3,007 matches
-
gestul Cătălinei din finalul poemului este salvator și asigură, prin necontaminarea trep telor, conti nuitatea ierarhiei; el nu mai poate fi interpretat, după cum înclină să susțină îndeobște critica literară, ca gest con dam nabil și de blamat ori ca expresie mediocră a unui refuz în privința posibilității, doar aparente, de ascensiune a sufle tului). b. închinarea la idoli, de data aceasta ca practică idolatră în interiorul religiilor monoteiste (nu ca aplicare nelegitimă a termenului pentru a descrie alte tradiții religioase): reducerea Unului prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
bruni cu rezistențe mici la lumină și tratamente ude. Din seria naftalinei, drept componentă bifuncțională de cuplare se folosește mai ales acidul H, când se obțin coloranți asimetrici de culoare albastru închis până la negru, cu rezistențe bune la lumină și mediocre la tratamente ude. Coloranții secundari, obținuți prin cuplarea unei diazocomponente cu o amină aromatică, diazotarea derivatului monoazoic format și cuplarea sa cu o nouă componentă de cuplare, cuprind gama de culori de la roșu până la galben. Cele trei componente de cuplare
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
der Waals, favorizată de structura liniară și coplanară a coloranților direcți (Forst, 1980; Grindea și al., 1983; Holme, 2004; Shore, 2005). Datorită forțelor de legătură dintre cei doi parteneri care sunt relativ slabe și datorită solubilității colorantului, aceștia prezintă rezistențe mediocre la tratamente ude, iar rezistențele la lumină variază de la foarte slabe 1-2 până la 6-7, în funcție de structura colorantului. Ținând seama de rezistențele pe care le prezintă vopsirile obținute, coloranții direcți se subdivid în următoarele grupe: - coloranți direcți obișnuiți (sunt coloranți a
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
o diazocomponentă bifuncțională. Cea mai utilizată componentă de cuplare bifuncțională este acidul carbonil I. Dacă diazocomponentele sunt identice coloranții sunt simetrici: iar dacă cele două componente sunt diferite, coloranții sunt asimetrici. Coloranții din această categorie au nuanțe vii și rezistențe mediocre. Diazocomponenta bifuncțională cea mai utilizată în sinteza coloranților diazoici primari este 4,4'-diaminocarbanilida (4,4'-diaminocarbanilida substituită), iar componentele de cuplare (acid salicilic, acid naftionic, acid gama, acid H, acid fenil I) pot fi identice sau diferite. Acești coloranți
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
satisfăcătoare. Coloranții oxazinici dau vopsiri cu nuanțe albastre strălucitoare și cu rezistențe foarte bune la lumină și tratamente ude. Coloranții ftalocianinici obținuți prin sulfonarea ftalocianinei de cupru dau vopsiri în nuanțe albastre-verzui, strălucitoare cu foarte bune rezistențe la lumină, dar mediocre la tratamente ude. . 1.3.5. Coloranți reactivi Coloranții reactivi reprezintă una din cele mai importante clase de coloranți utilizate la vopsirea și imprimarea materialelor textile, datorită proprietăților tinctoriale remarcabile pe care le posedă, strălucirii nuanțelor și rezistențelor deosebite la
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
celulozice (bumbac și viscoză). În general, rezistențele vopsirilor la tratamente ude se situează între cele ale coloranților direcți retratați și cele ale coloranților de cadă. Coloranții de sulf nu sunt rezistenți la clor, iar rezistențele la lumină și frecare sunt mediocre. Majoritatea coloranților de sulf nu au nuanțe vii, excepții fac doar câțiva coloranți galbeni, verzi și albaștri. În paleta de culori predomină negru (50% din sortimentul coloranților de sulf), brun, oliv, galben, orange, iar culoarea roșie lipsește, existând doar câteva
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
Sokolowska și al., 2007). Diferențele dintre coloranții destinați acetaților de celuloză și cei pentru poliester constau în dimensiunea moleculelor și rezistențele la sublimare. Există și un sistem restrâns de coloranți de dispersie pentru fibrele poliamidice, cu aplicare limitată datorită rezistențelor mediocre la tratamente ude. Ei corespund în special cerinței de acoperire a striurilor (Grindea și al., 1983). Din punct de vedere chimic coloranții de dispersie pot fi azoici și antrachinonici. Coloranți azoici Sunt cei mai utilizați coloranți de dispersie (60%), ponderea
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
suprimare a facilităților fiscale se includeau argumente ca: experiența a arătat că, Într-o lungă perioadă de timp, incitațiile nu modifică deloc nivelul sau configurația investițiilor, și că, pe termen scurt, ele riscă să fie la originea investițiilor de interes mediocru, motivate de considerente fiscale mai mult decât de considerente de rentabilitate; costul incitațiilor este ridicat, În sensul renunțării la venituri, de unde necesitatea de a majora cotele cedulare la niveluri mai ridicate decât ar fi altfel nevoie pentru a spori același
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și fratele său mai mare, prințul moștenitor Albert Victor, diferența de vîrstă era de numai 15 luni, cei doi copii au fost educați în particular de reverendul John Neal Dalton, dar ambii s-au dovedit de la început a fi elevi mediocri. Așa cum era obiceiul atunci în cazul prințului prezumptiv (cel de-al doilea fiu al suveranilor), avînd puține șanse de a ocupa tronul, George a fost destinat unei cariere militare, astfel că în 1877 s-a îmbarcat, împreună cu fratele său mai
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
opt trimestre ale programei curriculare... luînd parte, ca un perfect gentleman de viță regală, la partide de vînătoare cu ogari și gonaci, împușcînd iepuri și zburătoare, benchetuind și acceptînd bucuros "micile atenții" ale sexului frumos. La învățătură s-a dovedit mediocru, deja o tradiție în Casa de Saxa-Coburg-Gotha, ramura engleză****. În luna iunie 1914, se înrolează în Regimentul de Gardă Grenadieri. La izbucnirea Primului Război Mondial, Eduard, altminteri un tînăr foarte curajos care știa bine ce vrea (se va dovedi acest lucru și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ziua de 30 noiembrie 1874. A făcut studii liceale la Harrow și studii militare la renumita Academie Militară Sandhurt, o instituție echivalentă ca prestigiu cu Saint-Cyr în Franța și West Point în Statele Unite, dar la școală a fost un elev mediocru, iar la Academia Militară a reușit să intre de-abia la a treia încercare, clasificîndu-se printre ultimii candidați. Poate nu e lipsit de interes să spunem în acest context că dintre cei 38 de premieri britanici (de la William Pitt cel
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
anvergură: inițiativă, energie, curaj, hotărîre, perseverență. Și totuși un lucru ni se pare evident: dacă nu ar fi existat războiul sau dacă ar fi murit înainte de declanșarea lui, Churchill ar fi rămas în istoria politică a Marii Britanii drept un politician mediocru, avînd la activ mai multe insuccese decît succese; cel de-al Doilea Război Mondial a fost șansa lui în fața istoriei. Dacă Aliații ar fi pierdut războiul, Churchill ar fi avut o imagine de politician incapabil și nu s-ar fi
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
un cîntec la despărțire: "Ylang, Ylang pleacă voios la Terbelchețonora". Acest cuvânt ciudat cuprindea unele silabe din numele fostelor lui simpatii feminine. Sub aspect caracterial și volitiv este descris ca o persoană foarte ambițioasă, care a refuzat perspectiva unei cariere mediocre și a vrut să facă parte din elita culturală a vremii sale. Marele om de cultură român insistă asupra aspectului de inadecvare al lui Gruber la societatea românească în care trăia, pe care o consideră contraselectivă și care nu oferă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cealaltă, datorită râsului, dându-i gust de viață. Tragedia reia un subiect cunoscut, împrumutat fie din mitologie, fie din istorie, în timp ce comedia inventează o situație nouă în limitele verosimilului. Cele două genuri diferă și prin stil, ales, sau simplu și mediocru. "Tragedia nu este decât reprezentarea unei întâmplări eroice în nenorocire, scrie Mairet. Comedia este o reprezentare a unui noroc personal fără niciun pericol pentru viață. Tragedia este ca oglinda fragilității lucrurilor omenești, cu atât mai mult cu cât aceiași regi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care îi vezi acolo la început, atât de plini de glorie și atât de triumfători, servesc la sfârșit ca nevolnice mărturii ale insolenței norocului. Comedia, dimpotrivă, este un fel de joc ce prezintă în fața noastră viața unor persoane de condiție mediocră și care le arată taților și copiilor dintr-o familie modul de a trăi între ei în condiții bune de reciprocitate; iar începutul de obicei nu trebuie să fie vesel, după cum sfârșitul, dimpotrivă, nu trebuie niciodată să fie trist. Subiectul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
uneori se poate amesteca aici și ceva fabulos. Acela al comediei trebuie să fie compus din fapte cu totul imaginare, și totuși verosimile. Tragedia descrie în stil ales acțiunile și pasiunile unor persoane alese, în timp ce comedia nu vorbește decât de mediocri, în stil simplu și mediocru. Tragedia la începutul ei este plină de glorie, și arată măreția celor mari; la sfârșit este demnă de milă, ca aceea care arată regi și prinți căzuți pradă disperării. Comedia la începutul ei este plină
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și ceva fabulos. Acela al comediei trebuie să fie compus din fapte cu totul imaginare, și totuși verosimile. Tragedia descrie în stil ales acțiunile și pasiunile unor persoane alese, în timp ce comedia nu vorbește decât de mediocri, în stil simplu și mediocru. Tragedia la începutul ei este plină de glorie, și arată măreția celor mari; la sfârșit este demnă de milă, ca aceea care arată regi și prinți căzuți pradă disperării. Comedia la începutul ei este plină de neprevăzut, turbulentă la mijloc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
felul unui poem dramatic." În Discurs despre poemul dramatic, contestând definiția aristotelică, declară, zece ani mai târziu: "Această definiție era legată de uzanțele vremii, când într-o comedie nu erau puse să vorbească decât persoane de o condiție cu totul mediocră, dar ea nu mai are totală justețe într-a noastră, când chiar și regii pot intra în ea, când acțiunile lor nu o depășesc. Când se pune în scenă o simplă intrigă de amor între niște regi, și când pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bune, pentru că pedepsirea unui om de bine ar stârni mai mult indignarea decât mila spectatorului; nici ca ele să fie rele în exces, fiindcă nimănui nu-i este milă de un scelerat. Trebuie deci ca ele să aibă o bunătate mediocră, adică o virtute capabilă de slăbiciune, și să ajungă în nenorocire prin vreo greșeală care să-i facă de plâns sau detestați." Chiar dacă ambii autori, pe plan teoretic, îl au pe Aristotel ca model, Racine, și aici, se arată mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cea a insensibilității, se exprimă principii noi. În această operă care îmbracă forma dialogului filosofic drag lui Diderot, unul din cei doi protagoniști, numit când "Cel Dintâi", când "omul cu paradoxul", declară, în mod provocator: "Ceea ce-i face pe actori mediocri este extrema lor sensibilitate; iar lipsa absolută de sensibilitate îi pregătește pe actorii sublimi". El îl opune în mod constant pe comediantul "din fire", care se încrede în sensibilitatea lui, celui care muncește neobosit pentru rolurile sale. "Ceea ce-mi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Craig (1872-1966) care, în Arta teatrului (1905)19, retrasează istoria artei de la origini până în secolul al XX-lea, realismul reprezintă o cădere. Arta, investită în Antichitate cu grava maiestate a hieratismului, a decăzut, după părerea lui, începând cu Renașterea, în mediocra trivialitate a realismului. Îl admiră pe Shakespeare datorită faptului că prezența spectrelor, în mai multe din piesele sale, interzice de la bun început orice figurație realistă. Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie: Este materializarea momentană a Forțelor invizibile care domină orice acțiune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Actorul trebuie să fie capabil să descifreze toate problemele corpului său care îi sunt accesibile. Trebuie să știe cum să îndrepte aerul spre părțile corpului său în care sunetul poate fi creat și amplificat printr-un fel de rezonanță. Actorul mediocru cunoaște numai rezonatorul din cap; adică își folosește cutia craniană ca pe un rezonator pentru a-și amplifica vocea, făcând sunetul mai "nobil", mai plăcut publicului. El poate chiar uneori să folosească, întâmplător, rezonatorul din piept. Dar actorul care examinează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dirijată din regimul comunist care, după 1953, trasa dramaturgilor drept sarcini de partid să scrie "comedii satirice în manieră caragialescă, obiectivele vizate fiind exclusiv cele din trecutul burghezo-moșieresc, afacerist, imoral, escroc în alegeri"51, să se înregistreze multe producții teatrale mediocre, cum ar fi Patriotica română de Mircea Ștefănescu 52, și foarte puține piese notabile. Atunci când acestea ar fi de semnalat, nu doar datorită succesului de public sau al vedetismului autorilor, mai întotdeauna ilustrează efectul de dublu tăiș al satirei, prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine modelului caragialesc. Preluarea și prelucrarea originală a acestui etalon este realizată pe un plan superior de către Mircea Eliade, prin includerea unei neașteptate dimensiuni metafizice în caracterul personajului de această factură. Dacă la mediocrul Nae, iubirea simultană a două femei e un simplu capriciu aparent periculos, un viciu care-i stimulează șiretenia instinctului de conservare, la cerebralul Pavel Anicet din Întoarcerea din rai, divizarea pasiunii între Una și Ghighi echivalează cu pierderea unității sinelui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Când l-am văzut cu proprii mei ochi, mi-a sugerat o sperietoare psihopată (cu o mătură pe post de mână întinsă) mai degrabă decât o ființă omenească... O regretabilă lipsă de educație, un comportament la marginea nebuniei, o inteligență mediocră combinată cu șiretenia isterică și puterea fantasmelor unui adolescent, toate erau înscrise pe chipul acestui demagog. Toate gesturile sale erau create și coordonate de către o minte isterică, cu unica intenție de a impresiona. Se purta în public precum un om
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]