22,583 matches
-
Măriuța. Dacă drumul ar fi peste tot cum îi șleaul, veneam noi odată cu berzele, dar așa - a răspuns cu zâmbet larg Pâcu. Niciodată nu-i târzie sosirea dumilorvoastre - a continuat să-și arate bucuria Măriuța. Ce ne-ai pregătit de mâncare, Măriuță? a întrebat moș Dumitru. Terminați întâi treburile și pe urmă îți vedea - le-a stârnit pofta crâșmărița. Ați auzit, flăcăi? La treabă! a poruncit moș Dumitru. Pe urmă, însoțit de Pâcu, au intrat în crâșmă, adulmecând aerul plin de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
străbunica sau... Altfel cum s-ar spune locului „La Crâșma din drum?” Poarta crâșmei era închisă. Dincolo de ea se auzea glasul Măriuței: Costache! Termină treaba prin curte și vină să mă ajuți, că acușica pică Dumitru cu ai lui și mâncarea nu-i gata. Te-ai uitat la plăcintele din cuptor? M-am uitat. Ar cam trebui scoase, că s-au rumenit bine. Vorbești de lup și lupu-i la poartă - s-a auzit glasul lui Pâcu din dosul porții. Ei, bată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
striga în gura mare, Măriuță, că ne lasă gura apă - a vorbit, Pâcu încercând s-o zărească pe Măriuța peste gard. Altădata așa o să facem, Pâcule - a răspuns Costache în locul crâșmăriței, care a pornit fuga către cuptor, unduindu-și rotunjimile... Mâncarea a fost pe gustul și pofta cărăușilor. După ce s-au îndestulat, au rămas tăcuți, fiecare părând că se gândește la ceva anume... Pâcu trăgea din lulea, zâmbind din când în când cine știe cărui gând șăgalnic. Moș Dumitru privea spre intrarea în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de manuale, donam sânge lunar și-mi vindeam cartela de masă de la cantină. Cinci ani de zile, cât a durat facultatea, am fost bandist. Adică, alături de alți fomiști, stăteam în dreptul benzii rulante pe care se strângeau farfuriile cu resturi de mâncare și alegeam tot ce rămânea comestibil. Te servesc cu niște fursecuri? i se face milă lui Liliane. N-ar fi rău. Liliane îi aduce o farfurioară cu fursecuri pe care Lionel le împarte cu Robespierre, deși acesta ar fi preferat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îndreaptă spre autobuz. Cred că e un semnal nou de alarmă și că vor vizita în sfârșit castelele de pe Valea Loarei. Fără un cuvânt, Lionel le întinde pașapoartele. Nici unul nu se apropie să și-l ia. — Le dai tu de mâncare copiilor noștri? îl întreabă un zidar mai în vârstă. În spatele lui Lionel, se oprește, cu scrâșnet de frâne, un Bentley. Din el sar doi racheți care-i pun, fiecare, câte un pistol la tâmplă. În fața lui se postează Stiopa - șeful
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ferm: — Nici să nu te gândești! — Mai târziu, îi spune Robert chelnerului. — Cât mai târziu, spune Lionel și bate în lemnul mesei. Lumânări - de luni încolo. Chelnerul dispare. Șeful de sală le întinde meniurile. Cei doi citesc timorați felurile de mâncare cu nume sofisticate și prețuri piperate. Liliane se simte deja inconfortabil și începe să se foiască pe scaun, ascunzându-și fața în meniu. Jean stă în spatele lui Robert, cu un carnețel în mână, pregătit să-și noteze comanda. Lionel, binedispus
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne servești creste de cocoș și - să mă ierte Liliane - coițe de cocoș? În România, crestele de cocoș se aruncă la pisici, iar pisicile trebuie să fie flămânde rău ca să le mănânce. Nu accept
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plicul cu bani. — Vă rog să semnați aici de primire. Lionel are chef de hârjoneală. Citește biletul de avion și spune: — Văd că e la clasa economic. Vreau la business class. Și nu cu TAROM-ul, vreau cu Lufthansa, are mâncarea mai bună. Trebuie reamintit că Lionel n-a călătorit în viața lui cu avionul. Anghel începe să-l urască. Dar, în fond, nu dă de la el și acceptă: Dau un telefon și se rezolvă. Când ajungeți la ghișeul Lufthansa din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scurt, ce a spus fosta femeie de serviciu: — Maică, eu am lucrat peste patruzeci de ani la orfelinat și am ieșit cu o pensie de căcat (traducerea franceză fiind pensie modică). Merita să lucrezi acolo, chiar dacă salariul era mic: furam mâncarea copiilor (traducerea: mâncam ce mâncau și copiii) și luam acasă tot ce puteam: hârtie igienică, săpun, detergent (traducerea: aduceam de acasă tot ce puteam, ca să îmbunătățim traiul copiilor: ciocolată, carne, hârtie igienică). Copiii erau foarte răi (neastâmpărați) și trebuiau bătuți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se simte bine. Peste o lună a murit. Era prin toamna lui 1972... Mai târziu,o prietenă vârstnică mi-a confirmat pitorescul marelui scriitor. Era un mare iubitor de viață, de cărți, de conversații subtile, dar și de femei frumoase, mâncăruri alese și vin bun. Prietena de care vă vorbesc, Cătălina, fugită la Paris prin 85-86, a avut prilejul să se numere printre sutele de vestale iubite de Eftimiu. Într-o zi moșul o cheamă...tocmai la Sofia, unde se afla
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
unde să stăm, bunicii mei de pe tată le-au oferit părințiilor mei două camere. Locuiam Într-un cartier mărginaș din [...], unde erau foarte mulți țigani...”. Pe parcursul povestirii se axează cu preponderență pe evidențierea gradului optim de satisfacere a necesitățiilor primare (mâncare, haine, resurse financiareă: bunica „... Îmi dădea să mănânc tot timpul...”, iar o persoană de gen masculin: „... mă ajuta foarte mult cu bani, haine...”. Menționează la un moment dat că a avut o copilărie fericită, doar că „... pot să spun că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
În timpul ăsta am strâns niște bani... și am găsit apartamentul În care stăm și acuma... a Început să se poarte groaznic cu mine, să se schimbe la 180 de grade față de mine, el mă Întreținea din punct de vedere al mâncării, primea de acasă, și Îmi mai dădea bani de maxi-taxi, când rămâneam În pană ... a Început să dea În mine să Îmi spună ceva În genul: «Că eu sunt bărbatul și tu stai la mine În casă și stai la
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dea În mine să Îmi spună ceva În genul: «Că eu sunt bărbatul și tu stai la mine În casă și stai la mila mea, tu trebuie să te trezești dimineața Înaintea mea să-mi faci cafeaua, să-mi faci mâncare, să faci curat, să speli»...”. Aceste manifestări comportamentale au fost doar Începutul suferinței: „... m-a dat afară din casă. A spus că dacă nu Îmi convine să Îmi iau bagajele și să plec...”. Episodul a avut urmări devastatoare asupra psihicului
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
În Italia unde urma să lucrez Într-un night ca dansatoare... ea a devenit prietena vecinului meu... când am ajuns În Italia mi-au spus că trebuie să le dau 50% din ceea ce câștig și apoi să plătesc și chiria, mâncarea și drumul până la locul de muncă... În casa aceea mai stăteau două fete dar nici una nu voia să Îmi spună cum stăteau lucrurile... la club erau ... foarte multe românce și una din ele m-a ajutat să scap de locul
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
adevarată familie super fericită. În aceste trei luni m-am distrat de minune. Am fost la Harghita, la Boga, la Stâna de Vale, la Tinca și la ștei. La Harghita a fost super fain. Pentru prima oară am mâncat o mâncare ungurească, numită bograci. Mi-a plcut la nebunie. Nu am să-i uit gustul toată viața. La Boga am fost cu niște prieteni buni de-ai șefului unde am făcut o petrecere pe cinste. Persoana respectivă avea În casă scenă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Început că voi lucra Într-un night-club dar nu le puteam spune părinților mei acest lucru. Abia când am ajuns În Italia mi-au spus că trebuie să le dau 50% din ceea ce câștig și apoi să plătesc și chiria, mâncarea și drumul până la locul de muncă. Normal că asta a picat prost pentru că nu sunt chiar așa de proastă să muncesc pentru alții când am și eu problemele și nevoile mele. Mi-am dat seama că viața nu e așa cum
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mănânc tot timpul, deci mâncam foarte, foarte bine la ea, cred că dacă e să regret ceva... regret sfatul ei, dar cel mai mult regret ambianța , dragostea ei..., de exemplu la mine acasă, dacă mama Îmi punea două feluri de mâncare, nu puteam să mănânc, dar la ea mâncam câte patru, cinci feluri de mâncare și, nu exagerez, tot timpul avea o variație așa mare de feluri de mAmeliare. Bunica m-a Învațat foarte multe lucruri bune, m-a Învățat În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să regret ceva... regret sfatul ei, dar cel mai mult regret ambianța , dragostea ei..., de exemplu la mine acasă, dacă mama Îmi punea două feluri de mâncare, nu puteam să mănânc, dar la ea mâncam câte patru, cinci feluri de mâncare și, nu exagerez, tot timpul avea o variație așa mare de feluri de mAmeliare. Bunica m-a Învațat foarte multe lucruri bune, m-a Învățat În principal faptul că În viață trebuie să fii la locul tău, trebuie să fii
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
a avut toate facultățile... ea știa să cunoască omul tot timpul... A mai avut Încă 8 frați... ea era cea mai mare, ea și-a crescuț frații... și Îmi povestea că la vârsta de 14 ani știa să facă cozonaci, mâncare, și la 10 ani știa să facă pâine În cuptor... și o cred. Era genul de persoană foarte fricoasă. Când bunelul pleca la țară, ea nu suporta să rămână singură, și eu cum... deci surorile mamei mele... sunt două surori
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
sincere, care Îți spun lucrurile În față, ceea ce nu le convine. Asta am Învățat de la ei; și pot să spun că din cauza asta am pierdut mult În viață. Bunicii mei erau săraci, adică... cum am spus nu le a lipsit mâncarea, haine au avut toate fetele, dar nu au avut... așa... luxul. Fiind foarte curate, puteai să spui că sunt că scoase din cutie... hainele. Au crescut cele trei fete destul de bine: două dintre ele, adică mama și cu sora din
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dea În mine să Îmi spuna ceva În genul: „Că eu sunt bărbatul și tu stai la mine În casă și stai la mila mea, tu trebuie să te trezești dimineața Înaintea mea să-mi faci cafeaua, să-mi faci mâncare, să faci curat, să speli... etc”. Eu deja eram cu moralul la pământ, pentru că nu știam să fac mâncare, nu știam să fac nimic, și lucrul ăsta era o umilință pentru mine, și mi-ași fi dorit să mă Întorc
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
casă și stai la mila mea, tu trebuie să te trezești dimineața Înaintea mea să-mi faci cafeaua, să-mi faci mâncare, să faci curat, să speli... etc”. Eu deja eram cu moralul la pământ, pentru că nu știam să fac mâncare, nu știam să fac nimic, și lucrul ăsta era o umilință pentru mine, și mi-ași fi dorit să mă Întorc acasă... ei și m-a dat afară din casă. A spus că dacă nu Îmi convine să Îmi iau
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
îndrăgostit? hai să bârfim groaznic, să zicem de rău, nemilos, despre cunoscuți. sigur că îi iubim, dar toată lumea face asta. te rog să îmi cumperi un pachet de țigări. te duci până în colț? fac eu între timp ceva ușor de mâncare. apusul scârțâie în coborârea discului galben telefonul sună oricum indecent și mâine e o zi în care trebuie să facem mai mult decât poate imagina această biată conversație. te iubesc atât de în detaliu și atât de încet încât te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întorci și în caz că nu, voi putea relua unele pasaje, care mi-au plăcut mai mult. eu te-am ascultat, și până acum am împărțit cuvintele tale cum am știut mai bine am dat câte o vorbuliță în fiecare zi de mâncare canarilor am udat cu propoziții rostogolite atent petunia bogată pe care mi-ai lăsat-o în grijă am cheltuit baloturi de fraze alambicate pe facturile grele pentru că fără tine s-a făcut din ce în ce mai frig. sper să vii curând, pentru că în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sunt câțiva pași de timp, fii încrezătoare, zâmbește. șase în al doilea loc: nu ai unde să pleci acum, nu ai unde te duce, nici nu trebuie să te gândești să ieși din acest iglu călduros, în centrul lui găsești mâncare proaspătă, gustoasă, mănânc-o, îți va trece greața care nu te lasă să dormi, în mijloc găsești bucățele din sufletul iubitului tău, anafură și apă sfințită, mănâncă și bea, nu vei mai pierde acum în greutate, ești suficient de ușoară
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]