5,243 matches
-
nici nu citise cum trebuie Codul lui Da Vinci, că acolo ageamiul ăla de Dan Brown, care-și tot învârte personajele prin Paris, să ne arate cât de umblat, de cosmopolit e el, vorbea de un maniac albinos care sparge marmura cu care era placată catedrala Saint-Sulpice în căutarea potirului magic. Or, el, Leo găsise deja Graal-ul în Passcaglia lui Bach, în cărțile lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu rolele, ba chiar și în parfumul zulufilor ei. Un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându-mă, în zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut în vis: Într-una, de departe și de aproape, plutind retras în aceeași atmosferă olimpiană, celestă, misterioasă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de întunecime profundă și stranie a personajului. Geamănul constipat al lui Dracula! Parol! îl categorisește mental Avocatul. Cu un gest repezit, care se dorește a fi prietenos, custodele își invită oaspeții întârziați, în holul din capul monumentalei scări interioare, din marmură șlefuită, ce urca maiestuoasă, pe ambele aripi, către nivelul următor. Pe laturile treptelor, la parter, în semicerc, sub lampioanele celor două nimfe sau alegorii feminine de bronz, opere delicate ale sculptorului francez Belleuse, fusese amenajat un spațiu expozițional destul de restrâns
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în salturi, dinapoia sa! Cursa nebunească cu obstacole, se preschimbă într-un joc dezordonat, de-a puia-gaia, la scopcă, cu zombiții, parte-n parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vă deranjați, faceți ca și cum noi nu am fi aici, mai încearcă etnologii să-și pledeze cauza. — Nu se poate, noi știm să primim oamenii ! curmă autoritar vătaful discuția. Ați văzut ce troiță frumoasă a făcut domnu’ N. ? Cu bronz, cu marmură, nu s-a zgîrcit, ceva modern, așa, frumos..., îmi arată entuziasmată o țărancă ansamblul în inox, marmură și bronz, cu pietriș alb pe jos și banchete de piatră ce joacă rol de troiță. E mîndria comunei... — Am vrut să facem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se poate, noi știm să primim oamenii ! curmă autoritar vătaful discuția. Ați văzut ce troiță frumoasă a făcut domnu’ N. ? Cu bronz, cu marmură, nu s-a zgîrcit, ceva modern, așa, frumos..., îmi arată entuziasmată o țărancă ansamblul în inox, marmură și bronz, cu pietriș alb pe jos și banchete de piatră ce joacă rol de troiță. E mîndria comunei... — Am vrut să facem și noi ceva frumos, ca la oraș, să nu se zică... Trebuie să fim și noi în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
parte băieții, de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin casă cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și tu poți înnebuni. Printre noi era un băiat cu înfățișare izbitor mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Apoi m-a poftit să beau o cafea, "ca să ne mai încălzim nițel", lucru care m-a surprins. Am intrat totuși pe poarta masivă, cu o clanță uriașă de fier modelat cu frunzulițe și lujeri. După un mic hol de marmură, întunecos, de care acum mă leagă atât de multe amintiri încît îmi vine să las totul baltă, am ajuns, urcând niște trepte, la ușa apartamentului. Casa mi s-a părut labirintică. Mai viu decât imaginea propriu-zisă a casei îmi amintesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a spus că s-a reîntors la Silviu, că a fost acasă la el, că s-a lăsat dezbrăcată de el dar că, firește, "nu s-a întîmplat nimic". Toate astea mi le spunea în umbra holului, pe treptele de marmură, colorând totul până la un soi de feerie tipic femeiască: el o dusese mai întîi la "Berlin", unde băuseră Cinzano, apoi îi luase un trandafir galben și merseseră acasă la el cu taxiul. El avea o motocicietă cu care duminică vor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine mă priveau cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
infinit, cu alei aburoase, crepusculare, intersectîndu-se până la orizont, cu monumentul uriaș, mai mare decât orice pe lumea asta, de cărămidă ancestrală. Am urcat din nou în cupolă pe scara spiralată, cu trepte ciobite, și-am pășit iar pe dalele de marmură, infim sub cupola plină de ecouri și umbre. Mă simțeam nesfârșit de singur, în creșterea aceea monstruoasă, de aluat, a corpului, și vedeam tot mai aproape fereastra circulară, ca un soare purpuriu, din vârful cupolei. Am crescut, chircit, până am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-același gând ne-a venit tuturor: să naștem un om. Prima a ieșit în fața noastră (cum stăteam ghemuite una într-alta, minuscule ca furnicile în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Da dac-ai murit, tot aia e, că tot nu mai știi de tine, la ce-ți mai trebe haine ! Și-așa l-a găsit madam Ioaniu pe bărba-su, și i-a făcut pomeni, și i-a pus cruce de marmură, și la șapte ani când l-a scos și l-a dus la cavo, la Belu, s-a uitat la dinți și l-a recunoscut : că ăla fusese cu-adevărat bărba-su. Îndrăcită muiere, tare ca fieru, n-o văzuse niciodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urmă, cum dumneata chiar îți mai amintești - eu nu -, a venit războiul... Lambriuri lucioase, noi, din lemn de nuc. În dreapta, două uși : între ele, o măsuță cu picioare înalte, cu tăblia în formă de inimioară. Deasupra, pe o placă de marmură, o pendulă de masă obișnuită : un cadran rotund, mare și alb, pe care literele romane se disting de departe. Cinci și un sfert, după-amiaza. Pe peretele din stânga, sub oglindă, o canapea de mahon. Speteaza, formată din trei semiovale, se termină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-și putea permite să se lase pradă dezordinii... Spectacole văzute : Hughenoții, Moartea lui Wallenstein, Egmont. Găsit altă locuință, cu intrare separată. Mobilier : scrin de scris, dulap de bibliotecă cu oglindă, masă de toaletă, pat, un fotel, spălător-dulăpaș cu placă de marmură în care e montat robinetul, covor și draperii la ferestre. în preț : cafeaua de dimineață, focul aprins la toate orele, spălat lenjerie, periat și curățat haine. Pentru examen : de cercetat Meyer Lübke. Vină de neiertat : întârziat cu o săptămână scrisoarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
verde posomorât și mobilată cu măsuțe și scaune pentru consumul unor aperitive simple: ceai, limonadă, batoane de șocolată, sendvișuri și, firește, (în mod absolut gratuit) faimoasa apă minerală. Izvorul tămăduitor țâșnește pe gura de metal a unui leu uriaș de marmură, iar paharele pline cu apă se înșiruie pe tejghea. În Institut nu se servește nici un fel de băutură alcoolică. Această regulă este menținută în pofida protestelor periodice ale cetățenilor mai tineri. Se consideră că deschiderea unui bar ar altera cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Interioară o înlocuiește (dar, din nefericire, nu o copiază) pe predecesoarea ei din secolul al XVIII-lea. Aceasta din urmă, construită din piatră locală, imita cu succes (după cum se poate constata din stampe) băile antice. Cea actuală e construită din marmură și arhitectul ei, care s-o fi gândit și el că imită băile antice, a conceput ceva care seamănă cu o reproducere victoriană a unei băi dintr-un harem. (Asemenea idee bântuia, pare-se, și mintea unui pictor local angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
idee bântuia, pare-se, și mintea unui pictor local angajat să o orneze cu câteva fresce reprezentând scene clasice, dar proiectele sale au fost respinse de Comitet.) În orice caz, locul, cu șirul lui dublu de coloane și scările de marmură care coboară în apa caldă și limpede, are un farmec anume, știrbit în oarecare măsură de aglomerarea urâtă a plantelor sădite în ciubere. Baia Interioară era adeseori închiriată pentru petreceri particulare, dar după un anumit chef despre care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de înotul zilnic, afară, pe vreme de iarnă. Erau înalte și zvelte și satisfăcute de ele însele ca niște tinere spartane. Deasupra, pe platforma alunecoasă de marmură udă, stătea Hector Gaines, cu pantofii stropiți și ochelarii aburiți. Discutau cu toții despre Triumful Afroditei spectacolul care urma să fie reprezentat - cu noul material șocant descoperit de Hector - la Festivalul de Vară din Ennistone. Hector și Anthea erau regizorii, Valerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atâtea încântătoare siluete dezbrăcate, el singur rămăsese îmbrăcat. Acest efect de Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă cu striuri negre, dar restul sălii era acoperit cu dale de piatră și plante mari în ciubere. Locul avea un miros caracteristic, excitant pentru devotații lui, un iz de căldură și apă și chimicale și frunziș verde, ud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu-l jena la jeunesse dorée, pentru că știa că, din tact sau din indiferența tinereții, nu vor căuta să intre în vorbă cu el. Rămase un timp în adăpostul lui, trăgând în nări mireasma plantelor, uitându-se cu satisfacție la marmura udă și anticipând cu plăcere fiorul cufundării în apă. Se întoarse ușor, privi de partea cealaltă a bazinului și-l văzu pe George McCaffrey care tocmai intrase în sală. George se uita la bazin și la scena umană. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obosindu-se, lăsând ca apa sănătoasă să-i pătrundă în branhii, golindu-se, în singurătatea lui, de amărăciunea vieții. În cele din urmă, vlăguit, se înălță la suprafață și se cățără pe scărița de fier, ieșind din bazin. Marginea de marmură a bazinului era udă și călduță, dar un pas mai încolo, piatra era uscată și sticlea de ger. George își lăsă, penitent, talpa piciorului pe piatra înghețată și făcu câțiva pași, tremurând înlăuntrul trupului său care i se răcea vertiginos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe vremuri. Te rog, nu te enerva în asemenea hal. — Am citit o sumedenie de lucruri despre dumneavoastră. Am citit un articol în care se spunea că, în viziunea dumneavoastră, Forma Binelui la Platon ar fi o minge mare de marmură plasată undeva în vârful unei coloane. L-ați citit? — Nu. — Nu era prea politicos. Așadar ați renunțat la filozofie? — Nu. — Parc-ați spus că ați renunțat. — Nu. Arătați mult mai bătrân. Câți ani aveți? Aveți dinți falși, nu-i aveați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecu pragul tocit spre crucifixul împodobit cu roșu și cu aur, rămânând în urmă, cu umil respect, pentru a-i lăsa pe ceilalți să intre înaintea ei. (Dar și ceilalți făcură același lucru.) Când se apropie de frumosul altar, cu marmurile-i magnifice îmbrăcate în superbe broderii, și îngenunche în fața lui, își simți inima bătând mai repede. Își înclină capul, apoi îl înălță, conștientă de prezența strălucitoare, fremătătoare a părintelui Bernard, care trona asupră-i. Când îi întinse ostia, mâna părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
invizibile cântau sus de tot, în văzduhul albastru. — Uite o mână! strigă Hattie. Dintr-un hățiș de mărăcini, extrase o mână de piatră, de mărime naturală. Ce frumoasă e, și ce stranie! O vrei? Nu, e a dumitale. E de marmură? Cred că din ghips. Și în ce fel? Ce? Ai spus că vrei să-ți ceri „într-un fel“ scuze. Da, desigur. Vreau să-mi cer scuze. Atunci cere-le. Nu știu cum... Atunci nu le cere. Vreau să spun... eu credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]