2,843 matches
-
pempton soma) este tocmai etherul. Se stabilește astfel o legătură Între bilă și elementul „cel mai nobil”5. Un alt aspect important este că Aristotel, deși are rezerve față de daimonii individuali ai lui Platon, Învestește Însăși natura, și pe cea melancolică În special, cu atribute ale daimonilor, cu rolul acestora de intermediari Între Zeu și oameni. În De divinatione per somnum, 463 b, 12-15 spune: „visele au un caracter daimonic, căci natura este daimonică, nu divină”. Această calitate „daimonică” a naturii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În special, cu atribute ale daimonilor, cu rolul acestora de intermediari Între Zeu și oameni. În De divinatione per somnum, 463 b, 12-15 spune: „visele au un caracter daimonic, căci natura este daimonică, nu divină”. Această calitate „daimonică” a naturii melancolice se află Într-un perfect acord cu afinitatea dintre bilă și pneuma, elementul „cel mai divin” după nous. Dar pentru apariția „entuziasmului” trebuie ca bila, care, prin natura ei, este rece, să fie Încălzită: ea se deplasează atunci către lăcașul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
importanță acorda Aristotel melodiilor frigiene, care aveau rolul chiar de a produce o katharsis a entuziasmului. În plus, Lamprias nu uită să se refere În mod explicit la o anumită krasis deosebit de favorabilă profețiilor (mai ales În timpul somnului), existentă la „melancolici” (melancholikoi). Dar ce s-a Întâmplat de fapt cu Pythia? Cu ocazia unei consultații, victima nu reacționase decât foarte greu la aspersiuni, silită de preoți. Pythia Însăși nu coboară În manteion decât cu „adâncă amărăciune”; glasul Îi răgușește 3, trupul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu toții pe Cleon din Daulia care afirmă că (F) n-a visat niciodată pe toată durata lungii sale vieți, iar În legătură cu oamenii de altădată se povestește exact același lucru despre Thrasymedes din Heraia. Cauza trebuie căutată În temperamentul corporal. Oamenii melancolici 1, dimpotrivă, sunt copleșiți de vise și de vedenii. Aceștia, pe cât se pare, se bucură de privilegiul de a cunoaște viitorul pe această cale. Faptul se explică prin salturile imaginației, la dreapta și la stânga, Întocmai săriturilor făcute dearuncătorii cu mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cea mai morală zi. Aceste personaje pot fi interpretate și ca diferite măști ale autorului și ale noastre, ale tuturor: latura noastră rațională, care încearcă să confere o ordine existenței; latura senzuală, care afirmă tot ce este viu; și latura melancolică, suferindă a naturii umane, incapabilă de a face față realității. Decameronul descrie ființe umane în momente de criză. Brigata știe să se descurce în acestă situație dificilă, deși se bazează pe o fugă 145 Simbolistică preluată din nota explicativă a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
confesiunii.402 Are regretul permanent al timpului parcurs, ca și cum ar dori să sublinieze dorința de a-și fi conturat altfel viața: „Povestirea ei [rostită după acest Prolog autobiografic, n.n.] este plasată într-un trecut îndepărtat, pentru care are o preferință melancolică. Este un trecut care constituie în epoca lui Chaucer o etapă a mitului și a fanteziei și această dimensiune fantastică face ca mediul regelui Arthur să fie mult mai atractiv decât prezentul pentru târgoveața trecută de vârsta tinereții.” 403 Inconștient
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de creator care să se interiorizeze, să cugete profund și cu o atitudine gravă asupra problemelor cu care se confruntă omenirea, nu întâmplător era numit de contemporanii săi „Giovanni cel liniștit”. Aduce viața în prim plan, alungând departe extazul, cugetările melancolice. „Lumea spiritului dispare: apare lumea naturii.”569 Universul diegetic al lui Boccaccio și cel al lui Chaucer este pur senzual („lume a naturii și a simțurilor”570), încadrat în forme precise, bine definite; nimic din acest univers nu ne face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpâna, mai mult pe curtezan decât pe stăpânul și soțul legitim. Acesta, gelos, neputându-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocând reflecții melancolice poetului Lucian Blaga, este Câinele din Pompei, surprins de valul de lavă. În schimb, poetul Mircea Ivănescu introduce cu spirit ludic un hibrid inedit: Pisicâinele. Cu mult mai rar decât în poezie sau proză, apar, din motive foarte obiective, rudele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Însă alteori vedem că ele nu sunt rezultatul niciunui determinism biologic, ci al unei derive biografice. Inteligența, importanta noastră resursă, e zdruncinată de sentimente pe care nu știe să le administreze. Stilul nostru de a simți e depresiv, furibund, exaltat, melancolic, apatic, optimist, pesimist, afectuos, ursuz, În funcție de modul cum răspundem Într-o anumită situație. Sunt criterii sentimentale, module adâncite În personalitatea noastră. Ele interpretează realitatea. Nu mint complet, nici nu sunt pe deplin obiective. Fernando Pessoa a descris În poezia sa
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
al poeziei românești." - 10.09.2007 25. Alexandru Ionescu însemnări în verde - gri - "Doamnei și dlui dr. Dumitru Marin cu statornică prețuire. Din ziua fermecătoarei serbări a cărții și mai ales a prieteniei" - 18.09.2007 26. Val Andreescu - Florete melancolice (epigrame, fabule, rondeluri și epitafuri) - "Dlui prof. dr. Dumitru V. Marin, o personalitate a Culturii și sprijinitorul nr.1, considerația, stima și mulțumirile autorului Val Andreescu." - Vaslui 16 dec. 2007 27. Alexandru Ionescu - Ciudatele fantezii ale lui Joe Babuinul - "D-nei
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
n. 25 martie 1949 în Cățelești Bacău. Debut literar ziarul Steagul Roșu, Bacău, poezie. A activat în mai multe cenacluri literare din Vaslui și Iași. Debut în volum, Calul cu potcoave roz (epigrame, fabule, panseuri) 2006, a continuat cu Florete melancolice (epigramă, fabulă, rondel) 2008, Fiorii zborului tandru, (poezie) și Fabule (2008), redactor șef Meridianul. APOSTU, Mihai, n. 4 septembrie 1962, Vaslui (Dodești, comuna Viișoara): A urmat cursurile școlii primare în satul natal, iar pe cele liceale în Vaslui. Debut literar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
întâlni și astăzi peste tot în lume. Sunt niște caractere clasice și ne ajută să înțelegem mai bine oamenii de tipul lor și de alte genuri, pentru că în fiecare dintre noi există un mic Hamlet și un mic Iago; puțin melancolici la un moment dat, nervoși și inteligenți în următoarea clipă. Le spunem pieselor lui Shakespeare „nemuritoare” pentru că intuiția sa este astfel; observațiile lui asupra oamenilor sunt la fel de pertinente acum precum erau și în Anglia elisabetană. Pentru a ilustra valoarea ficțiunii
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
foc și apă aceștia au socotit că predominanța În organism a uneia dintre cele patru „umori” (hormones): sânge, flegmă, bila neagră și bila galbenă, determină temperamentul. Pe aceasta bază se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic. ● Colericul este energic, neliniștit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv și Își risipește energia. El este inegal În manifestări. Stările afective se succed cu rapiditate. Oscilează Între entuziasm și decepție, care tendință de exagerare În tot ceea ce face. Este o persoană foarte
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de o răbdare fără margini. Are o putere de muncă deosebită poate obține performanțe deosebite mai ales În muncile de lungă durată și este foarte tenace, meticulos În tot ceea ce face. Fire Închisă, greu adaptabilă, puțin comunicativă, preferă activitățile individuale. ● Melancolicul este la fel de lent și inexpresiv ca flegmaticul, dar Îi lipsește forța și vigoarea acestuia, emotiv și sensibil, are o viață interioară agitată datorită unor exagerate exigențe față de sine și a unei neîncrederi În forțele proprii. Este puțin rezistent la eforturi
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
flegmaticul, dar Îi lipsește forța și vigoarea acestuia, emotiv și sensibil, are o viață interioară agitată datorită unor exagerate exigențe față de sine și a unei neîncrederi În forțele proprii. Este puțin rezistent la eforturi Îndelungate. Puțin comunicativ, Închis În sine, melancolicul are dificultăți de adaptare socială. Debitul verbal este scăzut, gesticulația redusă. Explicarea diferențelor temperamentale Ține, În concepția filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936), de caracteristicile sistemului nervos central și de raporturile dintre ele: Forța sau energia este capacitatea de lucru
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
intensă, febrilă, și multiplă. Se interesează de politică, iubesc poporul, cred În progres, sunt revoluționari. Dotați cu aptitudini oratorice, plini de impetuozitate, antrenează oamenii. Valoare dominantă: acțiunea. ● Sentimentalii. ambițioși ce rămân mereu În stadiul de aspirație. Meditativi, introvertiți, schizotimi. Adesea melancolici și nemulțumiți de ei Înșiși; timizi, vulnerabili, scrupuloși; Își alimentează viața interioară prin luminația trecutului. Nu știu prea bine să intre În relații cu oamenii, și cad ușor În mizantropie. Neabili, se resemnează dinainte cu ceea ce puteau totuși să evite
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
atâta timp cât persistă confuzia, nu exista nici un criteriu care să poată pune diagnosticul de schizofrenie. 2.2.2. Debutul prin forme depresive. Sunt formele cele mai frecvente dintre toate cu posibilitatea unui tablou aparent depresiv de tip nevrotic sau melancolic. în acest caz sunt căutate elementele care pledează în favoarea atipicității (depresia atipică este sinonimă cu schizofrenia la început) în forma sa depresivă: negativism, bizarerie, atimhormie, variabilitate a semnelor clinice, forma cu anxietate importantă, idei de influiență sau de depersonalizare, idei
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
dar care evoca tulburări psihopatologice (halucinații sau dezvoltări delirant halucinatorii). Ideile suicidare sunt aberante în raport cu lumea dinafară, lumea reală și au un caracter criptic. Anxietatea schizofrenului este atipică putând oscila în ceea ce privește intensitatea. Diagnosticul de schizofrenie cu debut depresiv melancolic nu se poate pune la primul puseu. Se poate vorbi de la inceput de o melancolie atipică, lipsind simptomul major al melancioliei - durerea morală. De asemenea, spre deosebire de melancolie, la care instinctul de conservare este denaturat, automutilarea sau raptusul suicidar survenind sub
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
1988; McGuffin et al, 1991): 1. Forme acute reprezentând după M. Bleuler aproape 2/3 din totalul modalităților de debut, prezentându-se sub formă de bufee delirante sau stări confuzionale acute, dar și sub formă de tulburări de alură maniacală, melancolică sau mixtă, neliniștitoare prin caracterul lor atipic. 2. Forme progrediente sau subacute: stări delirante cu evoluție subacută îmbrăcând în general aspectul automatismului mental sau aspecte pseudonevrotice. 3. Forme insidioase cele mai dificil de detectat, la care se observă o scădere
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
participanții se informează reciproc privind datele viitoarelor lansări și pleacă acasă cu sentimentul datoriei împlinite. Evident că nimeni nu cumpără nici un exemplar din cartea (monumentală!) tocmai lansată. La lansările de tip cenaclu literar-artistic atmosfera este încărcată de poezie, sentimentală și melancolică. Vorbitorii înțeleg să facă un recital din luările lor de cuvânt, sunt visători și rememorativi, vorbesc mult și rar, cu pauze, pentru a da impresia că gândesc ceea ce spun, că rostesc cuvinte din inimă. Se trece apoi la partea artistică
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
acestei teme ori centrarea exclusivistă, isteroidă, asupra ei ar transforma jurnalul intim Într-o simplă fișă de observație clinică. Să mori, să dormi Testul clinic nu poate fi, totuși, evitat când analizăm sinuciderea. Ea se leagă, de regulă, de procesele melancolice 22 și de ceea ce psihanaliza numește patologia doliului. Obsesia morții subzistă În fiecare dintre noi. Însă prezența ei se dovedește, În viața obișnuită, mai mult sau mai puțin aleatorie. Numai la sinucigașul prin vocație ea are un caracter continuu, direcționat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un drum scurt și luminos spre altceva. E greu să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
element care ne obligă să privim fiecare cuvânt al lui Pierre Drieu la Rochelle cu multă precauție: sinuciderea lui. Ea rearanjează și redimensionează dramatic cuvintele Jurnalului și, implicit, ale existenței sale. Ca În cazurile multora dintre sinucigași, Drieu e un melancolic. Asemeni lui Jean-Jacques, singurătatea și melancolia Îi provoacă indescriptibile bucurii. Element de primă importanță În constituirea precarului său echilibru mental, melancolia Îi dă senzația „nesfârșită și delicioasă, alcătuită din regretul a ceea ce nu aveam, necontenit anulată de plăcerea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
regretul a ceea ce nu aveam, necontenit anulată de plăcerea a ceea ce aveam”. Firește, melancolia singură nu poate fi blamată pentru finalul gest sinucigaș. De altfel, Drieu are un fel de voioșie mulțumită de sine atunci când face inventarul multiplelor sale umori melancolice: Melancolia de a nu fi activ și mobil, căreia Îi corespunde plăcerea de a fi lent și aproape imobil; melancolia de a nu fi Însurat și care se transforma, după despărțirile mele, În plăcerea de a nu mai fi; melancolia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
detaliu, o secvență nu mai corespund monotoniei firești a notației cotidiene. Astfel de prilejuri sunt ideale pentru autoanalize: accidentele, schimbarea domiciliului, pierderea unei persoane apropiate, Împlinirea unei vârste rotunde sau revelația neliniștitoare a Îmbătrânirii devin pretexte pentru o scrutare atentă, melancolică, a propriului eu. Tentația auto-comunicării Așadar, autoportretul este mai degrabă o sfidare a normei, decât confirmarea intenționalității. El e o autografiere involuntară, În terminologia lui Philippe Lacoue-Labarthe2, un accident ce sfidează regula notației aparent sustrasă dorinței coerente de a semnifica
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]