5,747 matches
-
eu vorbindu-se. La revedere, dragă, spuse întorcându-se spre Diane. Mă duc să înot. În timp ce se îndepărta, cu rigiditatea demnă a artritei, George, în chiloți de baie, apăru dintr-odată la marginea bazinului. Diane își smulse mâna, lăsându-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă părintele Bernard. Sper să se înece. Cu un aer distrat îi înapoie Dianei mănușa. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă părintele Bernard. Sper să se înece. Cu un aer distrat îi înapoie Dianei mănușa. Eu predic veștile bune. Nimeni nu-mi dă ascultare. Mântuire automată. Fără pierdere de timp, fără dificultăți. Răsucești un buton și-ți umpli sufletul de lumină. — Mie nu-mi vorbești așa. Pentru că tu nu deții credința pură. Ea o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o vilă datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Tânăra familie Gregory Osmore ocupa o casă frumoasă, separată, îndărătul platanilor dinspre țesătorie. Greg cumpărase casa când - după ce lucrase la Londra în calitate de contabil - intrase (destul de recent) în conducerea fabricii de mănuși unde, se spunea, avea să ajungă, cu siguranță, „mare ștab“. Fratele lui mai mare era avocat de succes la Londra. Tom inspecta dormitoarele. Erau patru la număr, toate foarte plăcute. Paturile erau făcute, așternutul neatins. În afară de camera lui Greg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al bisericii St. Olaf, turla vărgată a bisericii St. Paul („prăvălia“ părintelui Bernard), turla subțire a „bisericii de tinichea“ catolice din Burkestown, masiva biserică metodistă din Druisdale, Casa de Reuniuni a „Prietenilor“, magazinul universal Bowcock, uzina de gaz, fabrica de mănuși (o clădire de cărămizi, din secolul al XIX-lea, cu aspect de castel) și noul edificiu al controversatei Școli de Politehnică, dincolo de islazul comunal. În continuare, Tom inspecta camera de baie. În locuința lui mobilată din Londra (în apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În capătul mai îndepărtat al islazului se află - și s-a aflat dintotdeauna - o așezare de țigani, stăruitor persecutați de ennistonieni). Mergând prin oraș, puteai ajunge în Burkestown fie traversând râul Enn pe Podul Roman și trecând pe lângă fabrica de mănuși, fie traversând Podul Nou pe lângă Hotelul Royal, care-și întindea terenurile până la râu. Drumul pe lângă hotel era ceva mai scurt, dar George voia să evite vecinătatea străzii Travancore. Bill Șopârla, de la care aflase unde domicilia Rozanov, îl înștiințase și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert pe Alex împotriva lui? Oare despre ce discutau acum acele două ființe îngrozitoare? De bună seamă că discutau despre el. Când se îndreptă spre Podul Roman, își aduse aminte de ciocan. O bătrânică, domnișoara Dunbury, pensionară a fabricii de mănuși, unde prestase toată viața o muncă de înaltă calitate, și care locuia la numărul 3 din Blanch Cottages, văzu cu uimire un bărbat care se opri și culese un instrument contondent (așa îl percepu ea, care era o pasionată cititoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert se va lăsa purtat pe un drum mai ușor. Drept care preotul îi sugeră ca, întrucât el avea de făcut o scurtă vizită parohială la Blanch Cottages (ceea ce era o minciună), să o pornească prin Westwold și pe lângă fabrica de mănuși, apoi pe Podul Roman, prin Victoria Park și Druidsdale, în direcția islazului, și de aici (cel puțin în ce-l privea pe părintele Bernard) înapoi în Burkestown. John Robert se arătă de acord și porniră la drum, întâi în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-o cunoști. Dar o să-i spuneți? Da. Și cum să procedez? Las asta la latitudinea... experienței dumitale. John Robert se ridicase de pe scaun, iar Tom se sculă și el, împleticindu-se. Îl urmări pe filozof cum își îmbrăca pardesiul, mănușile și o șapcă de lână, cafenie, pe care și-o îndesă peste urechi. Tom își dădu seama că mai era ceva ce nu întrebase încă și care, într-o situație atât de primejdioasă, se cerea clarificat. Am putea... presupunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
marșului începeau să tureze asurzitor motoarele motocicletelor, dincolo de tușa terenului, în mijlocul unei mulțimi de puști curioși, prin care nu mai vedeai nimic... Călare pe motocicletă venea Datcu, îmbrăcat într-o salopetă neagră, pe cap cu o mască de cauciuc, cu mănuși mari de azbest în mâini. Dar era oare chiar Datcu? Venea dinspre tușă accelerând la maxim peste gazon. Roata din față zvâcnea în retragere pentru o clipă când ataca rampa, și era deja în aer când trecea prin cercul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mulțime. Începe să se vadă!... Mulțimea a scos un Aaa! plin de stupefacție și de oroare... Povestea era că Omul Invizibil (care nu mai putea redeveni vizibil), încolțit, ca să scape de urmăritori, trebuise să-și lepede hainele și bandajele și mănușile și ochelarii negri, toate lucrurile care până în clipa aceea îi fuseseră indispensabile pentru a putea fi totuși văzut și a avea relații cât de cât normale cu semenii. Și tot povestea spunea că, mort, Omul Invizibil redevenea vizibil. Așa că din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
curling, fotbal, handbal, hochei pe gheață, oină, polo pe apă, volei), 8.jocul se depărtează de corpul gol/gimnast spre un trup nou, prelungit și ajutat de 9.elemente exterioare: unelte, instrumente, obiecte (suliță, haltere, arc, disc, pușcă), 10.vestimentație (mănuși de înot, labe de înot, costum de înot profesionist), 11.vestimentație de diferențiere între sportivi (culori, numere, insigne, măști). Trupul sportivului este studiat din antichitate de anatomie sub raport natural, corpul sportivului depășește limitele naturale ale suportului anatomic. Toate aceste
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sportivului manifestă DE A DESEMNA GRANIȚA SIMBOLICĂ A CORPULUI SĂU FAȚĂ DE ALTE TRUPURI, fie DREPT altă ființă, fie: -fie marcă a prelungirii ființei umane prin instrumente: sabia, pușca, arcul, sulița, discul, patinele, schiurile, labele de înot, mașina, bicicleta, carul, caii, mănușa, coarda elastică, avionul, parașuta, deltaplanul, planorul, caiac-canoe, yaht; -fie marcă a evidențierii efortului ființei umane: inele, cal cu mânere, saltea, bară fixă, paralele, ladă suedeză, trambulină; -fie marcă a ființei speciale: TRUPUL BINE „LUCRAT”; -pentru a arăta puterea națiunii: tipurile
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
jocului și după victorie. Orice gest sportiv era făcut în fața ochiului lui Dumnezeu, oamenii implicau în gesturi corpul și sufletul, acum publicul ia locul divinității. În evidențierea ritualurilor de competiție situate în spațiu și în timp, gestul de „a arunca mănușa” în competiție sugerează apariția unui conflict, tehnicile medievale descriind anumite gesturi reale sau posibile în imaginar: „smulgându-și inima”. Folosind regulamente de joc, textele de legi și de imagini societatea se referă la gesturi ale capului, ale brațelor, ale mâinilor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
în fața cortului postului de prim-ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie, Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noastre: tuit-tuit, tec-tec. Cea mai interesantă poate fi socotită, însă, pasărea bellier. De ce? în timp ce rândunica noastră își „zidește” cuibul din glod amestecat cu paie Îchirpici, să zicemă, bellierul își țese cuibul, atârnat de crengile copacilor. Un cuib de forma unei mănușe de box, dar fără deget, țesut din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii, cameleonul și multe altele, precum și fluturii deosebit de divers și artistic colorați întregesc viața pe insulă. Manguia, însă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
mănăstire,... a ajuns la pustiire”. Cu alte cuvinte, călugării de la Zografu, îndată ce au sfârșit de ridicat biserica Mănăstirii din Țarină - cum însuși Ieremia Moghila voievod spune - “au lipsit de acolo”. ― Nu ți se pare că aici se potrivește ca o mănușă spusa: “hoțul strigă prindeți hoțul!?” ― De ce spui asta, sfințite? ― Păi, cine erau călugării cu “jaloba”? Nu cei de la Zografu? ― Ba da, părinte. ― Și pe cine ponegresc ei? Nu pe călugării de la Zografu? ― Sfinția ta are dreptate, dar Ieremia Moghila voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de carne. Copilul care se speriase ceva mai devreme s-a apropiat de dresor. A întins mâna dreaptă, ca și cum ar fi vrut să mângâie și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins mânuța și i-a îmbrăcat-o într-o mănușă protectoare. La un semn, vulturul a trecut pe mâna micului admirator. Ca și cum s-ar fi așezat pe o creangă de copac. Ochii țâncului sclipeau de bucurie. Cei ai vulturului, ca niște mărgeluțe vii, îl priveau cu prietenie parcă. în culmea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
la cuibul nostru unde ne aștepta Mihaela cu masa pusă. Tata era un fel de arbitru al eleganței, aș zice un Petronius contemporan, scrupulos în arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unde se află acum doctorul Andrei și oficiantul sanitar Busuioc. La școala din Câșlița veniseră cadre noi: Dănăilă Ion, învățător, Elena Brânzescu, educatoare. Învățătorul Moraru Afanase fusese deportat cu toată familia. Dobru revenise la direcția școlii. Umbla îmbrăcat militar, cu mănuși albe, defilând pe ulițele satului în disprețul majorității. S-a impus și a reușit să preia președenția Cooperativei de consum dar și comanda subcentrului militar. Dar nici lumea nu-i croită după mintea, orgoliul și obrăznicia cuiva. Comanda subcentrului premilitar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sătesc apoi am inițiat șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul cultural și un aparat de radio "Phillips". Cum toate cărțile fuseseră arse de armata sovietică de ocupație, am luat alte cărți și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mamele și bunicile să-i facă să părăsească joaca și să îi aducă în casă. S-a înserat. În casă e bine, și miroase a gutui, a mere coapte și a pâine caldă. Bunica stă la gura sobei și împletește mănuși, fulare și ciorăpei, pentru cei patru nepoței, o fetiță și trei băieței. În fiecare seară, după ce-și fac rugăciunea, ei vin lângă bunica, și ea le citește din Viețile Sfinților și minunile săvârșite de aceștia. În seara aceasta, ea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
aș înțelege unul fără coafiură înaltă, pe care capul tău cel mic să ocupe proporțiile lui proprii, căci numai pe acestea le iubesc. În genere te iubesc în proporții cât se poate de proprii. [... ] De aceea și sărut mînile fără mănuși, ochii fără ochelari, fruntea fără pălărie și picioarele fără ciorapi și te rog să nu mă uiți, mai cu seamă când adormi. Mihai 159 [EMANOIL GRĂDIȘTEANU] Iași, în 19 octomvrie 1876 Domnule Prezident, Următor hotărîrei N-o 328, luată de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Neuman K. Din 4 magazine ce vindeau umbrele, 3 aparțineau comercianților evrei: Albin David, Kamerling Mendel și Leibu Solomon. Din 3 depozite de lemne de foc, 2 aparțineau negustorilor evrei: Brinder Iosif și Feslau Leibu. Din 3 magazine care vindeau mănuși, 2 aparțineau comercianților evrei: Kamerling Mendel și Leibu Solomon. Din 4 parfumerii existente, 3 aparțineau comercianților evrei: Albin David, Kamerling Mendel și Solomon I.M. Din 3 magazine care vindeau postavuri, 2 aparțineau comercianților evrei: Albin David, Kamerling Mendel Din 3
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
ea singură îl ascultase ca pe un imn de slavă, nu de jale; ea și cu Mini, căreia i se păruse că aurul 276 rină. Ceilalți se gândeau, pesemne, la Dumnezeu, fiindcă mâini parcă nedezlegate bine încercau semnul crucei cu mănuși negre sau cenușii- Moșica Mari se închina cu mătănii și Lenora făcea crucea plină. Elena avu și ea un gest al mâinilor din care își trăsese mănușile lungi. Un gest de adorare vagă. Și ea recunoscuse dumnezeirea armoniei. Așadar, Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]