2,874 matches
-
Știm de ce... Mă oprește un tânăr în uniformă. “Actele! Trimiterea!” Abia stau pe picioare. “N-am!” După lungi discuții, mă lasă. Ajung la Camera de Gardă. Un medic tânăr mă primește politicos. Scot plicul și-l pun pe masă. Mă lungesc pe un pat, mă pipăie. “Trebuie să faceți o ecografie, dar, din păcate, noi nu avem un aparat performant”. Eu știam că au primit din Statele Unite cele mai moderne dotări. Îmi dă trimitere la Spitalul de Urgență. Aici, scot iar
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dori să pot să mai trăiesc câteva săptămâni, mai adăugăStănică, spre a-i da un nume. - Stănică, zise Aglae autoritar, incredulă în fond, dar întrevăzînd cu îngrijorare o ipoteză posibilă a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, să faci bine să nu mai lungești... cununați-vă odată, măcar civil, și isprăviți... ne râde lumea... am să vă dau și eu câte ceva... ai auzit, Simioane, dă-le casa și nu te mai încăpățîna. Simion nu zise nimic, obstinat din fire, nici nu protestă. Stănică făcu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci Stănică, supărat, își scoase ghetele din picioare și se întinse pe salteaua pusă jos, adormind aproape numaidecât. Felix izbuti să încredințeze pe Otilia că e mai bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu mă iubești. În locsă-mi spui neted. - Ba te iubesc. Nu mă-ntrerupe. Și eu, și tu avem nevoie depuțină zburdălnicie, și-ți spun sincer că o căsătorie numaidecât mi se pare ceva pedant, paralizant, ceva gen Aurica. Putem să lungim logodna câțiva ani, și, cum nu putem sta împreună aici, să ne ia lumea la ochi, mergem la Paris, tu pentru medicina ta, eu pentru pian, stăm acolo, studențește, până ce ni se va naște instinctul casnic. Felix dragă, te iubesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Într-o lună și nu numai că „se pot”, dar s-au și Întâmplat - și bune-și rele. Dar cum la noi Încă predomină relele, iaca că s-au adunat destule rele doar Într-o lună. Și, ca să nu mai lungim vorba, Începem : pensiile s-au mărit cu 2-3% ; salariile cu 6% ; dările - fiecare În parte - cu 15% = În total 60-70% Am ajuns deci , să fie „mai mare daraua decât ocaua”. Credeți că mai avem de unde ? Și credeți că astfel o să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Și ce dopuri avea ! Și ce sticlă brumată, albastră, verzuie, nu se-ndura baba nici la obzeci de ani să le arunce... Venea baba pâș pâș, greoaie, și pieptoasă, și cocârjată, de ce-mbătrânea, de-aia se cocârja și i se lungise și nasu. I se făcuse nasu coroiat. Și-așeza pe masă sticluțele și se uita la ele. Asta a fost când... începea. Și-amintea de toate, când le primise, dată dracului ce ținere de minte putea să aibă ! — Asta a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum o ține între degetele descărnate, pare doar să fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inerentele pierderi de oameni, armament și aprovizionare. De la răniți am auzit cât de îndârjită a fost rezistența ; în rest, aceleași plângeri că n avem armament, față cu teribilele mitraliere, aeroplane, proiectile etțetera ale nemților. Că, în lipsa telefoanelor, noi folosim călăreți, lungind trimiterea ordinelor. Adău gându-se obișnuita noastră dezordine, nimic mai firesc decât ca rezultatul recunoașterilor să nu apuce să fie transmis, la fel ajutoarele. În rest, aceleași comentarii de uimire că alpinii bavarezi (o întreagă armată !) au putut să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
balcon mare, cu vedere asupra unui grup de pomi care seara sunt luminați de reflectoare. Bucătăria este luminoasă, avem și un crematoriu chiar acolo. Am montat perdele la salon și sufragerie. Le-am luat de aici pentru că trebuiau să fie lungi până la pământ, că avem uși-ferestre. Imediat ce aranjăm, vom face poze cu interiorul și-ți vom trimite. Am reușit să reparăm scaunele cu fundul de pai și acum sper să putem da tablourile la înrămat. Am pus și icoanele pe perete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar fac totul cît pot de bine ! Dacă mi-ați da o șansă cît de mică... — Ai avut o șansă, la Glen Oil. Ridică din sprînceană spre mine și mă străbăte un val de umilință. Emma, ce s-o mai lungim, pur și simplu nu ești gata să fii promovată. Mai vedem la anu’. La anu’ ? — OK ? Acum hai, la treabă. Simt că mi se Învîrte creierul. Trebuie să accept decizia lui cît pot de calmă și de demnă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu-mi spune. Ridică mîna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întîlnește privirea Întrebător și eu Îl fixez rugător, Încercînd să-i transmit mesajul că n-am avut de ales, că Îmi pare foarte rău, că, ce s-o mai lungesc, Îmi vine să mor... Înțeleg că am fost deconspirat, spune zîmbind. — Jack ! exclamă Kerry, care și-a reluat aerul superior. Îi zîmbește fermecător și-i Întinde mîna. Îmi pare bine să te cunosc cum se cuvine. — Mă bucur, spune Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apei trase la toaletă și Wendy iese din compartimentul de wc În care a intrat. — Uite... ăsta-i rimelul de care vorbeam, spune Katie iute, dîndu-mi un tub de rimel. — Mersi, zic. Și zici că... Îhm... dă și volum, și lungește ? Wendy Își dă ochii peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mîini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gumițe chinezești. Așa că poate fi văzut mereu pe stradă ducînd de mînă o fetiță cu o față rotundă și niște ochi mari, albaștri, care mestecă fără nici o jenă cîte două gume odată, ținîndu-le uneori între dinți și trăgînd cu mînuța, lungindu-le, pentru ca, apoi, lăsîndu-și capul pe spate, să soarbă încet fîșia întinsă. Cînd Mihai o ceartă, fetița pare o clipă derutată, apoi se uită la el cu o așa privire, că izbucnesc amîndoi în rîs și-și văd mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
năpădește obrazul Lilianei în timp ce ochii, deveniți subit rotunzi, par să-l țintuiască pe Mihai. În liniștea camerei, doar acordurile din Serbările romane de Respighi sînt vii, contrastînd cu nemișcarea celor doi, care continuă să se privească lung. Am să-i lungesc urechile Danielei! clatină din cap Liliana încet, cu tristețe. Iar a ascultat muzică și a inversat coperțile plăcilor. Păcat! surîde Mihai, răsfoind dezinteresat o carte. Să știi că am simțul umorului. Mi-ar fi plăcut s-o fi făcut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Vlădeanu! îi șoptește Liliana apăsat S-ar putea să te coste scump! adaugă cînd îi întîlnește privirea. Derutat, Mihai se ridică, face cîțiva pași de retragere și îngînă: Ce... ce anume? Liliana se uită fix către el, ochii i se lungesc fascinant spre tîmple, subțiindu-se, parcă să-l vadă mai bine, apoi explodează, devenind mari, rotunzi. Buzele, umplute de surîs, acoperă durerea de-o clipă cuibărită în colțul stîng al gurii. Afară, Mihai! sare Liliana de pe pat, izbucnind într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că a întins coarda prea mult vorbind despre dragoste unor tineri chemați la instruire ideologică iar "tovarășa Prisecan", binevoitoare cu el pînă atunci, îl privea deja cam lung. Visa în fiecare zi s-o rețină, să o întrebe ceva, să lungească vorba, doar nu de pomană Lie îl poreclise "marele trombonist", dar nici nu apuca ședința să se termine că și era acostat de o tînără gureșă, o adevărată propagandistă, învățătoare sau educatoare undeva, într-un sat, pusă pe ascensiune, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
singură portocală. Apoi fumează cele două țigări cu o plăcere, dar și cu o încetineală atît de evidente, parcă ar fi ultimul tutun din lume. Liliana stă din nou cu genunchii la gură și privește în gol, dincolo de capătul patului. Lungit pe patul vecin, cu tîmpla sprijinită de podul palmei, Mihai așteaptă să întoarcă ochii spre el. Știi, Mihai, spune femeia într-un tîrziu, fără să-l privească, am putea merge la Filarmonică. E un concert Brahms. Prindem partea a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
gîndeam dacă nu cumva ascunde un sentiment aparte pentru tine, că tare mai erai frumos și manierat, parcă nici nu te născuseși la țară... "Am renăscut sus, la o mansardă", ar vrea Mihai să replice, dar nu are chef să lungească vorba, mai ales că musafirul a adus vorba de Maria, femeia aceea adormită cu capul pe pieptul lui, care ar fi vrut s-o găsească pe Doamna Ana, să-i sărute mîna... Ziceam de Maria mea..., oftează musafirul, iar Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o includă în volumul de teatru, aflat în planul editorial, peste doi ani. Acum stă lîngă telefon și se gîndește dacă e bine s-o sune pe Ella. Starea de spirit a lui nu-i grozavă, dar nici nu va lungi vorba. Peste cîteva minute se va termina pauza și va trebui să intre în sală; Amurgul zeilor l-a fascinat întotdeauna. Îi va adresa cîteva cuvinte de complezență. De altfel, dincolo de modul delicat în care a fost ținut mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fi bucurat mai mult să știu că gestul e consecința firească a unei analize. Mai precis, că nu sînteți amestecat. Că nu-s mereu victima aceleiași femei!" ar vrea să adauge, dar își înghite vorbele, simțind că ar putea să lungească discuția, iar asta nu-i face deloc plăcere acum. Leon Bloy, scriitor francez, întoarce Oșanu privirea spre el, spunea că niciodată nu se poate ști cine dă și cine primește. Este cugetarea care-mi făcea plăcere s-o spun studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dat acasă l-a răscolit. Simte din nou un gust amar. Înțelege că-i un om slab, tot ce face el e mediocru. O vorbă bună a Anei îl îmblînzește mereu, deși păstrează tot mai des și pe perioade mai lungi amintirea ei culcată pe furiș în altă cameră, cu spatele întors ostentativ spre ușă, prefăcîndu-se că doarme sau chiar dormind de-a binelea. O obsedează ideea c-ar putea face cancer. Mereu îi povestește ce boli i-a mai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
regizorul, pe-atît de taciturn e Mihai. S-ar bucura ca ședința consiliului să se țină peste două sau trei săptămîni, să-i tihnească concediul, poate reușește să termine romanul. Dar, abătut, nu-i spune regizorului nimic, de teamă să nu lungească vorba, să iasă din vîrtejul gîndurilor. Merge la hotel, își ia bagajul și pleacă acasă cu trenul de noapte. Găsește loc la vagonul de dormit. Asta îl bucură. Stă toată noaptea întins pe pat îmbrăcat, cu pătura peste picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la origini, în Viena, că la Sînzieni nu ți-a plăcut niciodată. Sat de... "ghiolbani" a înțeles Mihai că ar fi vrut soția lui să spună, dar s-a abținut la timp. Nici el n-a mai avut chef de lungit vorba; trăia cu speranța că s-ar putea întoarce la masa de scris. Cîtă dreptate avea Tolstoi!... a gîndit cu amărăciune. <<Fiecare famile nefericită, însă, este nefericită în felul ei.>>" Intenția Anei a fost să facă o glumă, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai mult în declamațiune decât aceea ce i se cuvine, adică de-a nu fi neciodată altceva decât numai purtătorul sensului său, acela și-ntr-un caz concret va nimeri linia cea fină peste care trecând începe declamațiunea trăgănată și lungită peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și preciziunea pronunției. Precum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de părere că din zidiri de ceară vechi și mult întrebuințate ies la urma urmelor albine slăbănoage, cari nu prea au putere de muncă. În teorie părerea nu este rea, dar în practică nu merită o considerare deosebită, pentru că albinele, lungind chilioarele, știu să facă loc pentru progenituri, deși nu e de tăgăduit că construcțiuni proaspete în cuibul de clocire a albinelor sânt o minunată calitate a stupului, dar aceasta mai mult pentru că în clădiri proaspete clocesc și lucrează mai în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]