2,098 matches
-
din 1605, sau din cele dintâiu luni ale lui 1606”. Referindu-se la Scrisoarea lui Meletie Pigas din 3 noiembrie 1598, istoricul preciza că noul arhiepiscop, ca urmare a recunoașterii Mitropoliei Moldovei ca „arhiepiscopie canonică”, primise deja la această dată „mantia patriarhală cu patru închipuiri și cu patru izvoare”, precum și mirul. Nicolae Iorga atrăgea atenția asupra faptului că Meletie Pigas a plecat la Alexandria înainte de a se fi luat o hotărâre și de a se fi pus în scris tomos-ul patriarhal
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe regele Portugaliei, Joao II, să-i accepte proiectele de descoperire a unor noi teritorii. La 1485, după eșecul tratativelor și după moartea soției Felipa, Columb abandonează Portugalia. După o descriere contemporană era, la venirea în Spania, "un străin cu mantia roasă, dar având ceva luminos în înfățișare: statura înaltă, fața albă, cu linii rotunjite, părul și barba blonde, nasul acvilin, ochii albaștri, surâzători. Gestul îi era demn, cuvântul înaripat, imaginația aprin-să. Se numește Cristobal Colon sau Colom și se arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
imaginarul eminescian, eroul se confundă cu poetul, ca în Oda (în metru antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează a stăpâni timpul și spațiul, ca și cum universul sferei s-ar reproduce infinit în sine [...]. Este un dialog în oglinda în care se proiectează acest tu obsedant. Celălalt care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
siluetă a munților ce o înconjoară cu vârfurile lor ascuțite cu boldul 200, care răsfrâng lumina soarelui în nenumărate nuanțe. Iar în fundul văiei, acolo unde se încheie cercul munților, se rădică maiestuos, mai presus pe toți, Mont Blanc, învăluit cu mantia lui albă ca un sahastru bătrân de când lumea, căruia toți se închină. Dar aceste mari scene ale naturei nu se pot descrie cu condeiul sau spune prin viu grai; ele trebuiesc văzute cu ochii. De aceea, mă opresc de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care era nebună. Tatăl nebunei, un om tăcut, era îmbrăcat tot timpul cu un pardesiu larg și negru pe care îl purta descheiat. Mergea cu pași mari, iar curentul îi umfla pardesiul, făcîn du-i-l să semene cu o mantie. Tatăl ne bu nei purta galoși de cauciuc și scuipa deseori pe stradă. Mama nebunei nu prea ieșea din casă. Auzisem de la maică-mea că fata lor făcea niște injecții speciale și foarte scumpe. Nu știu de ce, dar eram sigur
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ce rațiune, cineva a vrut să facă din umilul consilier Cristian Popescu un supererou. Superman sau Batman nu putea fi pentru că nul ajuta fizicul (și, pe de altă parte, ar fi fost și destul de dificil să umble pe stradă cu mantie sau mascat), așa că, dacă tot trebuia să poarte un nume, iau spus Piedone. Dar masca sau mantia sunt, până la urmă, accesorii ne semnificative pentru un astfel de personaj. Cel mai important lucru, fără de care nici un supererou nu ar exista, este
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu putea fi pentru că nul ajuta fizicul (și, pe de altă parte, ar fi fost și destul de dificil să umble pe stradă cu mantie sau mascat), așa că, dacă tot trebuia să poarte un nume, iau spus Piedone. Dar masca sau mantia sunt, până la urmă, accesorii ne semnificative pentru un astfel de personaj. Cel mai important lucru, fără de care nici un supererou nu ar exista, este camera de luat vederi. Iar așa ceva Piedone al nostru are din belșug. Camerele îl însoțesc cuminți oriunde
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
s-au Însurat cu văduvele lor. Eroii homerici ne lămuresc și În privința modestiei; ei nu se sfiesc să-și aducă elogii singuri. Iar un filosof care se considera fratele lui Apolo vroia să colinde lumea În sandale aurite, cu o mantie de purpură și cu o cunună de lauri, oferindu-se În calitate de taumaturg ca un Cagliostro avant la lettre... Scriu toate acestea nu pentru a contesta Elada, ci pentru a o Înțelege mai bine și a o Îndrăgi mai adevărat. De
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-o pe cap și, îmbrăcându-L în purpură, veneau la El și-I spuneau: („Dumnezeu să Te mântuiască, regele iudeilor!”); și Îl pălmuiau. 3. L-a dus afară dinaintea tuturor: (A ieșit deci Isus afară, purtând coroana de spini și mantia purpurie. Și le-a zis Pilat: „Iată omul!”). Și, cum Îl văzură, preoții au început să strige, spunând: („Răstignește-L, răstignește-L!”). 296. DESPRE MISTERELE PETRECUTE DE LA CASA LUI PILAT ȘI PÂNĂ LA CRUCE, INCLUSIV. IN. 19,13-22. 1. Primul. Pilat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând totodată că Dumnezeu era mult mai aproape decât își putea imagina. Cerul era în acel moment pe alocuri înnourat, iar norii își târau mantia lor, ce părea ca o poartă larg deschisă catastrofelor naturale. Inima îi bătea într-un ritm anormal încât își puse degetul pe artera principală să-și măsoare pulsul, iar gândurile tremurau în taină. Doamne, cât ar fi vrut în momentul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un ritm anormal încât își puse degetul pe artera principală să-și măsoare pulsul, iar gândurile tremurau în taină. Doamne, cât ar fi vrut în momentul acela să zboare între rai și pământ, acolo unde durerea se poate alina. Din mantia norilor transparenți ar fi vrut să-și facă o plapumă să poată dormi, să se poată dispensa de toate mizeriile lumii. Deși gândurile produc adesea stări de proastă calitate, acum acestea îi dădeau un imbold sufletesc și o stare bună
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trecută, la o întîlnire a personalului tehnico-administrativ din combinat cu unele personalități venite de la Academie, luînd cuvîntul, directorul general a insistat asupra afirmației sale că "odată intrat în incinta combinatului, omul muncii nu-și lasă la poartă, ca pe o mantie, problemele personale. Nu există nici un hotar care să delimiteze strict interesele muncitorului de cele ale combinatului; ele se întrepătrund, se conjugă". Mi-a plăcut foarte mult discursul lui și sînt încredințat că el va fi receptiv la ceea ce-i voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să văd cum reacționez, măcar să-mi fie ciudă, dar constat că nu simt nimic. Absolut nimic! Al naibii Vlad ăsta! A intuit că undeva, în subconștientul meu, am o bănuială, că toată explozia mea de vorbe și gînduri era o mantie sub care îmi ascundeam teama de-a nu o descoperi pe Livia cea adevărată: "Un depozit de cărți..." Cu ce dispreț ba mai degrabă ignoranță agresivă a spus-o!... Bag din nou fisa în telefon și încep să formez numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bătând În brun” <endnote id="(778, p. 41)"/>. Tot pe atunci (În 1839), doi misionari scoțieni admirau veșmintele și podoabele femeilor sefarde din București : „Evreicele pe care le-am văzut la poartă [a sinagogii de rit spaniol] erau Înfășurate În mantii de mătase tivite cu blană”, fiind „Îmbrăcate somptuos și purtând cunună de diamante pe cap”, „pentru că fiicele lui Iuda au aceiași plăcere de a purta veșminte și podoabe somptuoase pe care o aveau și În zilele profetului Isaia” (referire la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Războiul de Independență a României: „LA MILIȚIENI. Noea Anton, Timofti Alecu, Gheorghe Ștefan, Popa Neculai, Filip Anton, Pintilie Ion, Constantin Petrache, Moga Gheorghe, Ciocoi Ion, Ștefan Vasile, Vasile Valeia, Marin Ioniță, Liahu Ion, Vasiliu Gheorghe, Neculai Gheorghe, Mirciu Haralamb, Mantia Neculai, Arnăuți Vasile, Blesneac Neculai. LA CĂLĂRAȘI. Blaju Anton, Cracia Ion, Rotariu Neculai, Iliescu Gheorghe, Căpraru Ion, Costache Mihai, Gheorghiescu Gheorghe, Solomon Moise, Nastase Gheorghe, Briazu Gheorghe, Bunescu Ion, Măciucă Gheorghe, Bondrilă Mihai, Gheorghe Gavrilă, Tacu Ștefan, Vidrașcu Ion, Bălan
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce Împletești frînghii de inimi rătăcite/ Ninsoare aprigă de focuri otrăvite/ Pe bolta fumegîndă Titu Maiorescu (1840-1917) de amintiri strivite>>”. Iată cum sărmanul Ion Patriche nu a putut Îmbrăca mantia gloriei din cauza unui individ extrem de suspicios care făcea legea În presa locală „..conform dispozițiilor”. c.g. Român În armata lui Hitler?! Mare vâlvă va fi stârnit și găsirea În aceeași publicație uzinală bârlădeană a unui adevărat sacrilegiu comis asupra Întregului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
experiență, dictată în mare majoritate, de spiritul persoanei care călătorește. În plus, nici Iisus Hristos nu a arătat ca un Dumnezeu, ci ca un om de rând și, înclin să cred că oamenii, cu adevărat speciali, sunt cei ascunși în mantia modestiei și a normalității. În toate domeniile, nu doar în cel spiritual, dar poate mai ales în cel spiritual. Gândul îmi fuge la Carlos, șamanul ecuadorian din prima călătorie care a alergat să-și pună costumația de șaman pentru a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plin stalinism - care intrase la Gorikovo în C.C. al P.C.d.R., partid a cărui misiune istorică, fixată de Moscova, era Dezmembrarea României. Misiune la care puseseră umărul - pe langă P.C.d.R. - si cateva structuri de spionaj și terorism sovietice ori aflate sub mantie sovietică: NKVD, GRU, DRO, Zacordat, toate foarte active în România în anii '20-'30. Așa încât, Ion Iliescu și-a cosmetizat puțin biografia. Cum ar zice Caragiale p-aici, p-acolo, prin părțile esentiaie. Dar, să fim optimiști. Că și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
un cadru propice pentru expoziția "Conde Dracula", inaugurată într-un întuneric străpuns ici-colo de câte o lumânare, cu o canapea roșie ascunsă într-o firidă, pe care odihnea un trandafir sângeriu, și un Dracula în carne și oase fâlfâindu-și mantia neagră cu căptușeală roșie de la balconul de unde fusese aruncată stăpâna nemiloasă. Vernisajul a fost precedat de o conferință a mea consacrată lui Vlad Țepes Drăculea, ducând istoria până în zilele noastre, cu filmele lui Ford Copola și Polanski, Congresul internațional al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în toamnă Mi-i pasul tot mai leneș și mai greu și ochiul nu-l mai simt de șoim la vânătoare, mă trag pe sub umbrare mai mereu, nu mă mai cere noaptea hăitaș la căprioare. Mă-nvălui ca-ntr-o mantie în toamnă, mi-s umerii ca bronzul adormit, din tot ce-a fost nimic nu mă îndeamnă și goana peste ani m-a ostenit! SEMPER FIDELIS PATRIAE "De ce să repetăm greșelile înaintașilor, când sunt atâtea noi greșeli de făcut?" Bertrand
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe mama despre ce vorbeau preotul și diaconul; ea mi-a răspuns În șoaptă, În engleză, că spuneau să ne iubim unii pe alții, dar eu am Înțeles că a vrut să spună că cele două personaje nemaipomenite, Înveșmântate În mantii strălucitoare sub formă de conuri, Își spuneau unul altuia că vor rămâne veșnic buni prieteni). De la Frankfurt am plecat la Berlin, unde am sosit pe viscol și În dimineața următoare am luat nord-expresul care sosea În mare viteză de la Paris
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
îmbrăcat complet în negru și parcă mai amar și mai îndepărtat ca de obicei: pe fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii neînțelese, aș zice) armele ironiei și ale sarcasmului (totuși benign) fură scoase în acea zi de mai multe ori pentru a ne pedepsi neștiința. După terminarea colocviului, am rămas împreună cu câțiva colegi, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe măsură ce se îndepărtează și se pierde în pusta imensă, fără repere, din care nu pare să fie nici o ieșire, începem să bănuim că totul nu este decât o înscenare perfidă, o comedie sadică. „Celălalt” rămâne cu spatele la noi, înveșmântat într-o mantie amplă care-i maschează mișcările mâinilor. Va trage sau nu? Secundele se preling cu o infernală încetineală, într-un suspans sufocant: încă puțin și prizonierul va ieși din bătaia presupusei arme... Împușcătura răsună parcă după o veșnicie. Roșii și albii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
analiză" cred că se poate pune veșnica întrebare, nerezolvată de când lumea: "cine a fost mai întâi: oul albastru sau găina cu fireturi și bicorn?" Greu de răspuns, dar practic, din cele mai vechi timpuri, "Iscoadele" și-au găsit acoperire sub mantia de brocart aurit a "Trimisului". De ce? Pentru că "Trimisul" și atunci, ca și în zilele noastre, era "persona grata", acceptat, curtat, păzit, venerat, avea acces până la cele mai înalte niveluri, era, cel puțin teoretic, prin statutul său sacrosanct, deasupra oricăror bănuieli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
trăsătură psihologică, nu doar morală. A jucat un teatru dezgustător și o făcea pe mironosița, fraierind inclusiv oamenii deștepți. A adus pe scena politică românească noutatea absolută: minciuna în extaz. Ea este ruina politicii, căzătura căzăturilor. A jucat tare sub mantia purității, făcând praf și puritatea și politica. Din cauza ei, lumea crede că România nu poate să fie condusă decât de către căzături și tinerii vor pleca din țară, scuipând în urma lor. Este cloaca tuturor cloacelor și pierzania sufletelor fiindcă a concurat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]