3,499 matches
-
pe care mi-a lăsat-o Toyoda a fost aceea a unui om sănătos de la țară, din zona Tōhoku (nord-estul Japoniei). Sincer să fiu, discursul domnului Toyoda este o lecție de etică profesională. Mai bine spus, de etică civică. Se mândrește cu experiența pe care a dobândit-o în cei treizeci și patru de ani de muncă. E un om pe care te poți baza. Un angajat și un cetățean exemplar. Din declarație, Toyoda a lăsat să se înțeleagă că și ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atunci, urmează o dietă strictă. Are câțiva prieteni de pahar și mai trage și el câte o dușcă. Îi place mult sake-ul japonez. Poartă un costum gri-antracit, din trei piese, călcat la dungă. Vorbește clar și la obiect. Se mândrește cu viața sa de până acum și cu faptul că a muncit în perioada postbelică. Încă nu e timpul să se retragă, va mai munci atât timp cât va putea. S-a născut în Kōfu. După ce a absolvit Liceul de Electronică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
certat niciodată. Nu i-am necăjit și nu le-am făcut nici un fel de probleme. Nu mi-au zis că sunt cicălitoare. Nu-i puneam să învețe. Asta fiindcă făceau ceea ce trebuia, fără să le spun nimic. Nu că mă mândresc cu ei, însă Eiji a avut mereu rezultate bune la matematică. După ce a terminat liceul s-a angajat la JT (Japan Tabacco). Mai întâi a fost instruit timp de un an de zile în orașul Nagaoka din prefectura Niigata.“ — Eiji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se pare că nu-și dorea să renunțe la viața asta. Părinții au plâns când am plecat de acasă. Au încercat din răsputeri să mă oprească. Eram convinsă că, în cazul în care voi rămâne acasă, nu vor putea fi mândri de mine. Nu m-am gândit la «dragostea» aceea obișnuită, ci la o «dragoste» într-un sens mult mai larg. Dacă mă puteam schimba, poate reușeam să exercit o influență pozitivă asupra părinților mei. Normal că despărțirea a fost dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și, cum se strîng niște ouă părăsite, așa am strîns eu tot pămîntul; nici unul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească." 15. "Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea?" "Sau se mîndrește fierăstrăul față de cel ce-l mînuiește?" Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!" 16. De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe frunte, pe obraz, pe sâni, pe șolduri, pe coapse. Plăcerea ei se ținea de mâna mea, în mișcarea care o făceam, ca prinsă cu clei. "Și era bună și cuminte, și deșteaptă, și îi era dragă... și o să se mândrească de ce diferită o să fie de altele. Și o s-o facă bucuroasă, mereu bucuroasă"... Calm, bine, dar ea ar fi voit ca farmecul să continue zile întregi, și eu mă plictiseam îndată. Simțeam cum sângele îmi bate tot mai iute. Printr-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când îl crezusem incapabil să puie frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda cu eleganță, că nu i se știe nimic precis, cu toate că nu era lipsit niciodată din grupul de fete, că de se mândrea în general cu succese, nu compromitea pe nimeni în special și că, în cazul Suzannei, lacrima revelatoare fusese spontană, fără voie, negată sau ascunsă după o clipă de reculegere. Necazul meu era mare, și nu știam cum să-mi îndrept
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic, ar fi obosit-o și ar fi făcut-o să redevină așa cum o știam. "Cînd?" Răspunsul sosi tot așa de dîrz: "De-acum înainte". Reluai teoriile vechi: Vom fi cei mai buni prieteni, ne vom vedea cât mai mult, mândri de îmbogățirile spirituale care vor spori zilnic, disprețuind regulele moralei obicinuite"... "Și e potrivit pentru mine asta?" Într-adevăr, era potrivit pentru ea asta? Ce să-i răspund? O femeie, totdeauna fluidă în judecățile ei, își are precise ideile pentru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
abia îi vorbisem, și niciodată serios - sau o slăbiciune pentru mine, când nu-ți mai sunt controlate observațiile, sau mai ales singurătatea în care trăise și în care nu întîlnise decât oameni simpli. Totuși și eu și Ioana am fost mândri de părerea măgulitoare a Rozei, și-mi pare rău că nu știu să mă plătesc în vreun fel. Niciodată n-o să pricep exact ce se numește fericire, așa aspectul ei variază după om și după clipă. Parcă e valul superb
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tovarășul egal cu tine capabil să te înțeleagă? Să te porți ca și cum el ar fi un copil? Adică să-l alinți, să-i dai jucării, să te amuzi de toate capriciile lui, să-i intri în toate voile, să te mândrești că-ți aparține? Dar de câte ori ai vreo supărare, nu o împarți cu el, te retragi în locuri ascunse, ca să reflectezi, te îndrepți la străini, ca să ceri o consolare, iubita mea Ioana e numai o păpușă? - O să te vindecăm, Ioana, vom
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Rămână doar un nume gol, Căci gol ieșit-am dintr-o mamă - Copil din flori cu lung amar - C-un tată ce-a trăit o dramă, Păndit de-al spaimelor coșmar. Dar nu le ard, doresc prin slovă Să fie mândri unde sunt Că, de-a sunat o falsă odă, N-a fost zadarnic pe pământ. În fața morții, schimbăm placa - E-o lege tainică în om - Încet sau brusc dispare claca Sub nevăzutul metronom. 7 noiembrie 2004 REFLECȚII ( CLXII ) „La pomul
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
10 luni Povestea cristalelor de diamant și a cristalelor de sare Într-o peșteră, era un diamant prețios și niște diamante de sare. Da, și a făcut pui diamantul prețios. Da, și le-a spus să fie așa, să fie mândri de ei că sunt diamante. Și, odată, pe acolo a trecut un păstor, cu oile. Și o oaie a fugit în peșteră și mânca din diamantele de sare. Iar diamantele prețioase s-au întristat, că sunt mai prețioase diamantele alea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mai tânără decât Lidania. Cu toate acestea, fiindcă avea fața în umbră, putea să-i distingă doar cu greu contururile. — Dar..., insistă el, lupta... Tânăra fu cea care îi răspunse: — Cum ai fi vrut să se încheie lupta? Hunii se mândresc că au ucis cel puțin trei sute de burgunzi. — După tot ce am văzut că au adus aici, adăugă Lidania, nu exagerează deloc. Jos la râu e un adevărat măcel. Oricum, dacă asta te poate mângâia, au murit și mulți huni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult în întârziere comparativ cu adversarul său. Pericolul ca armatele lui Atila, care se găseau pe Loira și în Belgica, să fie atacate din spate de o armată romano-burgundă pătrunsă prin Sapaudia fusese înlăturat, iar Balamber putea așadar să se mândrească pentru că își îndeplinise într-un mod cu totul deosebit misiunea ce îi fusese încredințată. De altfel, mesagerul îi spusese că Onegesius era foarte mulțumit de ceea ce reușise să facă el cu mingan-ul său. Balamber, în schimb, fierbea de mânie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
turma din cavaleria de elită, originar din Treveris și doar cu câțiva ani mai tânăr decât el; nu-i lipsea, cu siguranță, nici experiența militară, căci luptase, ca și el, împotriva vizigoților și a hunilor, ba mai mult, se putea mândri cu o campanie în plus: aceea împotriva bagauzilor. încă din primul moment, între ei se instală între ei o simpatie reciprocă, ce îi ajută pe amândoi să întreprindă cu ceva mai mult optimism acea misiune la care nu jinduiau absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vrut să aibă la sfârșitul călătoriei un jurnal al operațiunilor, pentru a putea alcătui, pornind de la el, ca mulți scriitori de literatură militară din trecut, o carte care să păstreze, spre folosul urmașilor, amintirea acțiunii lor. Tânărul soldat, care se mândrea mult cu darurile sale în ale scrisului, fu vizibil satisfăcut și își asumă pe dată acea însărcinare, garantând că avea să se dovedească într-adevăr zelos în a nota cu scrupulozitate orice eveniment. Către amiază, cerul, care încă de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care avea dor trei pasiuni: jocul, caii, și grija și contemplarea narcisistă a propriilor mușchi. O excepție remarcabilă o constituia Servilio Cludiano: bărbat la patruzeci de ani, aristocrat de modă veche și stoic convins, era poate singurul care se putea mândri cu ascendenți romani autentici, a căror așezare în Galii se întâmplase chiar în vremea lui Tiberiu. Soția sa, palida, umila Livilla, puțin peste douăzeci de ani, era în luna a treia de sarcină: deși defel incultă, nu lua mai deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă înec. Eram foarte curajos pe-atunci. La 8 ani, în vacanță, la tată-meu la țară, umblam călare singur, câte 4-5 kilometri, trecând și printr-o mare pădure. Știu că tatăl meu, care era omul cel mai îndrăzneț, se mândrea cu curajul meu. În clasele primare am fost amorezat de două ori! Întâi, de o fată tot cam de vârsta mea - cu care visam, vara când mă culcam, să fac tot felul de aventuri. De obicei, îmi închipuiam ce fericit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o bu-cată de șindrilă unde talpa era spartă, și numea "prezervative" aceste bucăți de șindrilă. Această sărăcie, sărăcie care începuse mai demult și a continuat și mai apoi, o socot ca un fel de titlu de noblețe. Cu ea mă mândream față de cei ce n-au suferit de sărăcie, cum se mândrește un marchiz cu titlul lui față de un burghez. În clasa a VII-a, am rămas aproape singur, căci prietenii mei erau cu o clasă mai sus (afară de unul, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aceste bucăți de șindrilă. Această sărăcie, sărăcie care începuse mai demult și a continuat și mai apoi, o socot ca un fel de titlu de noblețe. Cu ea mă mândream față de cei ce n-au suferit de sărăcie, cum se mândrește un marchiz cu titlul lui față de un burghez. În clasa a VII-a, am rămas aproape singur, căci prietenii mei erau cu o clasă mai sus (afară de unul, cu care eram mai puțin legat, căci nu era nici cititor, nici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lămuri doamna M... - Stați, că-i serios... Scrisoare de Alecsandri... "Poezii elegante undite - adică pescuite? - în comoara inimii, și de aceea cântă cu înduioșire" - înduioșire! - "A fi ca dumneavoastră, militar și poet, este o dublă calitate, de care vă puteți mîndri" - Safta se mulțumește cu prima calitate - Prefață de G. Sion... "Curagiu, iubite Scrob" - "iubite Scrob" e admirabil! - "Cînd vei vedea că câteodată îți slăbesc puterile, nu te descuragia, ci aleargă, ia pana, scrie, scrie și iar scrie"... Acu să vedem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vin, ca la sfânta Împărtășanie. De ce-o chinuia astfel, nimeni nu știa. Evlampia era o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi, unul mai frumos decât altul, de se mândrea tot satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se zărea nicăieri. Nu cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
exprima haotic, iar greșelile de formare a propozițiilor erau de-a dreptul jenante. Acest clown nu era altul decât Lct.Col.Tudose Ion, lucrător periculos la serviciul economic al capitalei care trimesese la Închisoare nenumărați cetățeni, lucru de care se mândrea făcându-i plăcere...!! Profitând de poziția sa Înaltă În ierarhia gradelor, această „Paiață” Își introducea nasul peste tot. Dacă se Întâmpla ca o secție de miliție să bată pasul pe loc din lipsă de probe, lua În primire dosarul confecționând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atingă pe cineva - ca altcineva să-l atingă pe el - o umplea de disperare. Lucrurile mergeau rău și între ea și Richard. Începuseră să se certe pentru toate prostiile, spunea ea. Asta era ceva iritant, pentru că ea și Richard se mândriseră întotdeauna cu armonia din familia lor. Părinții Shebei fuseseră niște certăreți feroce. Ea și Eddie își petrecuseră mare parte din copilărie exilați în grădină, pentru ca părinții lor să poată urla unul la altul în disperare. Câteodată uitau de noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Casa lor fusese, la vremea respectivă, cunoscută pentru jocul nesupravegheat pe Nintendo, pentru floricelele mâncate pe canapea și pentru grădina neîngrijită, perfectă pentru jocurile de-a războiul. În ultima vreme însă, casa lor nu avea cu ce să se mai mândrească decât cu liniștea desăvârșită. Lui Danny nu-i mai era frică să stea singur în camera lui. Încetase să mai urle nopțile, iar ea fusese așa de ușurată încât nu mai investigase motivele din spatele acestei liniști. Nu îndrăznise să-ncerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]