1,922 matches
-
face c-o trecut; Om am fost și m-am stricat Supărarea m-o mâncat; Pare-mi rău, dar n-am ce-i face, Supărarea nu-mi dă pace. 91 Arde luminița - ncet, Am un bade și-l aștept - Arde luminița bine, Cine mi-i drag nu mai vine. 92 Plâng sară pân - dimineață Văd cu ochii că-mi pierd fața, Plâng sara pîn-în amiazi Și pierd rugia din obraz. 163 {EminescuOpVI 164} 93 Strugurele greu de vie Spune badelui să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și eu de Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Antoane, pentru tot... îți mulțumesc!... femeia vorbea încet, tot mai încet, cu răsuflarea tot mai grea și întretăiată... În genunchi, la marginea patului, pădurarul își purta degetele peste fruntea ei scăldată în sudoare, în timp ce sub licărirea vorbelor din ochii ei, luminițele pâlpâiau tot mai slab, ca un opaiț în care s-a isprăvit seul. Era pregătirea de plecare... Lacrimiie începură să-i curgă pe obraji, singure, cu privirile când fierbinți, când rătăcitoare, ca pâlpâirile unei lumânări gata să se stingă. Și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul și clipi, pe rând, cu câte o geană. „Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești!...“ Să nu uit, să-i pun ragila la gât asupra nopții... să nu uit... își zise el
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută de kilometri, mi se pare că va trebui să... Se întrerupse brusc, pentru că i se aprinsese o luminiță în minte, și slobozi o înjurătură, care era, în același timp, un strigăt de bucurie. — Targuí-ul! Fir-ar să fie! Targuí-ul! Caporal! — Ordonați, dom’ sergent. — Nu mi-ai povestit despre un targuí care nu v-a lăsat să intrați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fotografii admirabile. Am văzut vreo cîteva dintre ele. Dar hai să mergem pe insulița aceea. Mă tem că am putea găsi acolo lucruri pe care n-o să-ți prea placă să le identifici... Ajunseră chiar În locul unde stătuse Stone; trei luminițe roșii pîlpîiau deasupra iazului, dîndu-i, În clarobscurul zorilor, aerul unui port În rada căruia semnalele luminoase indică vapoarele gata să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rezervat biletul de avion. — Câți ani are fiul tău? — Doisprezece. Christiane se gândi, bău o Înghițitură de vin. Își pusese o rochie lungă, se fardase și părea o adolescentă. Sânii i se ghiceau prin dantela bluzei; lumina lumânărilor Îi aprindea luminițe În ochi. — Cred că sunt puțin Îndrăgostită..., spuse ea. Bruno asculta fără a Îndrăzni să facă vreun gest, era absolut imobil. — Locuiesc la Noyon, continuă ea. Cu fiul meu. A fost destul de bine până a Împlinit treisprezece ani. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sus sus : „Înfăptuirea neabătută, făurirea societății multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă și țop, în picioare, țeapăn, galeria în delir, parterul înmărmurit, urlă copiii de entuziasm, s-ar cutremura cupola. Luminița schioara cea înaltă și buzată răsfoiește, probabil, printre atâtea diagrame și dosarul de divorț, Grefu gâfâie, peste ultimul număr din Sportul, domnul Pasăre trage în tuș complicatele rețele. Impertinenta a ajuns și ea în confesional, la marea preoteasă care ascultă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alb elegant, ploaie de reci portocale cade peste brațele Corneliei Matei sau Matei Cornelia, Custodele, e timpul să devină bărbat, să se nască ! Ridică ziarul, lasă iar ziarul să cadă. „Îl cunoști pe Gigi, frate-miu, doctorul ?“, se aude vocea Luminiței. „Acum, și pentru un zâmbet, doctorul primește bacșiș. Nu se mai dau țigări sau băuturi, ci carne, brânză. Auzi, mâncare !“ Somnambulul nu mai aude, doborât de arșița care dogorește planșetele, ferestrele, tranzistoarele, dulapurile. Lotomanul calculează unghiurile conductei, Vera primește din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mare nu se mai auzi nimic. Am Început să ne Întrebăm dacă Într-adevăr auziserăm glasurile alea și dacă nu fuseseră doar o părere. Părere...? Nici pomeneală, că le auziseră toți! Ba mai mult, unii spuneau că văzuseră și niște luminițe, precum ochii unor pisici, plutind departe, În voia valurilor. Am așteptat să răsară soarele ca să vedem ce și cum dar, spre deznădejdea noastră, Marea cea mare era curată și liniștită. Nu vedeam nici o bucată de pământ, nici o luntre, nici un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
același cerc, fiindcă viermele din creier nu le dă pace. Demult și-au pierdut direcția. Trăiesc într-un univers al fricii, a incertitudinii, al absurdului. Și toate acestea par fără sfârșit. Nu se mai întrezărește la cap de tunel, nici o luminiță. Doar un panou: Atenție: aici se moare. Aici se moare pe capete. Nu mai e timp de drăgălășenii, de „floricele pe câmpii/hai să le-adunăm copii". Pe de o parte, astrologii și prezicătorii proclamă sus și tare, că anul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cariera asta de fumător, riști ca la un moment dat ultima țigară să se adeverească, mult mai curând decât s-ar fi estimat. Hai, nu vă speriați. Se pare că la orizont tot mai sclipește o speranță. Poate e celebra luminiță de la capătul tunelului. Citiți vă rog în ziarul de azi: O maimuță s-a lăsat de fumat după 16 ani Un cimpanzeu femelă, din Guineea Bissau a reușit, după 16 ani, ceea ce pentru mulți oameni este doar un vis: să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
1989... Deci acum în România și nu în Bangladesh, necesită înlocuire urgentă peste 600 de poduri și podețe de cale ferată, fiind considerate oficial expirate, că 67 din cele 170 de tuneluri, în care noi acum mai apucăm să zărim luminița de la capăt, nu mai sunt sigure din diferite motive, că nu s-au mai făcut verificări și reparații, că... Că trenul care a fost considerat cândva, nu demult, cel mai sigur mijloc de transport, rulează la ora actuală pe aproape
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să compui sânii mari ai uneia dintre fetele din autobuz cu buzele cărnoase și roșii fără a fi vopsite ale celeilalte, ochii albaștri ai celei dintâi cu picioarele lungi și gleznele fine ale celei de a doua. Păru surprins că luminița străfulgeră din nou, mult mai aproape de data asta și apoi se opri, adică aproape că se lovi de poartă de fier forjat, probabil poarta morii sau a industriei locale. Dincolo de poartă, lângă o gheretă de PFL Întunecată ca un cavou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Suntem întâmpinați de șeful de secție și de medicii de gardă. Toată lumea cunoaște problema Raisei. Fiecare își dă interesul. Și un conferențiar, colaboratorul profesorului Gerald Tulzer, este prezent. Întreg colectivul face tot ce se poate pentru a menține în viață luminița care abia pâlpâie. Domnul decide, noi trebuie doar să avem grijă de ea, așa cum mi-a spus mama. Copilul este internat la terapie intensivă prematuri și are o asistentă care 12 ore nu face decât să aibă grijă de copil
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
plastice. Deși vârfu-i ca un turn nu atinge nici măcar 2000 m înălțime, ridicat peste ceilalți tovarăși de piatră, adunați ca mulțime în jurul tronului unui stăpânitor, se zărește din depărtări, după cum de pe vârfu-i, când atmosfera e limpede, se văd sclipiri de luminițe în ceață, până la Roman și chiar Iași. Nu e de mirare că, prin exagerare, bătrânii îți spun că de pe el se poate prinde până și luciul Mării Negre, ca niște fluturași de argint. E frumos răsăritul de soare pe Ceahlău, dar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să i se vorbească despre asta, dar enervarea i-a trecut în clipa în care a observat că vederea acelei cicatrici l-a înviorat pe doctor. În ochii lui, tulburi și verzi, ca ai bălților stătute, s-a aprins o luminiță de interes. "Atunci, să vorbim despre bolile noastre", a exclamat doctorul. Era vădit încîntat că găsise un subiect interesant pentru amândoi. Vreo jumătate de oră, apoi, și-au răcnit mărturisiri despre frică, despre speranță, despre durerea fizică. În cele din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca în această zi din fiecare an, la Crăciunurile înzăpezite ale copilăriei mele, când casa era înecată în decorațiunile făcute de mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la Anul Nou. ( Mă refer la părinții mamei, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de situație”. Poate că totul nu-i decât un joc făcut să treacă timpul mai repede. „Convingere de moment!” - comentează autorul „atotștiutor”, anticipând desfășurarea evenimentelor. Profesorul nu și dă seama cum se prinde treptat într-un păienjeniș imaginar, țesut de luminițele jucăușe din ochii ei umbriți de sprâncenele bine desenate, ce devin și mai expresivi pe fundalul valului de păr negru și des, căzut pe umeri. Aș putea spune că aici P.H.L. se lasă în voia unui stereotip romantic „prizat” din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
oprire în gara orașului ei, pentru a rămâne la hotel o zi două, „sau chiar mai multe”. Teodora a încuviințat în tăcere, vorbind însă cu ochii (acum Profesorului i s-au părut negri), în care i se aprindeau scurt mici luminițe. I-a mângâiat părul, gândindu-se din nou la tabloul alegoric Păcatul de Franz Stuck, descoperit cândva dintr-o revistă ilustrată. Încă din adolescență, Domnul R., actualul profesor și ziarist de ocazie, avea obiceiul să caute prin poduri de case
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să-i transcrie, după dictare, „niște scrieri recente”, pe care ar vrea să le „depună” la o editură. Ar putea ea să și „rupă” ceva din timpul liber, pentru el? Teodora nu-i răspunde imediat. Doar ochii o trădează, cu luminițele acelea jucăușe pe care i le știe atât de bine. A-l avea alături zile, poate săptămâni - ce altă veste mai bună putea să-i dea? Nu doar că vor sta împreună la aceeași masă și vor lucra pe aceleași
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Așa că aici e locul să spun că băieții cu vise sînt deplasați. De regulă se deplasează la psihiatru. El poartă barbă, iar Freud le explică lucruri amuzante din punct de vedere austriac despre complexe, castrări, uneori comerciale, ontologie, orbire, vagin, luminița de la capătul lui (de cele mai multe ori, becul orelistului). Visele mele sînt În proporție de nouăzeci la sută erotice și se petrec pe bicicletă. Iau viraje, pedalez, fac turul Franței În același timp cu lucrul acela. Mă scol obosit. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
combinație de Tatăl Nostru, spire yoga și muzică ritmată. O clarvăzătoare care clipea des și părea oarbă a spus În ecran că fiecare dintre noi are beculețe, În anumite condiții ele se aprind, avem toți beculețe sau ceakre, plus niște luminițe colorate deasupra noastră (aici a dus mîna deasupra capului arătînd exact unde), care ne curg În cap, sînt ca niște buburuze, am Încheiat citatul. O altă zi cînd am simțit stringent nevoia de a scrie a fost aceea cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]