2,125 matches
-
și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le Comte de Monte Cristo și multe altele. Ședea acolo
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și afânat, cu polobocul greu pe spinarea Încovoiată. Când Îl strigai, Îl dădea jos de pe umăr răsucindu-i baierele, Îl proptea pe nisip În poziția Turnului din Pisa, Își ștergea fața cu mâneca și Începea să manevreze un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că dimensiunea unei porții de un ban depindea de norocul pe care-l aveai. Cu cât era porția mai mare, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deosebit pe Stendhal, Balzac și Zola, trei mediocrități detestabile din punctul meu de vedere. Mărturisea că pentru el crearea unei povestiri sau a unei poezii - a oricărei povestiri sau poezii - era un miracol la fel de greu de Înțeles ca fabricarea unei mașinării electrice. Pe de altă parte, scria fără nici o dificultate despre chestiuni juridice și politice. Avea un stil corect, deși cam monoton, care astăzi, În ciuda metaforelor vechii lumi, rezultat al unei educații clasice și a clișeelor grandilocvente ale gazetăriei ruse - cel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
auzea dinspre capătul Îndepărtat al holului de la intrare, o Încăpere mare, cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus Într-un orificiu lateral. Ani de zile el a reprezentat tipul cel mai banal de „servitor credincios“, dotat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei manivelă trebuia Învârtită viguros pentru a extrage din ea glasul stins al unei operatoare. Iuri era acum mai relaxat și mai sociabil decât vânătorul de mustangi de odinioară. Așezat pe o masă din scânduri de brad lipită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a oprit și s-a Întins pe o parte ca să se confunde cu pata de lumină și umbră de pe pământ, dar mișcarea prea bruscă a dat-o de gol. Fonograful familiei pus În funcțiune, odată cu lăsarea serii, era o altă mașinărie muzicală pe care o auzeam răzbătând prin versul meu. Pe veranda unde se adunau rudele și prietenii noștri, emitea din pâlnia lui de alamă așa-zisele țiganskie romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală care nu prea reușea să se sincronizeze cu scena respectivă, acompaniind trei, patru secunde secvența următoare - o Înmormântare animată, de pildă, sau niște prizonieri de război zdrențăroși Însoțiți de dichisiții Învingători
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căminului (o scrumieră de sticlă cu Însemnele lui Trinity College, lăsată de un fost locatar; o scoică de mare În care am găsit Întemnițat zumzetul uneia din propriile mele veri petrecute la mare) și vechiul pian mecanic al proprietăresei, o mașinărie patetică, plină de piese muzicale sfâșiate, strivite, Înnodate, pe care le puneai o dată de probă și nu-ți mai trebuiau a doua oară. Trinity Lane era o străduță Îngustă, tihnită și cam tristă, pe care aproape că nu se circula
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
diverse slujbe. Îmi amintesc că eu am dat lecții de engleză și de tenis. Am combătut cu răbdare perseverența cu care oamenii de afaceri din Berlin pronunțau cuvântul „business“ În așa fel Încât să rimeze cu „dizziness“; și ca o mașinărie perfectă serveam minge după minge peste plasă, fiicelor lor bronzate, tunse băiețește, pe terenuri pline de praf, sub norii ce se deplasau lent pe cerul unei lungi zile de vară. Am căpătat cinci dolari (o sumă frumușică În perioada inflației
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic perna pe care a reușit s-o azvârle peste bord; căzând și el Într-o zi când hamul a pocnit. Mai târziu a mers Într-una din zile din acele mici mașinării numite plimbătoare; de la Înălțimile inițiale, elastic și sigur, copilul a ajuns tot mai jos, până ce, la un an și jumătate, a atins pământul În fața plimbătoarei, strecurându-se În față din locul pe care ședea și bătând cu călcâiele pe trotuar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca de obicei, foarte argumentat și meticulos ce ar însemna o eventuală intervenție chineză. Nu neapărat prin forța de șoc militară: ar fi destul - spunea el - ca vreo 20 milioane de chinezi să se lase prinși, făcuți prizonieri pentru ca întreaga mașinărie de război sovietică să fie dereglată”. Originalitatea, caracterul cam năstrușnic al ipotezei a constituit, probabil, coagulantul acestei amintiri. De aici, nu mi le mai pot data. Tot ce voi mai povesti s-a întâmplat în ultimele zile ale lui august
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în sensul extrem-oriental, adică stil, ceea ce înseamnă garanție în ordinea autentic umană, deci garanție morală (contrar „autenticității” anilor ’30, care repudia „stilul”). Două observații severe în privința aceasta. „Curios lucru : când artistul ajunge să nu mai iubească pe nimeni devine o mașinărie a sentimentului universal” (p. 36) și : „Sentimentalii ! Iată-i pe cei cărora de fapt nu le pasă” (p. 66). Aceste două observații se leagă de o mărturisire anterioară, mai violentă : (căci, dacă refuză excesul, sobrietatea nu-și interzice rare dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-mi tot explice din ce este alcătuită mașina uriașă, și-au văzut de munca lor, ignorându-mă complet. Zilele treceau fără ca nimeni să-mi arate ce am de făcut și fără a lucra ceva. Tot ce făceam era să curăț mașinăria lângă care stăteam și să o privesc ore în șir. De fapt, era defectă. Peste un timp, unui mecanic i s-a făcut milă de mine și mi-a șoptit la ureche: „Mergi la șeful de secție și cere-i
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pâlnie stă deoparte, pe podea, este acolo și o măsuță de lemn de nuc, cu reflexe cafenii, înnobilată de trecerea timpului. Cu puțină îndemânare, mașina ar putea fi pornită, ar putea funcționa. E târziu, aproape de miezul nopții. Aș scoate afară mașinăria, printre copacii gravi, seculari, aș pune-o pe zăpadă și, învârtind manivela, melodia ar putea exercita o stranie întoarcere a timpului, fixându-l, pentru vreo jumătate de oră, într-o epocă de acum optzeci, nouăzeci de ani. Sunetul languros ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amintiri nu-i mai putem vedea; ni-i imaginăm doar, și, desigur, cu totul altfel de cum au fost. * Cineva, un intelectual, ros vădit de alcool, bate sfios la ușă, cerând parcă să-i acompaniez insomnia. Privind cu interes la vechea mașinărie de înduioșat suflete, îmi propune s-o restabilească; "e ușor, sunt... am fost", corectează, specialist în mecanică fină. "Și ce să facem cu ea?" îl întreb. Îmi răspunde că nu se poate face nimic altceva decât s-o scoatem afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
complicitate... Dar extazul s-a transformat, brusc, în cea mai cumplită tragedie: scuturându-mi hainele (după obiceiul bunicii), ceasul a fost proiectat într-un salt mortal pe cărare, împrăștiindu-se rotițele, șuruburile, spărgându-se sticla și carcasa ieșindu-i din mașinărie, toate organele, cum se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii la nenorociri... Am salvat doar cadranul, care fusese aruncat mai încolo de locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iluzii. La sfârșitul lui eram aruncați care încotro pe drumul spre deprofesionalizare. Ne așteptau cunoștințele social politice și economice, organizarea muncii, eventual agricultura și desenul tehnic. În iulie 1978 n-am mai avut unde și cum să ne ascundem de mașinăria castratoare. 3. Marsupialii Marsupialii este numele cărții pe care nu am scris-o. Ea urma să fie tot un studiu de caz: cel asupra condiției noastre de tineri maturi din generația care, în literatură, s-a numit opzecistă. În locul cărții
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
specială a început să lipsească. Trebuie să mai spunem că munca s-a revelat destul de dificilă. Au reușit să tipărească doar unele părți ale liturghierului. Opera a rămas incompletă. Au trebuit zece ani pentru achitarea marii datorii contractate de prețul mașinăriei. Cu toate acestea, activitatea tipografiei nu s-a oprit nici măcar în perioadele cele mai grele ale războiului din 1915-1918. S-au multiplicat publicațiile: evangheliare festive, vederi cu gânduri de pace, foi volante cu mesajul papei etc. Totul era difuzat gratis
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și cornuri, spre a le diminua eforturile. Își iubeau patria, dar această patrie era Viena Viena cu ale sale Wienerwald, Grinzing și cu cîntăreții săi: aproape că nu vedeau dincolo de vîrful nasului, fără a se sinchisi atunci cînd ceva în mașinăria Imperiului nu funcționa, în Boemia, în Slovenia sau Ungaria (chiar și după ce Austria a angajat Europa în războiul din 1914, și soarta războiului, potrivnică, aduse invazia inamică în Galiția, vienezii continuau să zeflemească nepăsători. Pe scena unui teatru apărea un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la putere pentru a se bucura de stipendii, mandate și o situație bună. Sistem politic care subzista nu fără o neplăcută influență asupra caracterului oamenilor politici și a sincerității regimului parlamentar, dar care avea avantajul de a face să funcționeze mașinăria guvernamentală fără ca piesele componente să se gripeze ori să se înregistreze accidente serioase. La parlamentari și politicieni, bugetul familiei se regla după niște norme stabilite: de la anul cutare la anul cutare, lipsuri, apoi bogăție. După războiul din 1914 1918, realizarea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
compilații, izvorul principal fiind Ilie Miniat, însă naturaleța frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, familiaritatea, indignările, întristările, mustrările, între-bările retorice sunt personale. Antim e un orator excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă și cu duh, despre mântuire, făcând cu grație exegeză subțire. Mai ales are darul de a izbi imaginația
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt obligați să se întristeze și, dimpotrivă, cei care văd scena întoarcerii să se veselească, și cum tablourile sunt la rând, privitorii și ai unuia și ai altuia să treacă pe rând prin cele două stări. La Veneția îl atrage mașinăria celor doi "draci" care bat orele în turnul ceasornicului. Încolo orașul i se pare fără meșteșug "arhitectonicesc". Cadrele din Palatul Dogilor le măsoară cu stânjenul, Domnul din Milano e evaluat la "240 stînjini". Din pricina simplității, Golescu e în stare de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eminent la ele; Mișeliile din lume Le știa el toate-anume; El știa să-njure bine Și cântece de rușine; Învățase și la fluier, Încă și din buză șuier, A se tăvăli-n gunoaie Ș-a se juca cu noroaie. Toate mașinăriile comediei sunt folosite, bineînțeles cu materie aforistică, monologul, dialogul cu replici simetrice, jocurile de a parte, micile bufonerii de limbaj sau de mimică, Povestea vorbei fiind o comedie a cuvintelor pure și o comedie umană, făcută din observații impersonale, surprinzătoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acustice a cuvântului. El are un fonetism studiat care traduce ideea poetică direct, fără asociații plastice. Vestitele versuri: Un orologiu sună noaptea jumătate, În castel la poartă oare cine bate... surprind prin un ce horcăit, cavernos, printr-o cadență de mașinărie. Bolintineanu mai posedă plastica dinamică, însușirea de a strânge într-o linie răsucită toată virtualitatea unei mișcări, încît, tăiate, unele versuri apar ca niște momente în perpetuă desfășurare cu capetele infinite: Pe un cal ce mușcă spuma în zăbale, Printre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce suferă dealtfel de o încetineală structurală. Ideea este originală, mai nimerită într-o epopee. Ion-vodă cel Cumplit e trădat de boieri; toți laolaltă, domn și supuși, suportă fatalitatea istorică a țării. Sub raportul teatral piesa suferă de prea multă mașinărie scenică. Dezertorul e o piesă vie, ocazională, care folosește în chip original mediul mahalagesc pentru un eveniment sublim. A doua tinerețe (istorie dramatică a unui sexagenar exasperat de nevastă, trăind o clipă de fericire cu o tânără Assunta) are un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]