1,871 matches
-
Simfonia a fost puternic influnețată de Gustav Mahler a cărui muzică a fost atent studiată de Șostakovici sub Ivan Sollertinski în cei zece ani de dinaintea Simfoniei nr. 4. Durata, dimensiunea orchestrei, stilul și gama de orchestrație, utilizarea repetată a materialului melodic "banal" juxtapus cu material mai "intelectual", toate provin de la Mahler. În afară de întreaga parte a doua, una dintre cele mai Mahleriene momente apare la debutului celei de-a treia părți - un marș funebru ce amintește de simfoniile compozitorului austriac.
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
alternativă la trupa folk metal Ensiferum, al cărei chitarist și solist vocal era. În 2003, Mäenpää a început să strângă compozițiile la care lucra din 1995. Aceste piese se bazau pe teme specifice descrise de Mäenpää drept: „maiestuoase, spațiale și melodice”. Muzica este caracterizată de armonii folk, tempouri rapide și de îmbinarea stilului vocal "clean" cu vocile dure. Deși Mäenpää intenționa ca pentru primul album să interpreteze și să înregistreze fiecare instrument el însuși, avea totuși nevoie de un baterist. El
Wintersun () [Corola-website/Science/333848_a_335177]
-
suplimentare pe înregistratorul său cu 16 piste. "Wintersun" a fost lansat pe 13 septembrie 2004. Deși Mäenpää își compune muzica fără să se limiteze la un anumit gen, nenumăratele stiluri de pe album au fost descrise drept power metal, folk metal, melodic death metal, neo-classical metal, sau black metal. Inspirat de direcția muzicală adoptată de noua trupă a lui Mäenpää, Kai Hahto a părăsit Rotten Sound și s-a alăturat Wintersun ca baterist permanent, în timp ce Jukka Koskinen de la Norther a fost cooptat
Wintersun () [Corola-website/Science/333848_a_335177]
-
sâmbătă seara". Albumul a primit Discul de Platină în Statele Unite și a conținut hitul Top 30 "The Woman in You". Tot în 1983 formația a fost dată în judecată de compozitorul Ronald Selle care susținea că frații au furat material melodic din una din melodiile sale, "Let It End", și l-au folosit în melodia "How Deep Is Your Love". Inițial, cei de la Bee Gees au pierdut procesul. Totuși, verdictul s-a schimbat câteva luni mai târziu. În august 1983 Barry
Bee Gees () [Corola-website/Science/333361_a_334690]
-
Compus în 1909, Concertul nr. 3, op. 30 în Re minor de Serghei Rahmaninov are multe trăsături comune cu concertul precedent al aceluiași compozitor. Ambele lucrări cuceresc auditoriul prin profunzimea și intensitatea imaginilor artistice și bogăția lor melodică. În Concertul nr. 2, suflul liric este mai larg, mai amplu, pe când Concertul nr. 3 este mai plin de energie, dezvoltarea simfonică este mai dinamică și mai amplă, iar elementul de virtuozitate este mult mai puternic subliniat. Concertul este alcătuit
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
întinzându-se pe aproape 25 de măsuri, ca un fir neîntrerupt. Rahmaninov, asemenea lui Beethoven, lui Brahms și altor compozitori-pianiști, a căutat să facă claviatura „să cânte”, să treacă dincolo de limitele instrumentului - prea îngust din punct de vedere al posibilităților melodice. Melodia are un aspect arhaic, ca o povestire de demult, abia șoptită. Tema este expusă cu multă simplitate, orchestra având rolul susținerii armonice. Apoi, se dezvoltă un dialog viu între instrumentul solit și orchestră, în care cea din urmă preia
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
și înșelăciuni. Muzica lui Puccini reflectă atît atmosfera specifică a Florența medievale cît și comicul rezultînd din împletirea diferitelor situații. Pășind pe făgașul încercat al operei bufe italiene, el a reînviat în forme muzicale moderne claritatea de stil și inspirația melodică naturală, specifică acesteia. Scenele de ansamblu sînt realizate cu o mare măiestrie printr-un recitativ melodic și o orchestrație plină de efecte comice. Amintim astfel scena cînd rudele vin pe rînd să-l roage pe Gianni Schicchi și acesta promite
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
din împletirea diferitelor situații. Pășind pe făgașul încercat al operei bufe italiene, el a reînviat în forme muzicale moderne claritatea de stil și inspirația melodică naturală, specifică acesteia. Scenele de ansamblu sînt realizate cu o mare măiestrie printr-un recitativ melodic și o orchestrație plină de efecte comice. Amintim astfel scena cînd rudele vin pe rînd să-l roage pe Gianni Schicchi și acesta promite la fiecare obiectele cele mai valoroase ale moștenirii, sau scena cînd, la protestele rudelor înșelate, Schicchi
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
de căsătorie, schimbări de persoane, solidaritate între comeseni, un inel pierdut și regăsit. Gina, operă compusă pentru sfârșitul studiilor de compoziție ale lui Cilea este o delicată comedie burgheza, mai curând Liberty decât verista, în care se întrevăd deja intuițiile melodice și armonice ce se vor regăsi apoi în Adriana Lecouvreur și în Arlesiana. La Teatrul La Fenice poate fi aplaudata, din 16 febrarie până în 2 martie, La Bohème de Giacomo Puccini, în regia lui Francesco Micheli și sub baghetă lui
Bongiorno, Siora Maschera by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105785_a_107077]
-
transpuse pe muzică. Același sentiment l-a avut și Angelique Kidjo când le-a cântat pe muzica compusă de Philip Glass. Numai simpla ascultare a cuvintelor, cu rostogolirea de aliterații și reluarea versurilor sau sintagmelor produce magie. Povestea sună deopotrivă melodic, dar creează, simultan, și o polifonie ce l-a inspirat pe Philip Glass în scrierea părții orchestrale. Sunt de ascultat interviurile compozitorului și solistei, date cu prilejul concertului din Sala Mare a Filarmonicii pariziene. Versurile incluse în programul de sală
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
scenica, întruchipând-o pe Sandra Milo, într-un omagiu adus filmului lui Fellini, 8 și jumătate. Se poate imagina istoria muzicii italiene fără Claudio Villa? Nu, nu se poate. Cu siguranta, Villa a reușit să dea un aer aparte cântecului melodic de tradiție italiană, dominând între anii 1940 și 1970 scenă muzicii italiene, obținând un succes enorm. A fost, cu siguranta, reprezentantul unui stil, a fost omul care nu a acceptat niciodată compromisurile, nici măcar în viața personală. Era un fiu al
Învingătorul ediției Sanremo 2017: Francesco Gabanni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105794_a_107086]
-
dar și în bisericile Ucrainei, Finlandei, Japoniei, OCA și în alte părți. Probabil că cea mai veche varietate distinctivă de cântare folosită în regiunile care au ajuns să fie cunoscute ca "Rusia" este cântarea znamenită, o cântare tradițional monofonică (i.e., melodică, nearmonizată) derivată din cântarea bizantină adusă rușilor de misonarii greci veniți din Constantinopol. Armonizările stilului occidental au ajuns în uz în biserica rusă prin Lvov și Kiev datorită influenței Bisericii Romano-Catolice din Polonia, iar polifonia „brusc a dat buzna din
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
celebru, Bolesław Leśmian. A fost căsătorit de două ori și a avut o fiică, Krystyna, din prima căsătorie. "" a fost pseudonimul scriitorului. Numele Brzechwa se traduce drept "coadă de săgeată". Poeziile sale au fost scrise în mare parte în stilul melodic de versuri din 8 silabe accentuale, cea mai populară structură ritmică printre variațiunile stilistice poloneze. În 1926 a publicat "Oblicza zmyślone" ("Fețe imaginare"), prima sa carte de poezii. Primul său set de poezii pentru copii "Tańcowała igła z nitką" a
Jan Brzechwa () [Corola-website/Science/336196_a_337525]
-
în Republica Cehă. Este posibil ca Michna să fi fost familiarizat cu tehnicile de compoziție de la începutul barocului italian. Opera muzicală a lui Adam Michna poate fi împărțită în două părți: Muzică sacră (pe texte liturgice, în limba latină), bogată melodic, cu sunet polifonic, folosind în special instrumente de alamă (trompete, tromboane), instrumente cu coarde și orgă. Părțile vocale se bazează pe contrastul de timbru între vocea solo și cor. Cântece și imnuri (melodii omofonice pe propriile sale texte în limba
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
care nu alcătuiesc ideea muzicală de sine stătătoare, ci fiecare este o „materializare a unei idei primare, arhetipale”. Astfel, disonanța din cadrul acestor heterofonii nu se pregătește, nici nu se rezolvă, ci aceasta apare ca un element-surpriză, provenit dintr-o variație melodică. Peisajul marin care poate fi identificat în primul episod apare (prin aportul heterofoniei) incert, sugerând o ceață a depărtării. Episodul 1, „Orizonturi”, este perceput ca fiind cel mai departe de sensibilitatea unui subiect receptor. Acesta se caracterizează prin stabilitate tonală
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
subiect receptor. Acesta se caracterizează prin stabilitate tonală, dar este totodată impasibil și fugitiv. Acest pasaj este similar cu un segment din opera "Oedipe". Urmează încă două episoade, jocul valurilor și plimbarea privirii peste ape. Cel dintâi aduce două idei melodice înrudite, iar cel de-al doilea poate fi considerat o a treia ipostază a mării liniștite. Cântecului matelotului este precedat de acest episod, care a expus natura ca parte definită a poemului. În următorul episod care vizează latura umană, putem
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
este elementul principal. Aceste trei episoade alcătuiesc o singură secțiune mare. Se remarcă în acest segment muzical, momentul în care liniile se „dizolvă” și se pierd fluctuant într-un peisaj posedat de vânt. Acest motiv va genera ulterior noi evenimente melodice. Mersul descendent va apărea mai târziu și în linia trompetelor, ele marcând culminația furtunii . 4). Un alt moment de o deosebită importanță îl constituie apariția furtunii. Se poate identifica un balans de terță mare și mică, caracteristic stilului personal al
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
afirmă că unele dintre aceste principii estetice își au originea tocmai în gândirea pastorală a compozitorului, care apare ca o „reflexia a miturilor antice, orfice, mioritice” . Identitatea românească a discursului lui Enescu este una rezultată din fuziunea limbajului și expresiilor melodice tipice folclorului românesc cu amprenta personală a compozitorului. Legătura strânsă cu folclorul românesc s-a dovedit încă din lucrările din tinerețe, ca "Poema Română" și cele două "Rapsodii", fiind prezentă pe tot parcursul evoluției lui Enescu, până la compozițiile din ultimii
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Enescu, printre care și Suita „Săteasca” sunt rodul cristalizării unei ultime tendințe stilistice. În aceste lucrări elementul românesc se afirmă și coboară la altă profunzime, depășind zona pitorescului și încorporându-se organic în structuri muzicale superioare care se generalizează. Fragmentele melodice din Suita „Săteasca”, în general scurte și fracționate, sunt izvorâte din limbajul popular, iar melosul românesc se regăsește în toate cele cinci părți ale suitei prin folosirea intonațiilor folclorice și a procedeelor lăutărești. Astfel, unitatea tematică a părților, trăsătură obișnuită
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
a ajutat pe compozitor în crearea unor similarități bazate pe înțelesuri similare exprimate într-un limbaj diferit.” Întoarcerea la viața și energia satului copilăriei implică în această suită, pe planul inspirației muzicale, reveniri la cântecul popular, folosit sub forma ideilor melodice în spiritul melosului popular. Nu întâmplător această lucrare, alături de "Sonata a III-a pentru pian și vioară" și de "Impresii din copilărie", constituie creații explicit românești și puncte de sprijin ale creației lui Gerge Enescu, marcând trei etape din evoluția
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
când oboiul din culise interpretează un cântec nostalgic. Soloul de oboi, o tipică monodie enesciană, este comparat de Clemansa Liliana Firca cu aminitirea cântecului păstorului de lângă porțile Tebei, din începutul celui de-al doilea tablou din "Oedipe", actul doi. Mersul melodic pastoral dobândește treptat accente de recitativ acompaniate de acordurile orchestrei, iar ansamblul are rolul de a ilustra stolul păsărilor călătoare. Ultimele două părți, "Pârâu sub lună" și "Dansuri țărănești", sunt din nou destul de contrastante. Penultima parte descrie prin procedee imitative
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
de dezvoltare și expresie muzicală. Melodica enesciană este definitorie pentru lirismul autorului și pentru proiectarea principiului "parlando rubato", de origine folclorică. Pornind de la structura ritmică variată a cântecului românesc, se evidențiază ritmica "parlando rubato", specific enesciană. Fluxul neîntrerupt al discursului melodic enescian se bazează și în această Suită, pe o neîncetată variație ritmică. Gândirea ritmică personală a fost în mare parte izvorâtă din acest "parlando rubato" tipic folclorului autohton. Cornel Țăranu spunea: „Enescu este un neîntrecut maestru în a îmbrăca mereu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
lucrării. Centrii tonali (modali) ai părții parcurg ciclul cvintelor de la do la do#. Strategie întâlnită și în prima parte a lucrării „Muzica pentru coarde, celestă și percuție” a lui Bartók. Preludiul la unison prezintă forme aproximativ geometric distribuite, o desfășurare melodică de o expresivitate care nu mai necesită armonie sau polifonie. O altă modalitate de construcție deosebită ce se găsește în acest monument este prelucrarea a numai trei celule pe întreg parcursul primei părți și mai apoi ecoul acestora în următoarele
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
cu mai mult timp în urmă și anume, aceasta este întâlnită prima dată la Chopin în acel "Preludiu" inspirat de o zi de ploaie în insula Majorca. Fiecare mișcare ce pleacă din continuul do diez este percepută asemenea unei bucle melodice. Cel mai proeminent accent se găsește la măsura 56 din întregul de 92 de măsuri, iată deci și de această dată o umbră a secțiunii aurea în construcția lucrării. Finalul în formă de sonată este scris în 6/8 (MM
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
reușit moment din această seară. Îmi pare rău", a adăugat Zoli. UPDATE 21:15: Jukebox interpretează piesa "Come On Everybody". "Mi se pare cel mai energic moment al acestei semifinale. Felicitări. Bravo!", a spus Zoli. "Am un singur reproș: linia melodică este destul de statică. Show-ul este foarte bun. Să vedem ce-o să iasă", a intervenit Horia Moculescu. UPDATE 21:08: Irina Popa cântă melodia "Letting go". "A fost un moment în care tu ai pariat mai mult pe interpretare decât
EUROVISION 2016 semifinală LIVE. Selecția națională: CINE MERGE MAI DEPARTE by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/104964_a_106256]