3,292 matches
-
dezordinea revoluțiilor contemporane poate trimite omenirea înapoi în haos. De cîțiva ani, repetăm ca pe o mantră un cuvînt plin de (ne)înțelesuri: globalizare. Marșul său pare irezistibil, ținînd capul de afiș în programele universitare, în discursurile politice, în dezbaterile mediatice și în folclorul cotidian. Toată lumea discută, lansează opinii pro și contra, adoptă poziții dintre cele mai încrîncenate. S-a spus că avem de-a face cu o tendință ineluctabilă, cu un proces aproape natural. Procesul poate fi firesc, dar depinde
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
O femeie care era fără îndoială la curent cu slăbiciunile omului ei, dar care a știut mereu să vadă dincolo de aceste deficiențe mundane și să trăiască esența însăși a iubirii. Pînă la un punct, însă. Din păcate, odată domolite valurile mediatice și limpezite chestiunile juridice, odată ce el și-a regăsit libertatea și măcar o parte din aplombul de altădată, ea a plecat. Am asistat, poate, în direct, la sublimarea și moartea unei excepționale povești de iubire. Și ăsta da, subiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de către "Perpendiculari", după un rechizitoriu tragi-comic în care, culme a cinismului imbecil, i se reproșează tocmai faptul că nu se mai limitează, ca înainte, "la contemplarea neutră și senină a unui declin"! Această vînătoare de vrăjitoare, purtată de un consens mediatic, această denunțare virtuoasă și mimetică promovată de elitele suspicioase, proaspăt convertite la "europenism" și la radioasa mondializare liberală, pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
promovare abil și scump orchestrate de marile edituri, reviste sau posturi de televiziune. M-aș opri însă puțin asupra unui volum care, probabil, nu va figura pe vreo listă de finaliști pe mesele juraților, dar care agită lumea literară și mediatică încă din primăvară, fără ca ecourile acestui nou scandal pseudo-literar să se fi stins. E vorba de scriitorul Pierre Mérot, al cărui roman, Toute la noirceur du monde (Toată răutatea lumii), a fost refuzat de noul director al editurii Stock, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur, dar în egală măsură jubilator. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
discursul de factură postmodernă? Pentru că, în general, a fost considerat un "simptom" al lumii în care trăim, un "profet" al postmodernismului, un intelectual provocator, cu o scriitură conectată atât la viteza schimbărilor teoretice, cât și a celor sociale, politice sau mediatice. De asemenea, discursul pe care l-a alcătuit oferă cel puțin două motive întemeiate de a-l considera tipic pentru postmodernism. În primul rând, Baudrillard a cercetat categorii relevante de teme și concepte, care au fost asumate de către postmodernism drept
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modalitatea noastră de a experimenta cuplul spațiu timp, dar în care acum prevalează categoriile spațiale, în timp ce alți teoreticieni ai postmodernității discută despre dispariția spațiului și timpului cauzată de creșterea valorii instantaneității, a efemerității, a unicei folosințe, a perisabilității, a bombardamentului mediatic etc. În acest context, Baudrillard discută despre hiperrealitate și simulacru drept caracteristici ale lumii postmoderne, astfel încât lumi diferite pot fi regăsite în același spațiu sau timp, introducând ambiguitatea, lipsa reperelor și chiar denaturarea ideii de istorie. Unul dintre primii teoreticieni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ceea ce David Harvey numește scrieri frenetice. Înscris în rândul maeștrilor "teoriilor nihiliste ale excesului și ale decadenței"333, filosoful francez oferă un mod de a scrie conectat nu doar la viteza schimbărilor teoretice, ci și la cele sociale, politice sau mediatice. Mai mult decât atât, Baudrillard nu a scris nici pe departe didactic, urmând un fir roșu al argumentelor coerent întrețesute dimpotrivă, argumentele sale au fost considerate de cele mai multe ori ludice și au fost constant ținta unui "criticism vitriolic" (Richard Lane
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
caracterul absolut al diverselor imperative morale. Morala devine la rândul său un spectacol acompaniat de discursuri publicitare, care prezintă noile idealuri ale cetățeanului contemporan, între care sunt prezente programatic ideea de corp sănătos, confortul, luxul, vacanțele exotice, relaxarea prin intermediul divertismentului mediatic etc. Este de remarcat faptul că atât Baudrillard, cât și Debord plasează un loc important în economia societății moderne consumului timpului și în special consumului timpului liber. Trecerea de la timpul ciclic al societăților primitive la timpul producției, dominat de lozinca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de mișcare imaginară, de înfruntare a realului care să vă cucerească, să vă seducă, să vă revolte"443, însă în terorism, inflație sau războiul nuclear (exemple oferite frecvent de către Baudrillard) nu există nici un fel de iluzie minimală, ci o suprareprezentare mediatică care fabrică imagini pentru a fi văzute și nu privite. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, iar ceea ce este lipsit de iluzie este mort și inspiră teroare. Ceea ce este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de referință sau origine. Aceste considerații nu neagă posibilitatea subiectului uman de a mai discerne între simulare și realitate, ceea ce susține Baudrillard fiind faptul că o dată cu epoca postmodernă acest proces este din ce în ce mai greu de realizat din cauza perfecțiunii simulacrelor tehnologice și mediatice. Se poate discuta în acest caz despre două tipuri de hiperrealitate: o hiperrealitate "puternică", situație în care nu se poate discerne originalul de copie, adevăratul de fals, și o hiperrealitate "slabă", atunci când subiectul poate realiza aceste distincții, dar preferă artificialul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schimbul simbolic a devenit hiperreal, reprezentând "ceea ce este deja reprodus" (în timp ce realul este "ceva căruia este posibil să-i procuri o reproducere echivalentă"447). Mass-media pare a conduce în mod inevitabil la transformarea realității în semne lipsite de conținut, simulacrul mediatic oferind mai multă credibilitate decât faptele și experiențele obișnuite, cotidiene. Realitatea și reproducerea ei prin mijloace tehnice se confundă, ducând la apogeul retoricii (nu mai există distincția original/copie). Prin afirmarea instantaneității virtuale a mesajelor și a informațiilor, realitatea apare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
televiziune CNN și informația instantanee care e tocmai contrariul istoriei"448. Hiperrealizarea conduce la denaturalizare discursurile tind să devină simultane, masele nu mai reacționează decât ca spectatori, puterea și-a pierdut esența politică dizolvându-se într-o acțiune publicitară și mediatică, iar războiul este doar unul virtual. După expresia creată de Taylor și Saarinen, trăim în ceea ce se numește simcult, cultura simulacrului și a condițiilor ei actuale, care permite ca întreaga lume a cunoașterii să devină o zonă a "liberului schimb
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin intermediul cărora se asigura până acum o viziune "confortabilă" asupra realității și teoriei. Astfel, Baudrillard postulează dispariția structurilor duale care organizau până acum totalitatea câmpului discursiv, precum și a oricărei articulații care determina producerea sensurilor după o logică prestabilită. Modelul limbajului mediatic îl conduce la afirmații similare celor ale lui Derrida, astfel încât faptul că "discursul "circulă" trebuie luat în sens literal: înseamnă că el nu mai merge de la un punct la altul, ci că parcurge un ciclu care înglobează în mod indistinct
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu opinia lui Lyotard în ceea ce privește teoria jocurilor de limbaj concurente în societate, din moment ce sistemul simulacrelor este relativ inert. * * * Concluzia acestei analize rezidă în faptul că o condiție esențială a hiperrealității este implozia sensului, dată de viteza schimbărilor, de inserarea mesajelor mediatice în locul realității, de dispariția structurilor polare în discurs etc.: "peste tot, nu contează în ce domeniu, politic, biologic, psihologic, mediatic, în care distincția dintre doi poli nu poate fi menținută, se intră în domeniul simulării, și deci în manipularea absolută
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
analize rezidă în faptul că o condiție esențială a hiperrealității este implozia sensului, dată de viteza schimbărilor, de inserarea mesajelor mediatice în locul realității, de dispariția structurilor polare în discurs etc.: "peste tot, nu contează în ce domeniu, politic, biologic, psihologic, mediatic, în care distincția dintre doi poli nu poate fi menținută, se intră în domeniul simulării, și deci în manipularea absolută nu pasivitatea, ci indistincția dintre activ și pasiv"451 (s.a.). După cum au remarcat exegeții săi, conceptele de hiperrealitate și simulacru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și o strategie aplicată de către un subiect ce poate juca diverse roluri: scriitor, profesor, îndrăgostit, manipulator, agent de publicitate etc. Tocmai de aceea ea este o strategie fatală, mai ales datorită faptului că intervine la toate nivelurile: interuman, social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
credem, fără a minimaliza importanța acestei construcții care a separat semnul de realitatea pe care se presupunea că ar trebui să o reprezinte, că perspectiva oferită de noțiunea de seducție și de acțiunea ei în multiple planuri (discursiv, social, politic, mediatic, artistic) poate aduce o serie de precizări pe linia descifrării schemelor teoretice și a modalității sale de a scrie. Jean Baudrillard a aplicat trihotomia realizată de Walter Benjamin la nivelul operei de artă asupra destinului seducției, însă această ordonare va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Acelui declarat omor simbolic din câmpul ideilor, îi corespunde, ca strategie de deturnare a clasicului punct de vedere, acțiunea termenului de seducție, care, așa cum s-a observat, are un spectru larg, de la cel strict discursiv, la cel social, politic sau mediatic. Teoretizarea seducției ca pe o variantă radicală a respingerii sistemului și a categoriilor vine în sprijinul teoriilor care susțineau existența, la Baudrillard, a unei rupturi radicale cu modernismul. Construcția propriului discurs în jurul temelor simulacrului, hiperrealității, seducției, subiectului fractal, i-a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a firmei-țintă, pentru atingerea scopului urmărit. Prețul oferit nu este un criteriu de demarcație al acestei forme de achiziție pentru că poate fi și foarte mic, dar și supralicitat, în "bătălia" agresivă care se inițiază. Ambele părți folosesc grupuri de presiune mediatică, economică, politică (lobby) și argumente juridice. Datorită semnificațiilor multivalente ale termenilor utilizați în descrierea relațiilor între firme, diversității obiectivelor stabilite de către firme și abilității financiare sporite a unora din participanții la jocul bursei, conceptul de preluare "ostilă" este susceptibil de
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
mai ales în fostele republici iugoslave (mai puțin în Slovenia), nu carnavalurile, ci războaiele au produs zeci de mii de victime omenești. Teza lui P. Bourdieu (1930-2002), despre împletirea violenței de stat cu violențele simbolice, prin acțiunile pedagogice ale mijloacelor mediatice, a dobândit plauzibilitate în "neo-naționalismul Miloșovici-Tuchman". Comunismul, fascismul și nazismul au promovat în forță modernizări locale și globale, fiecare păstrând relații specifice cu tradițiile, cu trecutul și cu viitorul. Politicile autoritare, dure și sângeroase, le-au dus partidele fasciste, naziste
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în SUA prin 1946, pare să o fi folosit, iar Gilles Lipovetski (n.1944) ar fi cel care i-a ilustrat conținutul prin feluri de hiper-, în scrierea sa Timpurile hipermoderne din 2004. Dereglările prin excese și extremisme social-economice, artistice, mediatice și sportive (la dopaj s-a adăugat mita), caracterizează aceste forme de hiper-. Intervine și o etică, cu norme la fel de schimbătoare ca și interesele, emoțiile care le sunt suporturi. Feminismul, hiper- consum prin lux, moda și înmulțirea ecranelor (de la cinema
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în spațiu); westernuri (spiritul de pionierat în cucerirea unor noi frontiere) 241. Pentru descrierea acestor categorii, Philips folosește cele zece teme analizate de Gottdiener în discuția despre "tematizarea Americii", în care se referă la spațiul tematizat, bazat pe motive culturale mediatice, considerându-l o caracteristică a societății americane a ultimilor patruzeci de ani. Gottdiener argumentează că întreaga Americă este alcătuită din zone tematizate în spații închise, ca, de exemplu, mall-urile, aeroporturile, muzeele și restaurantele, precum și în spații mai puțin închise
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Dumitrache, Viorel Ștefan: cinci respectiv, patru mandate), precum și de figuri de rang secund dar care dețin poziții importante în filiale locale (Aura Vasile filiala PSD București, Ion Stan Dâmbovița, Alexandru Mazăre Constanța ori Ioan Cindrea Sibiu) sau un oarecare capital mediatic (Olguța Vasilescu). La UDMR și la PNL raportul nou-veniți parlamentari veterani este egal (vezi figura 1 de mai jos). În pofida procentului identic, cazul UDMR seamănă mult mai mult cu distribuirea locurilor sigure de la PSD decât cu PNL. Așadar, printre cei
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
acțiuni ilicite planează asupra unui demnitar. Se înregistrează doar o creștere a minciunii publice prin acuze reciproce sau pasarea responsabilității care îndeplinește un rol de perdea de fum ce distrage atenția de la problema generală, transformând discuțiile într-un adevărat "circ" mediatic. Cei acuzați de acte de corupție (de multe ori în mod repetat) se află și acum în poziții de conducere. O cauză importantă a corupției din România și a dimensiunii extinse a acesteia este aceea că ea conduce la creșterea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]