18,914 matches
-
mult de jumătate din volumul al doilea), așadar blocarea scrierii în acest moment temporal, estompează impactul schemei orientate în chip tendențios. Ceea ce Direcția Presei a simțit și l-a obligat pe scriitor să introducă un scenariu paralel în Davida (cum mărturisește în scrisoarea adresată lui Geo Șerban, menționată mai înainte și cum o arată și modificările suferite de nuvelă). În prima variantă a nuvelei din Viața românească, tânărul îndrăgostit de Davida și pe care ea îl persuadează să-l ucidă pe
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
de oameni cu o autoritate întemeiată pe prestigiul profesional și moral, beneficiind totodată de un scut legislativ care să-i apere de săpăturile imbecililor și lichelelor cu statutul primejduit. Recitind acum gândurile doamnei Yourcenar, parcă dezabuzarea pe care mi-o mărturiseam la începutul acestor însemnări exasperate, m-a mai părăsit. Poate, îmi zic, nu e totul pierdut. Poate merită totuși să mai scriem despre. Poate se va deștepta realmente românul și va găsi calea de a salva de la dezumanizarea consumistă generațiile
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
Nu scriu noaptea. Excepțiile, însă, fac parte din joc. E tîrziu, e trecut de miezul nopții, plouă, iarăși, torențial. Cu tunete și fulgere. Și în Lear e furtună. Și în sufletul meu. Poate și de asta mă grăbesc să îmi mărturisesc reîntîlnirea majoră și tulburătoare cu lumea lui Shakespeare, cu interpretarea lui de, poate, cei mai mari, mai profunzi și pătimași regizori la ora asta. Vreau să-mi mărturisesc emoția unor seri de teatru extraordinar. Emoția de a privi voluptatea detaliilor
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Și în sufletul meu. Poate și de asta mă grăbesc să îmi mărturisesc reîntîlnirea majoră și tulburătoare cu lumea lui Shakespeare, cu interpretarea lui de, poate, cei mai mari, mai profunzi și pătimași regizori la ora asta. Vreau să-mi mărturisesc emoția unor seri de teatru extraordinar. Emoția de a privi voluptatea detaliilor, inepuizabila imaginație și plăcere ce însoțesc un spectacol sau altul din cele pe care le-am văzut. Emoția, în cele din urmă, să constat că în săli au
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
dificil pe scena mare a Teatrului Național, mă urmăresc. Ca și desenul alb al trupurilor ucise, întinse dramatic pe negrul scenei. Brațul întins de Lear peste corpul Cordeliei. Gestul oferă, tîrziu, tandrețe. Gestul acesta afirmă fără cuvinte că Lear își mărturisește neputința. Și vina. Corpul gol al Bufonului, ca un Pierrot rămas doar cu gulerul alb, de dantelă, ciorapii vărgați, pînă la genunchi, și cu melonul ce-i ascunde sexul. Bufonul clovn trist și mitenele roșii. Singura pată de culoare într-
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
întrebându-mă: oare de ce în acest Dicționar nu a fost inclusă absolut nici o operă din literatura română, nici măcar din Eminescu? A fost însă inclusă nuvela Djamilia a scriitorului kirghiz Cinghiz Aitmatov, apărută în 1958. Dacă îmi este îngăduit, aș mai mărturisi o nedumerire: de ce nu figurează Adam Mickiewicz, cel mai prestigios reprezentant al romantismului polonez, autorul celebrelor poeme Konrad Wallenrod și Pan Tadeusz? Sunt prezentate piesele de teatru ale lui Eugene Ionesco, Cântăreața cheală, Regele moare și Rinocerii, dar sunt incluse
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
cântului tradițional din Armenia și din Azerbadjan (care circulă azi datorită pianiștilor Armen Donelian și Aziza Mustafa Zadeh). Curgerea neântreruptă a improvizației într-o atmosferă extatică amintește de stilul pianistului Keith Jarrett, unul dintre modernii pe care Körössy mi-a mărturisit că îl aprecia mult. Cele patru preludii care urmează se înscriu în același stil - ultimul amintind de cântecele tradiționale rămase în colecțiile lui Béla Bartòk. The Story II este împărțită în trei secțiuni, să le numesc așa, 3 D: Dusk
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
noi. și de pe bici l-am cunoscut, și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. (...) În poezia lui Coșbuc, un sector m-a desfătat întotdeauna, oricâte riscuri iau s-o mărturisesc: e vorba de textele, care umpleau cândva manualele, dedicate copiilor! Îl urmez pe Mircea Tomuș (el însuși se referea la Vladimir Streinu) în aprecierea că, pentru acest autor: "problema versificației avea o importanță capitală; și dacă el a fost cucerit
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
fascinează cititorul mediu (Un certain sourire, Les yeux de soie, La garde du coeur, Dans un mois, dans un an), piese de teatru, autobiografii. Deși mereu în plină lumină, știe să cultive penumbra și chiar obscuritatea. Fiul său, Denis Westhoff, mărturisește într-un interviu, cu totală ingenuitate, că n-a avut niciodată idee de legăturile homosexuale ale mamai sale: "Riscând să par un naiv, nu mi-am dat seama de lucrul ăsta, chiar dacă știam că relația ei cu Peggy Roche era
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
n-o anunța în niciun fel. Astăzi, doar câteva din volumele ei sunt disponibile. Un comentator constata, cu amară ironie, că, în clipa de față, există pe piață mai multe cărți despre Sagan, decât cărți scrise de ea... Denis Westoff mărturisea, cu mândrie filială, că în ultimii ani a reușit să achite cam patruzeci la sută din milionul datorat fiscului francez. Ar mai fi un "fleac" de șase sute de mii de euro, pe care, cu puțin noroc, i-ar putea achita
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
vechi monumente, râde la comediile franțuzești, polemizează cu Sartre sau cu adepții de azi ai marxismului, privește luna roșie și se gândește la violența care domină secolul douăzeci, încearcă să înțeleagă tânăra generație, își aduce aminte de propria sa tinerețe, mărturisește ce cărți l-au influențat ș.a.m.d. Iar toate acestea într-un mod liber și uneori de-a dreptul fantezist, ca o alergare fără scop după o îndelungă claustrare într-un spațiu mult prea restrâns. Încercare de definire Suntem
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
funcționa în 1904 ca atașat la Legația României de la Paris. De acolo, a fost transferat în același post la Londra, unde lupta pentru cauza națională a românilor din Transilvania, direcție în care Marcel Proust l-a ajutat foarte mult. O mărturisește chiar diplomatul: "în Franța, cum era prieten cu Hébrard, directorul lui Temps, Nalech, directorul lui Journal des Débats, Calmette, directorul lui Figaro, articolele pe care i le trimiteam asupra României au apărut grație sprijinului său. în Anglia m-a ajutat
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
și discursul se leagă dezinvolt cu o poftă lexicală de zile mari: și astfel filozofii încep să scrie cu o vervă infatigabilă despre neputința de a-l gîndi pe Dumnezeu. Așa că, întărindu-se pe seama faptului că, neajutorați cum sînt, își mărturisesc neajutorarea, devin dintr-o dată puternici: își bravează infirmitatea preschim-bînd-o în virtute. Și astfel ciungii seamănă cu schilozii cărora mărturisirea publică a estropierii le dă aripi, iar teoreticienii brodează pe bandă rulantă contradicții: urîțenia e adevărata podoabă a frumuseții, minciuna e
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
crede în Dumnezeu, este de o desăvârșită cuviință, și-și face lucrul său cât mai bine cu putință, cum ar lucra pentru Creatorul a toate și nu pentru oameni. "în vârtejul demonic al încăierării verbale și al subminării virtuale - ne mărturisește Gheorghe Simon în puțina sa scrisoare către noi - aici, la Mânăstirea Agapia, respir aerul primenitor al ascezei mântuitoare. Vă mulțumesc pentru cuvintele care au însoțit poemele mele de acum doi ani și pentru atât de fireasca întâmpinarea sufletului împresurat de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
poezie era cel al orficilor, al aleșilor cuvântului. Spun orfici în chip generic, convențional, căci Gheorghe Simon este un poet al Cuvântului în sens primordial. De fapt, în cele două volume, apărute la un interval de opt ani, poetul se mărturisește ca atare, mai mult sau mai puțin voalat, ca pelerin în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Cuvântului aceluia divin. Astfel se dezvăluie o concepție înaltă despre poezie ca res sacra, ca un sens profund
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
pagini este ca, la început cel puțin, să ai răbdare. Să citești, așadar, cîteva pagini încercînd să te molipsești cu atmosfera lor. După aceea, ritualul se va perpetua de la sine, ca într-o rutină ce-și întreține singură ciclul, așa cum mărturisește Anton Holban: "A citi pe Proust este a te cerceta pe tine însuți: travaliu de infinită răbdare în timp îndelungat și de cea mai perfectă intimitate. ș...ț Acum, cînd deschid un volum de Proust, la întîmplare ales, la orice
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
Despre armoniile sale de culoare s-a putut spune, cam de prin 1924-25 încolo, că sunt "sclipitoare", "nemaiîntâlnite", pline de "surprize și ispite", "fragede" sau "arzătoare". Pictura lui, cum de asemenea s-a spus, era "un fenomen cu totul neobișnuit", mărturisea un "temperament artistic excepțional", atrăgea prin neliniște, neastâmpăr, neistovită vervă coloristică, efervescență a imaginației. Cu toate acestea pictura lui Tonitza nu a încetat să fie o problemă pentru critică. Dacă în opera mai tuturor artiștilor există ezitări, incongruențe, rupturi în
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Ťguru al ceaușismuluiť reprezintă o gafă culturală". Între timp însă acerbul defensor al filosofului, care părea a nu accepta nici cea mai ușoară nuanță de detașare de magistrul său, a marcat el însuși o considerabilă "despărțire" de acesta: "Eul meu, mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gîndurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
categorie. Da' ce, e moartă? Păi, de cînd se știe, trage cu ochiul și are habar cu precizie despre tot ce mișcă în zonă. Tot de cînd se știe în casa asta, dînsa aerisește dimineața. Nici nu concepe altcumva! îi mărturisește reporteriței care, văzînd-o din stradă cum se furișează după jaluzelele aproape trase, nu pînă jos, ca să nu piardă, Doamne ferește, ceva din trecerea coloanelor oficiale, s-a hotărît să urce și să o cunoască pe curioasa, implicata și disciplinata noastră compatrioată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
vremii, a unei conștiințe mereu torturată de neliniștea contactului cu lumea în care s-a simțit, oriunde, străin, satisfăcut însă de consecvența atitudinii, dar nemulțumit de... ființarea sa socială." Surprinzător este faptul că, în sinceritatea sa absolută, Emil Cioran își mărturisea oroarea de bătrînețe. încă din 8 septembrie 1968 îi scria lui Arșavir Acterian: "N-aș fi crezut că o să fiu cândva victima Ťcomplexuluiť bătrâneții, că o să suport chinurile ŤTimpului regăsitť." Iar după aproape 20 de ani, la 13 iulie 1986
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
cele 12 scrisori salvate "ca prin minune", adresate prietenului său Bucur }incu, originar tot din Rășinari, publicate și comentate de Ion Vartic într-un volum apărut în 1995, în Biblioteca Apostrof din Cluj-Napoca. Zbuciumul existențial din perioada tinereții a fost mărturisit de Emil Cioran în scrierea sa intitulată Mon Pays (}ara mea), datând de prin anii 1950, publicată mult mai târziu, în 1995, la Gallimar, cu un cuvânt înainte de Simone Boué, tradusă în același an de Gabriel Liiceanu și apărută la
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
necruțător: niciodată nu va mai ajunge solistă. Lunile petrecute împreună m-au marcat profund; au contribuit la maturizarea mea, ca bărbat și ca om. În ce măsură crezi că suntem produsul accidentelor noastre biografice? Punându-ți această întrebare, iartă-mă că îți mărturisesc un lucru ce te-ar putea crispa, m-am gândit la mama ta, care a lipsit mai mult, privându-te de căldura atât de necesară unui om... cu sensibilitatea și imaginația ta. Mama ne-a părăsit când aveam șase ani
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
raporturile tale cu ea, cu el... La nemți (Der Tod) substantivul moarte este de genul masculin, la ruși (smerti), ca și la francezi (la mort), ca și la români, substantivul moarte se strecoară în femininul senzual, lunecător, umed... O să-ți mărturisesc cu maximă franchețe că mie... mi-e o frică atroce de moarte. Am simțit-o nu o dată încolțindu-mă. În timp însă am învățat să conviețuiesc cu ea; din certurile cu ea mi-au irumpt câteva poeme. Conviețuirea asta seamănă
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
în Saxonia pentru merite excepționale aduse dezvoltării industriei textile și comerțului acestui land. Așa a ajuns familia Karajoanis - în sec. al 18-lea - să poarte numele von Karajan. în Austria, titlurile nobiliare și cele universitare au fost și, mai puțin mărturisit și astăzi, la mare preț. Dar în devenirea lui Herbert von Karajan, născut în noaptea de 5 aprilie 1908, altele au fost trăsăturile care au contat, unele dintre acestea de la strămoșii macedoneni. Aș începe cu enorma ambiție, puterea de muncă
Magicianul baghetei by Corina Jiva () [Corola-journal/Journalistic/8610_a_9935]
-
la teoria metempsihozei și la mitul androginului și arată tentativa scriitorului de a absorbi tradițiile într-o istorie a sufletelor pereche care se caută de-a lungul a șapte existențe. Liviu Rebreanu numește Adam și Eva "cartea iluziilor eterne" și mărturisește că îi este cea mai dragă. Nu știu dacă și Milorad Pavio iubește Mantia de stele cel mai mult dintre toate romanele sale, știu că și în cazul lui, primele două romane, Dicționarul Khazar (1984) și Peisaj pictat în ceai
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]