2,183 matches
-
Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și tu, Eva? Nu e vorba despre dragoste, ci despre putere. În spatele lui Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți rusești, mătură scoțiană și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele civilizației occidentale împletite în păr, cu piesele plasei de prins visele și cu pietrele chinezești de ghicit, se uită în poală la unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile rudimentare pe care zăceau teancuri de dosare așezate alandala, fiindcă sfatul popular nu avea prevăzut în statul de funcțiuni un post de arhivar, și se limită să observe că nu se mai măturase cam de mult pe acolo. Ia cheamă-l încoace pe Fane, cu o mătură! strigă vicepreședintele la cineva din curtea sfatului și peste trei minute în încăpere se înființă prompt numitul Fane, un țigan tânăr și îndesat, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de curenți violenți, de obicei Înecat În ceață, total izolat pe timp de furtună, capătul ăsta de insulă și de landă de cincisprezece kilometri lungime pe zece kilometri lățime a fost Îndelungă vreme ocolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trecut, iar cercetarea ei minuțioasă nu avea decît un singur scop: să se asigure că trecerea anilor fusese ștearsă prin operațiile delicate și repetate de spălare, și să verifice că rochia avea lungimea potrivită ca să atingă solul fără să-l măture. Se ridică mulțumită și Își Întoarse fiica spre oglindă. - Parcă ar fi fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Milic Își aproba fiica, chiar dacă Îi trecea cu vederea orice. Numai că el știa că nimeni și nimic nu ar fi putut s-o facă să renunțe. Nimeni și nimic. Cu excepția lui Christian. * * * - Uite-l! Smulgîndu-se din mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea de la far! Se năpusti pe balcon, necrezîndu-și ochilor. Lampa farului, care nu mai funcționase de douăzeci de ani, mătura acum peisajul cu fascicolul ei de lumină la intervale regulate! Fixînd alternativ drumul și fascicolul luminos care se rotea, Marie mergea cu mașina În direcția farului. Brusc, lumina se stinse. Încetini, perplexă; Începea să se Îndoiască de propria-i rațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas Întorcînd spre ea o privire Întrebătoare. De data asta Însă se mulțumi să declare cu voce surdă că dintr-un alt menhir Începuse să picure sînge. CÎnd polițistul ajunse la sit, Îndoit de mijloc din pricina rafalelor de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea o sută de kilometri pe oră, Ryan era deja acolo, cu fața spre menhirul peste care firișoare de sînge prelins se Încrețeau sub violența vîntului. Degeaba văzuse Lucas destule lucruri stranii de cînd lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde acesta se deschise, revărsîndu-și conținutul. O insignă. O armă. Și un bilet pe care-l citi cu furie sporită. Am nevoie de dumneata... Lucas. Mătură totul cu furie, aruncînd obiectele pe fundul sertarului gol al unei comode, Îl Închise cu cheia și părăsi camera. Loïc, alături de care se refugiase, trăsese deja destul de mult la măsea ca să-i mai fie de vreun ajutor. - E nevasta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sondeze. Toată noaptea, ochii istoviți ai marinarilor, uniți Într-un formidabil elan de solidaritate, scotociseră bezna unei mări ca de ulei, pe care nimic nu o tulbura. Toată noaptea, la bordul vedetei jandarmeriei, ale cărei reflectoare puternice fixate pe punte măturau cea mai mică urmă de cavitate În stînci, Marie urmărise, cu o speranță care se micșora cu trecerea orelor, cel mai infim semn de viață. Toată noaptea, În portul unde se adunaseră treptat, uniți Într-o neliniște comună, locuitorii insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul acela se volatilizase. Iar foșnetul se repetă, amplificîndu-se În spatele lui. Făcu o Întoarcere bruscă, văzu lucrul acela aureolat de un soi de văl opalescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
face că un trăgător ca dumneata, cu note atît de bune la evaluări, și-a putut rata ținta de șase ori la rînd. 16 Cerul era plin de nori negri și mari, mînați de colo-colo, iar vîntul care se pornise mătura În rafale podul Recouvrance, pe care-l trecură ca să se ducă la ziar. În timp ce conducea, Marie Îl informă pe Lucas despre rezultatele unei anchete preliminare conduse În situl de la Ty Kern. - Proiectoarele au fost cu siguranță neutralizate de departe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu mine. O văzu că se Întunecă la față și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a cărei pînză trosnea sub rafale, Lucas, cu mobilul la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l’Iroise, În timp ce el Îl asculta pe legistul care Îi rezuma rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzu așa cum era. Un monstru. Mama ei. Yvonne urcă cîteva trepte, apoi se Întoarse și li se adresă tuturor cu voce surdă. - Nimeni, În afară de Dumnezeu, nu are dreptul să mă judece, iar Dumnezeu m-a iertat de mult. Privirea ei mătură grupul, pe fiecare muncitor În parte, pe fiecare muncitoare. - Nu-i doresc nici unei mame să se confrunte Într-o zi cu alegerea crudă pe care am fost nevoită s-o fac: să las să trăiască niște copii privindu-i cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrebările. Marie cătă fără să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte bine simțite, se duse după el. Era deja În fundul grotei, măturînd bolta cu fascicolul lanternei. - Dacă vrei cumva să cauți scoici, nu e chiar locul cel mai nimerit, Îl luă ea peste picior. - CÎnd m-ai strigat zilele trecute, erai lîngă menhiri și lîngă tumulus, iar eu eram aici, exact aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă pînă acum. - Eu mă Întreb mai ales cum o să ieșim de aici, răspunse el, pragmatic. Mătură cu fascicolul lanternei bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l băgă În seamă pe Pierric care se luase după ea. Deodată, silueta masivă a fiului ei i se așeză de-a curmezișul drumului. Se agita, făcîndu-se că vrea s-o Împiedice să treacă. Yvonne, fără menajamente, crezu că-l mătură cu un dos de palmă, ca de obicei, dar Pierric nu se clinti din loc. Gura lui se strîmbă În fel și chip, scoțînd sunete răgușite, de neînțeles, apoi un cuvînt țîșni, deslușit, pentru prima oară din copilărie. - Bebe... Izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Treci În fața mea, Înaintează! Scriitorul o privi o clipă ca o fiară gata să sară, apoi făcu o strîmbătură decepționată și se Întoarse Încet. Coborîră interminabila scară fără ca Ryan să Încerce vreun gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc, se răsuci, mătură arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor cu el. În exterior, cerul era senin și limpede, frunzele copacilor nici nu se mișcau. Vijelia Încetase la fel de brusc cum se pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încheie socotelile cu viața! Datorită unei imobilități care Îi Înțepenise toți mușchii, Lucas izbutise să-și Încetinească Împotmolirea În nisip, dar totuși acesta Îi venea pînă sub brațe, pe care și le ținea cu obstinație În cruce. Fragile metereze. Fluxul măturase În Întregime ceea ce luase el drept trupul lui Gwen, zdrențele pluteau la suprafață, ca niște meduze flasce și gelatinoase. Iar valurile se apropiau. Lucas se surprinse făcînd pariu cine Îi va veni primul de hac, marea sau nisipul. De ce refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că două ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris. Lucas luase În trecere lanterna plantonului, Marie scoase și ea mica lanternă de buzunar. Măturară celula jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai existau, derizorii rezistențe la pasivitate, la uitare, la trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
convins. - Așa s-ar părea. Eu, nu. Pauză. Privire rece. - Un sfat: nu-mi testa limitele. Fără să mai adauge o vorbă, Bréhat făcu stînga-mprejur și se Îndepărtă repede. În clipa următoare, motorul mașinii lui pornea cu zgomot. Iar Lucas mătura furios cu dosul mîinii tot ce se găsea pe birou. TÎnăra femeie mergea În lung și-n lat prin cameră cînd sosi Christian. Ea se Întoarse cu fața spre el. Citi În privirea ei ceea ce se pregătea să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și fără privire, o "transcendență întunecată". Presupunând că, în interiorul acestei dezvoltări monstruoase a tehnicii moderne, apariția unui procedeu nou fisiunea atomului, o manipulare genetică etc. ar face să se ivească o problemă în conștiința unui savant, această problemă va fi măturată ca fiind anacronică deoarece, în unica realitate care există pentru știință, nu există nici problemă, nici conștiință. Iar dacă din întâmplare un savant s-ar lăsa oprit din drum de scrupulele sale ceea ce de altfel nu se întâmplă niciodată, deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu fiece moment tot mai precare. Asemenea unui curent prea abundent și prea rapid, fiecare flux de energie liberă inundă conducte și canale, în loc să urmeze meandrele acestora și să irige pământul. În cele din urmă ele dau pe-afară și mătură totul în cale. Incapacitatea unei civilizații de a-și da sarcini pe măsura mijloacelor sale mijloace ale vieții antrenează dezlănțuirea energiilor sale necontrolate și, ca întotdeauna, moliciunea generează violență. Dacă aruncăm o privire din afară asupra a ceea ce nu poate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din Italia septentrională. Și, pe deasupra, În felul acela oribil. Ce se va Întâmpla, oare, atunci când confrații săi vor descoperi totul? Dacă aceștia erau implicați, trebuia să se pregătească pentru ce era mai rău. I se părea că un vânt Înghețat măturase dintr-o dată aerul sufocant din biserică. — Un constructor..., șopti. — Da, un arhitect, preciză Bargello. Și, de asemenea, un mare mozaicar. El era cel Însărcinat să conducă lucrările de restaurare a bisericii... Cum crezi că a fost ucis? Dante nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
camerele oamenilor Domnului? — Fratele Francesco a numărat mai mulți diavoli În consistoriu decât În legiunile iadului. — Și În al Treilea Cer? Augustino nu răspunse. Apoi se strânse În haină spre a se feri de o rafală de vânt umed ce măturase piața pe neașteptate, ridicând un nor de praf. Își trase vălul peste ochi. — Tibi benedicat Dominus, frate. Vom avea prilejul să ne reluăm conversația când vei reveni la cel de-al Treilea Cer. Filosoful se Îndepărtase În grabă, după ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]