5,446 matches
-
magnetofon! E o istorioară cu tâlc și bineînțeles cu morală. Anul 1943, iarna. Reține te rog, tanti, era tot cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține relații cât se poate de apropiate cu doamna Lola, soția căpitanului Preda. ― Încetează! ― Un moment, drăguță, încă n-am terminat. Bun! Numai că tânăra Lola, nemulțumită de oficiile celor doi bărbați, insatisfacție absolut firească dacă ne gândim
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își calculă pauza. La autopsie s-a constatat că victima nu consumase absolut nimic cu 14 ore înainte de a muri. Se uită triumfător la bătrân. Melania Lupu întrebă încet: ― Și? ― În lipsa probelor, dosarul s-a clasat. Oftă. Mă întreb dacă maiorul Cristescu va repeta figura. Se așternu liniștea. Melania Lupu netezea fața de masă privind în gol. Sculptorul îi surâdea fermecător bătrânului. Chipul lui Grigore Popa împietrise. Rosti printre dinți: ― Canalie! ― Tot eu, firește! Spune-mi, papa, cum naiba ai procedat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aflat povestea? ― N-are importanță! ― Pentru mine, da. ― În orice caz, nu din carnetul dumitale. Uite, vezi, eu nu spun că ești prost, dimpotrivă! Mai mult, îți dau cuvântul meu de onoare că tot în sensul ăsta te-am descris maiorului. Deștept, cărpănos și pestriț la mațe! E de la sine înțeles că o asemenea poveste n-ai fi așternut-o pe hârtie. ― De unde ai aflat? ― Mă privește. Dacă-mi vinzi trucul cu cianura, îți spun. Grigore Popa îi întoarse ostentativ spatele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
generos, nu? ― Să nu te atingi de dulap, spuse printre dinți Grigore Popa. ― Vorbești serios? Atinse stema heraldică. Din câțiva pași, bătrânul fu lângă el. În mână ținea un satâr de bucătărie. ― Îți crap capul! ― Vă deranjez? Se întoarseră brusc. Maiorul Cristescu surâdea în prag. CAPITOLUL XIII SOLUȚIA DE 18 CARATE Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor: "Astăzi cred că nu mai vine." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. "Ciudat. Mi-e frică. N-am simțit niciodată ceva asemănător
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe nimeni." Grigore Popa asculta pendula. "Tic-tac... Da, voi pleca la Londra. Am să mă stabilesc acolo. Tic-tac... O locuință decentă, un club bun... O menajeră... Poate o văduvă, în fine, cineva distins... Tic..." Telefonul începu să sune. ― Cine era? ― Maiorul. ― Iar? Doru Matei rânji. ― Își bate joc de noi! Știe precis că Valerica a mierlit-o și totuși se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-o și totuși se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o meda..." Gândul rămase suspendat. Simți o durere sfredelitoare în tot trupul și deschise gura sufocat. Țâșni cu un urlet din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o lumină gălbuie, ca de vată. Maiorul reglă sonorul aparatului de radio. Vocea crainicei se auzea în surdină: "A fost ora 1! Stimați ascultători, vă invităm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o lumină gălbuie, ca de vată. Maiorul reglă sonorul aparatului de radio. Vocea crainicei se auzea în surdină: "A fost ora 1! Stimați ascultători, vă invităm la dans". Zîmbi: "Oare câți dansează într-adevăr acum?" Apoi gândul se întoarse la oamenii aceia ciudați: Popa, Melania Lupu, tînărul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular. Până la război, casa a aparținut soților Cruceanu. În '41, a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cumva și pe soțul doamnei Lupu? ― Da. Un om neinteresant. Cred că nu și-a dat niciodată seama ce fel de soție are. Cristescu începu să râdă. ― Un păcat relativ frecvent. ― Când femeia se numește Melania Lupu, e o crimă! Maiorul îl examină surprins. ― Din câte înțeleg, o apreciați în mod deosebit. ― Atât de mult, încît după moartea domnului Lupu am cerut-o în căsătorie. Din nefericire, am fost respins. Cristescu, uluit, întinse mâna după țigări. Genul de afirmații, stilul și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la care vârsta nu contează niciodată. ― Niciodată? ― Ce vă surprinde? ― Știu eu, cel puțin în ultima parte a vieții femeile filtrează totul prin vârstă. Nu cred că doamna Melania vede altfel lucrurile. ― Vă înșelați. Nu din cauza aceasta m-a refuzat. Maiorul își ridică sprâncenele. ― Atunci? Chipul lui Van der Hoph se întunecă. ― Răspunsul ei a fost categoric: "Nu împărtășesc sentimentele dumneavoastră". Cristescu își ascunse zâmbetul. Și-o putea imagina pe Melania Lupu, sfioasă, feciorelnică și îmbujorată, coborîndu-și privirea: "Nu împărtășesc..." Probabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-mi închipui că voi putea compensa lipsa de sentiment. ― Presupun că doamna Lupu a rămas la primul punct de vedere. ― Din păcate. ― O cunoașteți de mult? ― Relativ. Am întîlnit-o în 1965 la Ambasador, cu ocazia unui dejun de afaceri. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Dejun de afaceri?! ― N-ați știut că doamna Lupu este una din puținele dumneavoastră specialiste în dialectul tembo-habe? Maiorul simți nevoia să apuce brațele fotoliului. Mărturisi: ― Un amănunt pe care-l ignoram... ― Mi-am dat seama. Doamna Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Din păcate. ― O cunoașteți de mult? ― Relativ. Am întîlnit-o în 1965 la Ambasador, cu ocazia unui dejun de afaceri. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Dejun de afaceri?! ― N-ați știut că doamna Lupu este una din puținele dumneavoastră specialiste în dialectul tembo-habe? Maiorul simți nevoia să apuce brațele fotoliului. Mărturisi: ― Un amănunt pe care-l ignoram... ― Mi-am dat seama. Doamna Melania Lupu făcea oficiul de translator. ― Cine v-a recomandat-o? ― Nu-mi aduc aminte. Cred că africanii o cunoșteau mai de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar care te reține imediat. Intră grație aici, sensibilitate, o feminitate debordantă, fără nimic agresiv, fantezie și o tinerețe înduioșătoare. Coborî privirea: Colegul dumneavoastră mi-a spus că pentru moment n-o voi putea vedea. ― Chestiune de câteva zile, preciză maiorul. V-aș fi recunoscător dacă în acest interval nu veți încerca să luați legătura cu ea. ― Sper... Sper că nu e nimic rău. ― Sper și eu, domnule Van der Hoph, și vă mulțumesc pentru înțelegerea de care dați dovadă. Olandezul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gândi Melania Lupu. Dacă intervenea ceva, mi-ar fi telefonat. Înseamnă că l-au oprit." " O treabă scârboasă, gândi Doru Matei. Era rece... Mai rece decât ghipsul. N-aș mai lua-o de la capăt nici pentru un milion!" "O să vină maiorul, gândi Melania Lupu. Va întreba de Popa. N-o să creadă un singur cuvânt, dar nu poate dovedi nimic... Trebuie să fii convinsă de lucrul ăsta, draga mea." " Mi-ar plăcea să mă văd peste un an, gândi Doru Matei. Sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu văd totuși de ce n-am lua împreună o ceașcă de ceai, deși îmi dau seama că este târziu pentru micul dejun. Cristescu își aprinse țigara. Bătrâna surâdea pe gînduri: ― Nici nu vă imaginați ce bucurie mi-ați făcut, domnule maior. ― Sânt încîntat, dar... ― Da, da, o mare bucurie. Mi-era teamă că n-a venit. La vârsta mea, devii susceptibil. Nu-ți place să te uite prietenii. Deși un astfel de gând față de "olandezul meu", cum i-ați spus dumneavoastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
el nu-l pot împiedica să fie un nebun și jumătate. Râse ca o fetiță: Când m-a cerut prima oară în căsătorie, aveam 55 de ani. Vă dați seama, nici măcar atunci nu eram prea tânără. ― Există femei, își aminti maiorul, pentru care vârsta nu contează. ― Când nu contează, nu mai sânt femei. L-am refuzat firește, dar vă mărturisesc, nu tară oarecare strângere de inimă. ― Și totuși... ― Și totuși! Bătrâna oftă. Nu aveam dreptul să-l păcălesc. ÎI apreciez foarte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privi în ochi și declară senină: Prezența lui nu mă înfioară. Cristescu începu să râdă. Afirmația, în gura Melaniei Lupu, avea o savoare cu totul particulară. O spusese firesc, cu convingere, fără nici o nuanță trivială. Acum, părea surprinsă de râsul maiorului. ― O căsătorie dacă nu e întemeiată pe dragoste nu are după mine nici o perspectivă. Iar cu timpul, domnul Van der Hoph ar fi încercat o mare dezamăgire. ― Poate că era dispus să treacă peste acest amănunt. ― O, domnule maior, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
râsul maiorului. ― O căsătorie dacă nu e întemeiată pe dragoste nu are după mine nici o perspectivă. Iar cu timpul, domnul Van der Hoph ar fi încercat o mare dezamăgire. ― Poate că era dispus să treacă peste acest amănunt. ― O, domnule maior, nu puteam profita într-atîta de momentul lui de slăbiciune. Soțul meu mă plictisea, dar l-am iubit. Vreau să spun că prezența lui însemna ceva pentru mine. ― Mărturiseați ― îmi amintesc ― că n-ați fost prea fericită... ― Din cu totul alte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rămânea decât să se resemneze cu gândul unei prietenii credincioase și așa a și procedat. Din când în când vine să mă vadă, iar la vară poate că am să-l vizitez în Olanda. Nu mă pot eschiva la infinit... Maiorul riscă. ― Îi veți face o mare bucurie mai ales că n-o să vă duceți cu mâna goală... ― Nu înțeleg... A, da, natural, am ochit deja câteva obiecte de artizanat. Încîntătoare! Cristescu mângâia absent marginea farfurioarei de porțelan. Învățase de mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ba nu! E o prostie, draga mea, nici măcar Van der Hoph nu știe de ce l-ai chemat. La telefon nu i-ai spus nimic." Surîse: ― Firește, e doar negustor... ― Interesul dumnealui se limitează numai la bijuterii? ― Probabil. ― În sfârșit, oftă maiorul, aveți vreo veste de la Valerica Scurtu? ― Din nefericire nu. Sîntem atât de îngrijorați! Tocmai voiam să vă întreb... " Un curaj uluitor. Ai putea crede totul despre ea în afară de ceea ce presupune în general o crimă: josnicie, îndrăzneală, cruzime." Cântări silueta fină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Matei e îngrijorat? ― Bineînțeles. ― Ținea mult la ea, am remarcat chiar din prima discuție... Apropo, i-am văzut o statuie în curte. Nu mă prea pricep, dar am impresia că abordează o altă manieră. ― Extraordinar! Este exact observația mea, domnule maior. Cum vi se pare lucrarea? ― Mai poți să ghicești ce e? ― Mi-e teamă însă că în felul acesta nu va izbuti să fie prea original. ― Preferați... obiectele? ― N-aș putea afirma, dar însemnau ceva nou. În artă, asta mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însemnau ceva nou. În artă, asta mi se pare esențial. Se spune mereu același lucru, deci exprimarea cel puțin să fie alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați cu el, va trebui să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa e un bărbat misterios. După cum v-am spus, dormeam, am auzit însă ușa. ― Lipsește mult de obicei? ― Nu. În general iese pentru mici cumpărături sau intră la câte un matineu. Masa o ia întotdeauna acasă. ― E abia 12, spuse maiorul privindu-și ceasul. O să mă întorc mai târziu. Până atunci se trezește cu siguranță și domnul Matei. ― O, sânt convinsă. Urmări privirea maiorului și făcu un efort să se stăpânească. Sub fotoliu, foarte aproape de locul unde se prăbușise, se vedeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mici cumpărături sau intră la câte un matineu. Masa o ia întotdeauna acasă. ― E abia 12, spuse maiorul privindu-și ceasul. O să mă întorc mai târziu. Până atunci se trezește cu siguranță și domnul Matei. ― O, sânt convinsă. Urmări privirea maiorului și făcu un efort să se stăpânească. Sub fotoliu, foarte aproape de locul unde se prăbușise, se vedeau ochelarii bătrânului. Cristescu îi ridică și-i puse pe masă. Pe buze îi plutea un zâmbet vag. Salută și ieși. Melania Lupu îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]