2,515 matches
-
flori frumoase, proaspete și ude încă/ Doarme fata cea vestită și-n suflarea ei adâncă/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri/ Înecată de lumină și miros de trandafiri 689. Realul și fantasticul se împletesc asemeni misticului, metaforicului în creația onirică. Varietatea expresivă a zbuciumului lăuntric în raport cu natura vibratorie a genezei o înâlnim și la Nichita Stănescu: Ei trăiau în somn pentru că numai în vis Trăiau cu tot timpul de-odată. Păsările lor zburau dormind, peștii lor înotau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vista sola, sempre amore ascende... // Amor che muove il sole e l-altre stelle 776. Paracelsus afirmă că vidul din noi ne poate conduce la nemurire 777, metafizic vidul fiind absolutul, magnetul alchimic. Când poetul pătrunde în vid totul dispare. Fumul metaforic de care aminteam se înalță sub clopot, condensându-se sub capacul athanorului și cade în noi ca ploaie de lumină. Ființa noastră sublimată, se transmută și tinde să devină iarăși foc. Dacă această ardere e posibilă, poesia gândurilor noastre prinde
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de lumină ce nu poate fi confundată cu imaginația obișnuită a omului. Nu sunt în puterea nimănui să le elaboreze înafara Marelui Arhitect al Universului. Din cele mai vechi timpuri muzica și gesturile s-au însoțit de versuri, de exprimarea metaforică a gândirii. Dar oare e aceasta doar umila gândire a oamenilor? Sau poesia atât de bine alcătuită în geometria sa secretă e reflectarea unei evoluții îndelungate care se potrivește la fel de bine societății umane din oricare mileniu, transmițând aceleași sentimente, după cum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
atâta lumină să izvorască din acesta, el fiind la baza Creației? Eliberați de ihibiții poeții respiră în neant, amplificând viziuni legate de dragoste, de hipnoză, misterul și nelămuritul acestui sentiment copleșitor, antrenat de o inspirație clocotitoare ei organizează din structuri metaforice concentrice, fiecare colaborând cu lumina ei interioară la ordinea, măsura și profilul întregului. Pătrunderea prin meditație în haos duce la o transmutare care poate purifica subconștientul de o mulțime de impresii care, fără să ne dăm seama, apasă pe conștiința
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de indice a umbrei începe de la Pliniu, dobândind forma simbolică a persoanei pe care o însoțește, umbra dă adevărata valoare a spațiului tridimensional și adeseori prin modificările aduse sursei de lumină putem aprecia încadrarea spațiului în timp. Dedublarea reală sau metaforică între creator și model, amestecul reflexiei și al refracției între umbră și oglindă au schimbat în timp percepția poetului asupra formei simbolice a umbrei. Zămislirea acesteia poate fi concepută ori pe lumina soarelui, a lunii sau a stelelor ori cea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de izvoare 838. Și cum nu s-ar putea în acest abis în care suntem manipulați după toate probabilitățile și devenind martorii unei forme estetice de divinație. În umbre am putea citi omul și universul lui, un gen de chiromanție metaforică, căutând locul imaginar în care sufletul umbră ar putea fi sursa hermeneutică a descifrării minții. Pretutindeni sau nicăieri e umbra/ Explodând din sămânță,/ Repetată geneză și moarte/ În restrângerea ei învinsă/ De cerul și lumina/ Pentru clipa închiderii lor amăgite
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
atâta lumină să izvorască din acesta, el fiind la baza Creației? Eliberați de ihibiții poeții respiră în neant, amplificând viziuni legate de dragoste, de hipnoză, misterul și nelămuritul acestui sentiment copleșitor, antrenat de o inspirație clocotitoare ei organizează din structuri metaforice concentrice, fiecare colaborând cu lumina ei interioară la ordinea, măsura și profilul întregului. Pătrunderea prin meditație în haos duce la o transmutare care poate purifica subconștientul de o mulțime de impresii care, fără să ne dăm seama, apasă pe conștiința
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumea filosofiei simbolice, domină armonia câștigată prin această Creație. Totul este o parte a astronomiei poetice, deoarece interpretarea idealistă a mișcării stelelor și planetelor cuprinsă în mecanica astrofizică creată de om ca sistem ideologic nu poate exista fără funcția ei metaforică. Și atunci, acceptând maxima lui Hermes Trismegistus, că tot ce este deasupra este și dedesupt, omul este o entitate vie și rațională, complexă și minunată în sistemul planetar în care este și gazdă și musafir. Libertatea gândirii lui nu poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau trezie. Virtualul ca antiteză a metaforei Haec in natura perscrutanda, ex quibus Deus omnia creavit 1066. Dac-ar fi să ne gândim că toate aceste prelegeri ale spiritului cosmic, ilustrate de gândirea omenească în artă poetică într-un sanctuar metaforic, aș scrie istoria inițierii. Încetul cu încetul ne-am apropia, după ce-am trecut de al treilea clopot, de calea aleasă prin labirint, de câtva timp în întregime consacrat studiului legilor inerente conștiinței umane. Acest studiu ne conduce la înțelegerea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
apărut capacitatea de vorbire și nici dacă aceasta a apărut treptat sau dintr-o dată, am încercat să înțelegem măcar cum de la un gest sau de la echivalarea cognitivă a Creației s-a ajuns la dezvoltarea comunicării pe baze estetice, simbolice și metaforice. Civilizațiile pierdute cu numeroșii învățători, zei și profeți au tins să demonstreze unicitatea Marelui Arhitect al Universului ca Dumnezeu și să separe omenirea de celelalte elemente ale naturii, atribuindu-le în dar religia și arta. O statistică pe care mi-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiecăruia dintre noi. Ea este lumea logicii, elaborează metafore codificate, mai puțin flexibile și nu poate comunica fără o colaborare strânsă cu cealaltă jumătate a creierului. Limbajul arid și sintetic de sintaxă și precizie necesită modularea emoțională, melodică și bogăție metaforică a prosodiei într-un balans din care ia naștere poesia. Ritmul particular, metrica, rima și metafora diferențiază poetica de proză, dar nu există o limită precisă, așa cum diferența între limbajul muzical și cel prin cuvânt nu se poate face, ele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului.” (M.Sadoveanu, X, p.516), „Dar mai cumplita lui vinovăție,/ Ticăloșit de crima îndoielii,/ E c-a simțit în sânge o frăție/ Și-o solidaritate cu rebelii.” (T. Arghezi, I, p. 466); • genitivul metaforic; cele două substantive ale sintagmei nominale dezvoltă între ele un raport de identificare metaforică: „Noaptea-adânc-a veciniciei el în șiruri o desleagă.” (M. Eminescu, I, p. 132) Sensul de ‘apartenență’ este dezvoltat de cazul genitiv și prin intermediul unei relații de interdependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cumplita lui vinovăție,/ Ticăloșit de crima îndoielii,/ E c-a simțit în sânge o frăție/ Și-o solidaritate cu rebelii.” (T. Arghezi, I, p. 466); • genitivul metaforic; cele două substantive ale sintagmei nominale dezvoltă între ele un raport de identificare metaforică: „Noaptea-adânc-a veciniciei el în șiruri o desleagă.” (M. Eminescu, I, p. 132) Sensul de ‘apartenență’ este dezvoltat de cazul genitiv și prin intermediul unei relații de interdependență, când substantivul în genitiv realizează în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și afecțiune, intimitate; forma în -e identifică: copile, băiete, ciobane, poete, moșnege, bătrâne etc., forma în -ule descrie: copilule, băiatule, ciobanule, poetule, moșneagule, bătrânule etc. Comportându-se adjectival, substantivele cu vocativul în -ule se caracterizează prin mutații semantice de tip metaforic, în planul lor lexical; substantivul copilule nu mai are ca referent extralingvistic un ‘copil’ ci o ființă umană înscrisă în această categorie, sau pentru atitudinea subiectului vorbitor față de ea, sau pentru felul său de a fi. De altfel, diferite conotații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dulce.” (M.Eminescu, I, p. 179) Observații: Având natură deictică, gradele de intensitate subiectivă (mai ales superlativul absolut) cunosc în limbajul popular, în stilul beletristic și în limbajul poetic un registru foarte amplu de procedee: fonetic-prozodice, morfologice, sintactice sau metaforice de exprimare, dezvoltând expresivitatea textului: frumoasa-frumoaselor, l-a făcut bucăți bucățele, „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare” (M. Eminescu, I, p. 55), „Iar fața ei frumoasă ca varul este albă.” (M. Eminescu, I, p. 88), ud leoarcă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altă clasă: Maria a albit de spaimă. (verb de devenire) Maria a albit toate cămășile. (verb de acțiune) Mihai a însemnat totul în jurnal. (verb de acțiune) Mihai înseamnă totul pentru Ioana. (verb de relație) • Prin mutații semantice, de tip metaforic/metonimic sau în legătură cu dezvoltarea unor sensuri gramaticale categoriale (în interiorul diatezei, în mod special), sau cu dezvoltarea unor relații sintactice, verbele trec dintr-o clasă în alta: a îmbătrâni Ț a-l îmbătrâni (necazurile) (verb de devenire) (verb de acțiune) a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în situația de comunicare numai ca un „obiect” autonom - „obiect semantic” supus actualizării printr-o altă predicație: șCred/nu cred căț Dumnezeu există. șCred/nu cred căț omul gândește. Intră în aceeași categorie, a predicatului absolut, predicatele conceptuale și predicatele metaforice; amândouă tipurile au structură analitică, guvernată de copula absolută a fi, în formă de prezent, persoana a III-a. Structura enunțului poate fi redusă la termenii realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar poate fi mai amplă, mai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Omul ... este. ® Omul există + este (devenit) om. Ceea ce înseamnă: sfârșitul unei vieți individuale conturează destinul ființei individuale; din punctul de vedere cel mai profund: și-a construit și apărat umanitatea sau a trăit doar, în cel mai bun caz. Predicatul metaforic (al metaforizării) este propriu limbajului poetic: „O fată frumoasă e o fereastră deschisă spre paradis.” (L. Blaga) Prin predicatul absolut al metaforizării, se poate revela adevărul esențial, obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nichifor Lipan s-a arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului.” (M. Sadoveanu, X, 516) • a poziției sociale (administrative, profesionale etc.): „Pe urmă am numărat oile și Alexa baciul le-a însemnat la răbuș.” (M. Sadoveanu) • a desfășurării unui proces metaforic: „Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate.” (M. Eminescu, I, 130) „Taci. Nu te mișca. / Din întunericul meu s-a deșteptat Și zboară-n văzduhul înstelat / Acvila amintirii.” (T. Arghezi, 94) Observații: Procesul de identificare se face adesea din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenii relației de apoziție sunt sinonimi 59: „Crudă, adică necoaptă, primește cadouri de la răscopți bogați...” (I.L.Caragiale,III, 177) sau contextuală, când implică planul extralingvistic, termenii relației întâlnindu-se semantic prin comunitatea referentului, interpretat în mod diferit, eventual în mod metaforic: „O toamnă care întârzie / Pe-un istovit și trist izvor De-asupra-i frunzele pustie - / A mele visuri care mor.” (M. Eminescu, I, 212) Cu excepția unor categorii de structuri sintactice, fiecare din termenii apoziției este comutabil cu Ø: „Ennio, prietenul meu etrusc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
instruire. Cunoașterea limbilor străine joacă, de asemenea, un rol important în perfecționarea artistică a creatorului de literatură deoarece, pe lângă lărgirea orizontului cultural, el poate citi numai în acest mod și o altă poezie în afară de cea națională, versurile, în esența lor metaforică, nefiind, de fapt, traductibile dintr o limbă în alta. Instruirii sale specifice i se adaugă, complementar, imaginația, flexibilitatea gândirii, spiritul de observație, memoria, inteligența asociativă, etc.. Un alt element de importanță primordială, considerăm noi, care condiționează performanța în literatură, este
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
Teoria coalițiilor în rețelele de schimb (Bienenstock și Bonacich, 1993). În mod cert, tabelul 3.1 nu este exhaustiv din punctul de vedere al teoriilor enumerate, ci doar ilustrează cum pot fi clasificate câteva dintre teoriile rețelelor sociale folosind criteriul metaforic. 3.1.2. Teorii cu privire la formarea legăturilor și la consecințele rețelelor Studiile rețelelor sociale pot fi ordonate nu doar prin referire la metaforele teoretice care le întemeiază, ci și la modul în care sunt abordate rețelele sociale în designul cercetării
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
a dat rezultate foarte bune atât literar cât și plastic. 3. Metaforă este o definire a obiectului prin substituirea numelui cu un cuvant imagine evocator. În jocul „Ghicitori în lanț”, de tipul „Ce știi tu despre?”, copiii răspund, găsind substituite metaforice că: știu că puii sunt ghemotoace de aur, știu că cerul este o mare albastră, știu că soarele este un glob de aur. 4. Personificarea. Copiii însuflețesc tot ce este în jurul lor, toate capătă viața. Un exercitiu obișnuit este personificarea
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
și imagineze ce ar putea să reprezinte planșa, să-i dea un titlu potrivit. Copiii au observat-o și au formulat titluri precum: „Explozie de culoare”, „Revărsare de lumină”, „Vis rătăcit”, „Cioburi de fericire”. Limbajul utilizat de elevi, cu nuanță metaforica, este elocvent pentru saltul calitativ în nivelul gândirii, al creativității. S-a cerut deasemeni elevilor să cânte un cântec care se potrivește cu nuanțele petelor de culoare și să expună ceea ce-și imaginează că exprimă acestea. Crearea povestirilor folosind
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
generală de și frecventa utilizare a cadenței perfecte, aspecte ce se disting ca opțiuni de scriitură conceptual clasice (de cele mai multe ori, respinse de către limbajul debussyist ca desuete și restrictive), se dovedesc de această dată a fi purtătoare de profunde semnificații metaforice în demersul de proiectare a acestor timpuri îndepărtate. Printr-o logică firească a unității de limbaj, expresia tempo-ului Lent et grave, doux et soutenu (lent și grav, blând și susținut purtând recomandarea metronomică indicată de compozitor ), se asociază celorlalte
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]