20,801 matches
-
și bătrînă!”-argumentam eu. ”O fi, dar are vocea bună și mînuiește dumnezeiește!”. 75 În fine, a ieșit greu montarea, greu de tot; fiindcă după ce m-am dumirit cam cum e cu distribuirea, m-am Împotmolit la mizanscenă. Trebuia să mișc actori invizibili și păpuși abia vizibile (ambii, limitați de un spațiu ingrat!). A fost o experiență traumatizantă, credeți-mă! Dar , acum, pri vită de la profuziunea fișei mele de creație, minunată! Un regizor care nu a lucrat niciodată cu păpuși și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă ea și, dacă nu o să fie cineva s-o împingă de la spate, tot o amărâtă de lector o să rămână și, mai mult ca sigur, n-o să înjghebeze amărâta de nicio idilă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
universitarilor că ei nu pentru ca să care mobilă au fost angajați. După care au plecat fuguța să-și continue partida de table și berica din punctul în care le lăsaseră. Nea Vasile a fost mult mai înțelept. Nici măcar nu s-a mișcat de pe scaun, dar a continuat să se distreze pe cinste, gratis, ca un băiat deștept ce era, martor la nervii și disperarea celor doi profesori. În cele din urmă, asistentul cel revoltat și-a dus acțiunea până la capăt, uimindu-și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-și ochii din nou spre bulevard. Surâse larg, răsuflând ușurat. Mașinoiul lui Virgil tocmai pătrundea pe străduță. Deschise poarta larg, căutând să n-o izbească de perete și să facă zgomot. Ieri îi unsese balamalele și rulmenții, așa că acum se mișca cât se poate de silențios. Nu că s-ar fi sinchisit cineva de ce anume face el acolo. Singurul care și-ar fi dat seama de ghidușiile lui nea Vasile ar fi fost domnul director Ciucurel. Dar și acesta o întinsese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
amoniac dat pe la nas. Tuși gros și-și aprinse o țigară cu ochii încă tulburi. Dădu să se ridice, dar parcă nu-i reușea chiar așa cum ar fi vrut. Se clătină și se sprijini cu mâna de tocul ferestrei. Își mișcă hotărât capul în dreapta și în stânga, începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alea în nări..." "Îmi curge. Tre' să șchimb bandajile astea tot la un sfert dă oră, masim." "Mișto. Lenuțo, cheamă-l pe Grigore cu un scaun să-l ducă direct la doctorul Gherasim, la ORL, da' rapid, m-auzi? Hai, mișcă-ți tenderu', că acum îmi vine nebuneala și vă fac raport la amândouă!" Un brancardier slăbuț apăru cu un aer visător, cu un chiștoc de Kent uitat în colțul buzelor. Întrebă distrat: "Care merge la doctoru' Gherasim?" "Tu care crezi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ziceam să nu murdăresc patu', dom' doctor...", făcu pierit bolnavul. "Dă-l în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i sub cap o placă de metal rece. "Bă, când zic eu, nu-mi miști! Ai înțeles? Nu miști, nu respiri, că și când respiri te miști, ai băgat la cap?" Da, să trăiți!", răspunse cu un reflex cazon Vasile. "Acumaaa! Stai așaaa! Gata, nene", făcu medicul de dincolo de paravanul acela misterios. "Am terminat?", îndrăzni
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
patu', dom' doctor...", făcu pierit bolnavul. "Dă-l în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i sub cap o placă de metal rece. "Bă, când zic eu, nu-mi miști! Ai înțeles? Nu miști, nu respiri, că și când respiri te miști, ai băgat la cap?" Da, să trăiți!", răspunse cu un reflex cazon Vasile. "Acumaaa! Stai așaaa! Gata, nene", făcu medicul de dincolo de paravanul acela misterios. "Am terminat?", îndrăzni pacientul. "Nu, n-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i sub cap o placă de metal rece. "Bă, când zic eu, nu-mi miști! Ai înțeles? Nu miști, nu respiri, că și când respiri te miști, ai băgat la cap?" Da, să trăiți!", răspunse cu un reflex cazon Vasile. "Acumaaa! Stai așaaa! Gata, nene", făcu medicul de dincolo de paravanul acela misterios. "Am terminat?", îndrăzni pacientul. "Nu, n-am terminat. Îți mai fac două laterale." N-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă fachinguri și bulșituri. O săptămână mă freacă ăia p-acolo cu prostiile lor. Plus că seara trebuie să aranjez să-i invit pă câțiva tipi grei la o vânătoare pă la noi... Una-alta, înțelegi? Că dacă nu te miști, imediat înțepenești și după ce înțepenești, cazi, dracu', pă tobogan în jos." " Da. Că bine ziceți!" "Mda. Atunci io zic că s-o rezolvăm după ce mă-ntorc. Diseară vreau să stau și io în zeama mea, că mi-o ajunge și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă cinci sute dă metri și ai scăpat..." "Acu'? Piața-i moartă, fug dezvoltatorii pă capete. Cin' să bage lova, când toți șade cu capu' între urechi și-așteaptă la cutie, cu curu' pă bani. Cine are parnosu' nu să mișcă încă, cine nu-l are, nu să riscă să împrumute acuma dân bănci, la ce dobânzi își iau ăia. Să vând un teren care peste doi ani e un sfert dă milion pă cinzej' dă mii, doar fi'ncă-mi arde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
N-ai pentru ce. Oricum, ai dă grijă! Te-am salutat și să auzim dă bine." "Sănătate și încă o dată mulțumesc pentru tot ce-ați făcut pentru mine!" "Dacă te rezolvi, poate o să mai fac. Totu' depinde dă cum te miști tu. Hai, noroc și baftă!" Telefonul se închise, iar Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe dinăuntru. E o temă a romanescului în genere, numai pentru că, asemenea iubirii, „ea exclude fericirea.” Plictisit, plafonat și dezamăgit, la revenirea de la școală acasă, trecând pe la apartamentul lui Gerard, ca și cum el ar mai fi fost încă în viață, și mișcând mai la stânga, mai la dreapta, frigiderul, ca să-l depărtăm de peretele năpădit de mucegai, dau peste o adevărată comoară: Caietele lui Gerard, la care prietenul nostru a scris în mai multe perioade și în care de multe ori reia un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mi ieșea. Ca să n-o mai lungesc atâta, toată toamna lui ’76 am stat în expectativă, sub imperiul obsesiei că cel care “a mușcat o dată din momeală”, spurcat fiind, va mai trece cu siguranță, prin apartamentul meu și vă mai mișca ceva. Sau, mai știi! Făptașul va veni, ca în filmele americane cu happy-and și, prin absurd, își va cere probabil scuze. Faptul că în acea seară când se împlinea un an de la moartea lui nenea Epa, generalul, și când toată lumea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o curgere irațională, așa cum era văzut de același filozof german, și dansul grecesc. Aproape că nu-mi dădeam seama că, prin actul dramatizării mele, Mihai de Giulești prindea cu totul altă viață, că practic, se năștea pentru a doua oară. Mișcat din perimetrul existenței lui de personaj istoric, el începea, volens-nolens, să ființeze și din perspectivă dionysiacă. Din acest punct de vedere, Dionysos avea, vezi Doamne, grijă ca, sub magia propriului său joc care declanșează haoticul, confuzia, și personajele sale să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făcând scandelberg cu milițienii cheflii (Șșșșșt!), pe chile de coniac. Abia după aceea își fac timp și de fetițe. Oare omul e născut să fie chiar și circar? Ajung la concluzia că lectura acestor rânduri modeste, din jurnal, oricum, mă mișcă tot mai mult. Alcătuiește ea însăși oare, o rană greu de vindecat? “Așadar, după cum spunea tovarășul contabil-șef, urma să vină de la județ și un supervizor al piesei noastre de teatru, tot cam pe când ar fi premiera. De fapt, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ia așa, ca din oală. Ce e cu dumneata? Ești cam abătut - remarcă Valy. Era parcă întrebarea celui care, după ce ți-a dat în cap cu ceva, nu întârzie să-ți plângă de milă și să te bandajeze. L-a mișcat - explică Iozefina poate că peisajul cu chiloții mei cei mov de pe dormeză, și cu sutienul cel negru, cumpărate amândouă azi... Acuma de ce minți, Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat jos de pe tine când ai auzit că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încă o dată de câtă generozitate e în stare. Chiar prea multă generozitate.” 6. Joi. 17 aprilie ’81. Păsările lui Braque. Liniștite și imobile. Unde zboară aceste păsări? De fapt nu zboară. Există în ele un dor de eternitate. Dacă ar mișca aripile, ar deranja parcă tot. Sau dacă ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se goli de „amenințare“. Sunt suspendate nu între cer și pământ, ci între ceea ce a fost și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol, acolo unde se formează iarna, țurțure de gheață, de să-l spargi cu toporul, nu altceva, și încerci să-ți distingi umbra ca o mogâldeață, mișcând aiurea, din care aștepți să apară, la o proximă mișcare a corpului tău, încă o umbră ceva mai mică și mai subțire. Firavă. Abia atunci auzi ecourile a două voci teribil de cunoscute: Că dacă n-ar fi sunat cornul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
blocați într-un circuit închis -limitat care nu ne permite să vedem dincolo de aceste bariere invizibile. Este ca o mocirlă, încercăm să dăm cu puțină apă, ne mai curățim de supărări și de dorințe neîmplinite, însă de obicei nu ne mișcăm, stăm încremeniți în propria noastră situație și ne plângem că este greu și insuportabil. Începem atunci să căutăm răspunsuri din același loc, găsim justificări în cărți, în ce ne-a spus cineva, căutăm răspunsuri pentru întrebări la care doar sufletul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să se înființeze o MEDICIN| A SENSULUI, o medicină care privește viața în întregul ei, surprinzând la baza instalării și vindecării bolilor, calitatea vieții și stilul de viață. Vindecarea să nu fie atribuită medicului / vindecătorului, ci forțelor latente care se mișcă în interiorul pacientului / bolnavului. Suntem cocreatorii condițiilor de boală și sănătate, boala presupune o devenire. Devenim bolnavi, nu cădem bolnavi. A deveni, presupune că se întâmplă cu participarea noastră, conștientă sau nu. Nu este vorba de vină sau de cauză, pentru că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
sau nu se poate. Dar totul depinde de fiecare persoană în parte, toți răspundem și suntem responsabili de propria viață și oricât va încerca cineva să ne ajute, tot de noi depinde reușita. Dar pentru asta, este nevoie să ne mișcăm, este nevoie să ascultăm și să gândim cu inima, este nevoie să ieșim din starea de comoditate sau zona de confort, cum se mai spune. Este nevoie să depunem efort suplimentar, este nevoie să acționăm și în final vom obține
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
instincte și inteligență, suntem într-o permanentă transformare și evoluție, acum suntem mult mai frumoși ca înainte, ținem mult la felul în care arătăm, în felul în care ne îmbrăcăm, ținem mult la felul în care articulăm cuvintele, cum ne mișcăm și cum gesticulăm și tot așa, suntem super-oameni. Doamne, ce mult iubesc această transformare a omului, totul este perfect, adică nu chiar tot, să nu exagerez, singurul lucru ce mă întristează este decalajul extraordinar care s-a creat între oameni
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
această carte. Simțim de multe ori că timpul ne presează, ne simțim frustrați, îngrijorați, etc. Ehei! ... în această situație este bine să știți că se crează inhibiție corticală, asta înseamnă că nu mai g=ndim clar, nu ne mai putem mișca la fel de repede, coordonarea este afectată advers, dar prin centrarea atenției în zona inimii și trecând într-o stare emoțională pozitivă, influențăm informația trimisă către creier, astfel începem să g=ndim mai clar, reducem rapid stresul, luăm decizii bune iar reacțiile
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
punctele de vedere și cu cât trece timpul, îmi dau seama că ceea ce am fost învățați să credem că este adevărat, se dovedește că nu este chiar așa. Se clatină din temelii vechile credințe și este absolut normal să ne mișcăm în direcția bună, pentru ca viața să o putem trăi cu pasiune și intensitate. Pentru a trăi complet pe de-a-ntregul fiecărei zile, trebuie să existe moarte pentru orice al zilei de ieri, altfel vom trăi mecanic, cu o minte mecanică
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]