoasa ecuație. Cum? Vom vedea. Cînd? Foarte curînd. Mai curînd decît se așteaptă rușii înșiși. Și, poate, chiar noi. "Dacă între membrii PUNR vor exista membri luminați și fără pată, dornici să se înscrie în tradiția ardeleană, sînt bineveniți în PNȚCD". Sînt vorbele venerabilului prim-vicepreșdinte Gabriel Țepelea care a simțit, după schimbările la vîrf din PUNR, o "intenție de normalizare". Cred că, la auzul perlei, Corneliu Coposu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interbelicii, după ce-și vînduseră potentaților roșii stofele, parfumurile, să nu moară de foame? Unde-s minunatele lor vile? Vilele sînt, iată-le, unele-n accentuată decrepitudine, dar și decrepitudinea asta-i rasată, altele refăcute proaspăt, cu mare dichis și luminate noaptea, o splendoare! Vilele da, sînt. Interbelicii? Fie-le țărîna ușoară! Că numai ușoară nu le e! Unde-i, măcar, Birlic, trecînd, tîr-tîr, pe Victoriei, într-un Ford cît tancu, înfundat în scaunul de sub volan, văzîndu-i-se doar nasul? Unde-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
refăcută impecabil, arătînd ca-n ceasul ei dintîi. Fascinantă acum în baia ei de lumină de vecernie. Marile clădiri: Palatul, Biblioteca, Hiltonul, Ateneul, proaspăt renovate (după diversiunea pirotehnică din decembrie '89), te așază brusc într-o frumoasă Românie antebelică, edificiile luminate numind chiar pilonii acelei Românii. Pe care mulți (și buni) nu o cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind aceștia beneficiarii republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifica de altfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încăperile fostului Muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o peluză. Cum să deschid fereastra reproduc eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trei dictaturi roșii (voi numi-o mai încolo pe a treia, după cele ale primitiv-dogmaticilor Dej și Ceaușescu), au căpătat reflexe care nu mai au nimic din cele, naturale, ale națiunii ce s-a constituit prin voința unor minți românești luminate. De unde și durerosul paradox al însușirii de către o insulă de certă latinitate a unui comunism mai habotnic decît al vecinelor slave, mult mai demne, acestea, în confruntarea cu agresiunea rusească, consangvină. Dacă, după 13 ani de la răsturnarea, de iure, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru Muzeul de Artă. Sustrăgîndu-se regulei (mai toate marile muzee franceze sînt foste edificii civile), acesta își etalează capodoperele în clădire specifică, ideală ireproșabilei panotări. Parcurgînd palierele, parcurgi traseul de la Velázquez la Léger cu naturalețea ireversibilei deveniri. Spre ce? Nișă luminată selenar și, probabil, alarmată hipersensibil, cu un Picasso mic, extras parcă din debaraua sublimului monstru, nișă semănînd cu cea, la fel de mică, din mai puțin pretențiosul muzeu din Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În ușă, la discoteca Albatros, o fată despletită cîntă la muzicuță. 3. "Faleza", cu restaurantul Farul, cu ceva din vechea Sulină, o casă frumoasă, nealterată de avîntul înnoirilor, cu două minijupițe locale, sfidînd proletara ținută obligatorie. Pe verso: Vasele mari luminate. Multe străine, păzite de militari. Femeia neagră, croșetînd în ușa vasului alb. Nuntă cu acordeon (aceeași de anul trecut?!). Dialog (instructiv, evident; adn. 2004) cu activistul u.t.c., și el cazat la Farul, despre viitorul (luminos; adn. 2004) nou
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nemțască, mare pagubă pricinuind cămării dumisale dascălului Miron ot Boroaia”. Episodul, invocat cu pioasă aducere aminte și de profesorul Gh. Platon, un alt component al „podghiazului” și beneficiar al strălucitului prilej prin care detașamentul istoricilor ieșeni gustase din „dulceața Europei luminate”, rămâne referențial pentru inteligența sclipitoare, pentru inventivitatea, spontaneitatea, umorul și farmecul celui care nu se sfia, îndeobște, să se autoironizeze spre deliciul interlocutorilor. Același memorialist mai nota, perfect îndreptățit, că în numeroase alte împrejurări, cumva asemănătoare, petrecute împreună, „fie la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unde existau sate întregi ai căror locuitori practicau, ca îndeletnicire principală, exploatarea și transportul păcurii. Depistarea și estimarea rezervelor de petrol a fost un proces lung, la care și-au dat contribuția experiența și cunoștințele empirice ale locuitorilor indigeni, mintea luminată a lui Dimitrie Cantemir, explorările lui Anatolie Demidov, <Carol> Mihalic de Hodocin, ș.a. Acela însă care avea să stabilească în mod științific aria de răspândire a petrolului în Moldova, cunoscută prea bine astăzi, a fost Grigore Cobâlcescu. Calitatea păcurii era
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
gândiri cu antenele orientate spre receptarea noului. Dar traducerea lui în viață întârzie sau se face deformat din pricina „lestului” feudal covârșitor, și încă al unui feudalism contaminat de iradieri asiatice. Este adevărat că aceste minți mai mult sau mai puțin luminate, investite cu rangul și puterea deciziei politice, sunt opace față de suferințele semenilor „de jos”, că „jefuie barbar”. Dar care nobil sau prinț din Apusul continentului nu-și spoliază supușii ? În frunte plasându-se însuși regele absolut, fie el Soare sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ludovic al XVI-lea, națiunea o formează categoriile sociale privilegiate, poporul atașându-i-se doar ca factor și sursă indispensabile existenței celor dintâi și a statului întruchipat de monarh. În acest sens, poporul este obiect al filantropiei și îngrijirii „prințului luminat”. Se înțelege de la sine că ideea autodeterminării naționale a popoarelor le era cu totul străină. Acești împărați, regi și prinți ai secolului XVIII erau, prin concepție, mai mult apropiați de Carol I Stuart, răposat pe eșafodul revoluției engleze, care afirmase
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prin crearea în Orient a atâtor state, câte familii suverane existau în Europa, fiecare dintre ele urmând să ia în stăpânire câte un stat. Ce-i drept, calculul nu venea în contradicție cu esența iluminsmului politic (al „prințului bun și luminat” păstorind popoarele), dar contravenea manierei în care era receptat iluminismul în societatea „luminată” luată ca întreg, adică diminua până la eliminare cel de al doilea termen al ecuației sociale: supușii. Oricum, redescoperirea de umaniști a entităților etnice și atribuirea vechilor nume
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de despot investit cu toate atributele pendinte, al căror uzaj era îngrădit numai de teama unor grave tulburări ale supușilor, de natură să lezeze interesele suzeranului cu reacții imprevizibile. Oameni ai secolului, cei mai mulți dintre domnitori pretindeau să întruchipeze ideea absolutismului luminat și, în orice caz, pe cea a victoriei puterii centrale asupra oligarhiei boierești turbulente, și dăunătoare „înaltului devlet”. În instrucțiunile lui Nicolae Mavrocordat către fiul său Constantin (anul 1727) stă scris: „guvernarea mai multor nu este un lucru bun, nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
apleacă între alternative. Dimitrie Cantemir o soluționează printr-un act („tratatul” de la Luțk), pe care nu are curajul să-l dezvăluie boierilor în toată amplitudinea sa. Constantin Brâncoveanu este domnitorul care se apropie în cea mai mare măsură de „prințul luminat” și absolut al secolului al XVIII-lea. Dar are o partidă boierească (în speță, Cantacuzinii) cu care colaborează și în decizii. Ruptura cu ea se produce. După Cantemir și Brâncoveanu, marii boieri vor „cârti”, autohtonii se vor ciocni cu „năpasta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]