3,563 matches
-
fix la un tufiș de sub care un șarpe cu clopoțel se holbează la el. Anton și-a regăsit voia bună. — Wakefield, prietene, dă Înapoi Încetișor, nu-ți lua ochii de pe el, și hai să mîncăm micul dejun. Numai la pomenirea micului dejun Wakefield e pe cale să verse din nou, dar urmează sfatul primit și se tîrăște pe buci departe de șarpe. Anton Îl conduce la mașina rămasă la tavernă și Își face numărul lui de samsar tot drumul, fiecare cuvînt fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu că ar putea să fie. Și-am făcut Iisus pe tron, înconjurat de Maica Domnului. Nu-s religios, dar nici nu e cum eram mai înainte de pedeapsa asta. Vârsta.... 45 de ani, ca dus de apă. Știam eu de mic, dar pe Bacău am luat-o. Am văzut unul care picta icoane deci, în principiu. Majoritatea hoților la pușcărie, dacă știe ceva, nu te-nvață. Ei, eu am fost cu totul altfel. Eu, dac-am știut ceva, nici nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de-acolo?“. Nu, că el nu. Lasă-mă pe mine-n pace! (Râde). La două noaptea mă trezea. O visat ceva urât: „Jucăm un șah!“ (râde). O făcut, mi-o luat rezistența... Un joc electronic, aveam un joc din ăla mic... Că nu puteam să discut cu el, că una-două mă întreba: „Da’, ce să fac ca să... cum crezi c-ar fi bine?“ - și eu îmi făceam de lucru cu jocul ăla. Dacă jucam, îi spuneam: „Lasă-mă, că sunt ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
interzis în cursul vieții vorbesc de cele bune, sentimente de iubire, fidelitate conjugală apropiere de grupuri regulate etc. încât acum chiar dacă le-aș dori mi s-ar părea un dezastru, ar însemna să mă condamn singur la moarte. Trăind de mic pe stradă trecând în timp prin toate clasele sociale și intrând în contact cu unii și alții crezând că undeva îmi voi găsi locul, am constatat peste tot numai falsitate, lăcomie, bârfă, batjocură, desmăț, și orgii acest lucru m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în toate ramurile și în toate țările” (op. cit., pp. 65-66). Deși insuficient sub raport „sociologic”, inventarul lui Beldie indică - pe lîngă juvenila, teribilist-entuziasta ardere a etapelor - influența zdrobitoare a librăriei franceze ca filtru al noutății artistice asupra tinerilor „moderni” din Micul Paris. Capitolul III. Publicistica literară preavangardistă a tînărului Ion Vinea: nn promotor critic al postsimbolismului Nu există, în această etapă, nici un centru de autoritate critică al noilor orientări apt să trieze corespunzător o producție literară eterogenă: faptul devine alarmant chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Paul Păun) au făcut parte în adolescență din „al doilea val”, ca emuli și discipoli ai lui Geo Bogza, trecînd inclusiv printr-o fază de militantism proletar realist-socialist. Spre deosebire însă de suprarealismul incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care imprimă compozițiilor poetice și plastice un caracter „centripet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rotari îi muriseră ambii părinți, pe când el avea unsprezece ani. Din pricina unei febre cu dizenterie sau, așa cum se bănuia, a unei otrăvi romane plătite de un frate vitreg care-și dorea să stăpânească ducatul. Deoarece existau temeri și pentru viața micului Rotari, unchiul din partea tatălui, Maginulf, regent la Brescia până când el ar fi fost gata să ia locul părintelui său, îl încredințase bunicului Faroald. Acesta odrăslise doar două fete: Geretrude, mama lui Rotari, și Helica, mama lui Taso și Kakko. Neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cal. Rotari și-a vărsat focul strivind cu degetele un ram spinos de ienupăr. Tocmai voiam să ne-ntoarcem la cai și să ne continuăm fuga, când am auzit zgomot de copite. Mare ne-a fost mirarea văzându-l pe micul Gumbert străbătând acel drum de sub noi. Ne-am urcat pe cai și ne-am luat după el. A întors capul și ne-a recunoscut imediat, cu mare bucurie. După ce s-a desprins din lunga îmbrățișare a Gailei, ne-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Înghițitură În picioare, În vreo cafenea, se omoară curățind funduri de moșnegi ridate și Împuțite, se consumă spunând la telefon tot soiul de stupizenii, se macină - când ar putea să se pună din nou În pat, după ce ne dă nouă micul dejun, și ar putea să stea În casă toată ziua, făcându-și unghiile și uitându-se la televizor, ar putea să nu se gândească la nimic, că mă gândesc eu la toate. Am grijă de ea și de ei, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dreptului Penal. — Astăzi trebuia să vii la prânz la Camilla? Îl Întrebă cu o superficialitate amețitoare. Cum ar fi putut să uite? Da, chiar astăzi. Chiar dacă prietenii Îl așteptau la Battello Ubriaco pentru a celebra explozia - marea lui realizare de mic alchimist, chimist și comandant. Dar mai ales pentru a discuta strategia de opunere În fața ordinului de evacuare. Se grăbi să confirme. Când Maja te convoacă la prânz, alergi ca un câine. Și nu te rușinezi deloc. Dimpotrivă, ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu un fluier mic. Se gândea la Ghighina, fata spătarului Gongea. Nu se gândea la ea ca la o iubită, ci, așa, ca la o ființă frumoasă către care îndrăznise să ridice ochii. Pampu era argat de curte, dat de mic la stăpân. Era un băiat oacheș, cam în genul lui George Clooney, viu și deschis, respectuos și învățat cu de toate. Avea 25 de ani. Cum stătea cu spatele sprijinit de trunchiul copacului, văzuse țâșnind parcă din inima pământului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spiritul crunt al lui Vlad Țepeș. Iar această credință a ajuns la refuz pe la sfârșitul anului 1508, când a venit în mănăstire călugărul Dionisie. Acesta nu era nici rău, nici deștept, ci doar neatent. Era un călugăr tânăr, crescut de mic prin mănăstiri și care trecea pe lângă oameni cu gândul legat încă de plăcinta mâncată ieri și de salteaua cu lână a starețului. De aceea, nu băga de seamă că n-a pus zăvorul ori că a lăsat o cană într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
descopere izvoarele ascunse sub nisip. N-a fost așa, dar totuși mireasma asta de apă prospătă și dulce a însoțit-o mereu, agățată de pielea, și chiar de hainele ei. Când nu se știa pe unde dispăruse câte un copil, micul ticălos era găsit de cele mai multe ori dormind între rufele ei, liniștit și sugându-și degetul. Astfel nu e de mirare că Iacob a fost vrăjit în acea zi la fântână. Ceilalți bărbați erau obișnuiți cu frumusețea Rahelei și cu parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
capul și o privi cu atenție. Venise momentul mărturisirii. TÎnăra polițistă știa deja că nu avea să-i placă. - E a mea. I-am agățat talismanul de la botez al lui Aude. Nu mi-am dat seama că am pierdut-o. Micul Nico. Marie Închise ochii pe jumătate și Îl revăzu cînd Îi Întindea brațele ca să străbată sufrageria familiei Kermeur, la fel de nesigur pe piciorușe ca micul Bambi. Nu o șoca legătura lui Chantal cu Nicolas, cu toată diferența lor de vîrstă - totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agățat talismanul de la botez al lui Aude. Nu mi-am dat seama că am pierdut-o. Micul Nico. Marie Închise ochii pe jumătate și Îl revăzu cînd Îi Întindea brațele ca să străbată sufrageria familiei Kermeur, la fel de nesigur pe piciorușe ca micul Bambi. Nu o șoca legătura lui Chantal cu Nicolas, cu toată diferența lor de vîrstă - totuși -, ci faptul că avea impresia că toți aceia pe care Îi iubea și pe care credea că-i cunoaște deveneau niște străini. * * * Nicolas opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe drum, Marie schimbă brusc direcția. - Rămîi unde ești, eu mă duc acasă la Pérec, tu cercetează camera, hotelul. Verifică dacă jet-ski-ul și scuterul sînt acolo... Dar Loïc Închisese deja. Simțea că-i dau lacrimile de furie și de neputință. Micul ticălos mersese prea departe, Își bătea joc de el, Îl lovise, nu și-ar fi Închipuit În vecii vecilor că puștiul... Nu, nu mai era un puști, cum de nu admisese lucrul ăsta mai curînd? De luni Întregi simțise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă lumină verde. Pe piatra plată a dolmenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de nas prea multă reme. S-a terminat, Gwen. Maică-ta nu mai e aici ca să te sprijine, iar eu am de gînd să-mi exercit prerogativele de soț și de tată. - Nu mai spune! lansă ea plină de fiere. Micul Fifi se crede Rambo! Se făcu a nu lua În seamă Întreruperea. - Am vorbit cu Ronan, sînt la curent În ce privește bebelușul lui Juliette și n-am să te las să le strici povestea așa cum Yvonne a stricat-o pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luat cu el? - După cît spune PM, un copil s-a dus după ajutoare... Poate că el a fost. - Care, el? - Christian Bréhat. Ryan Îi interogase pe toți jefuitorii de atunci, În afară de Christian. Poate că bătrînul avea dreptate. Și dacă micul Bréhat găsise copilașul nou-născut? De la postul de pilotaj, PM Își interpelă fratele. - Ei, ce se aude? A mărturisit? Unde a ascuns lingourile? Ryan-Erwan se Întoarse spre fratele lui. Bietul netot, ar fi de ajuns să-i dai ghes un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu lovituri puternice de picior. Copilul Îl văzu ridicînd o piatră grea și izbind, izbind În capul tinerei femei pînă ce ea Îi dădu drumul, iar el putu s-o ia la rîndul lui la goană. Era cu neputință pentru micul Pierric să se scoale, să meargă, să fugă, stătea acolo fixînd-o cu privirea pe femeia care Încerca să se tîrască afară din groapa aceea deschisă, plîngînd și chemînd În ajutor... Atunci micuțul Își lăsă jos pachetul de cîrpe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o vedea. Își spuse că va fi nevoit să se lupte din greu, chiar să amenințe, ca să scoată de la ea cîteva frînturi de spovedanie. Rămase uluit cînd ea Începu să vorbească. - Eu sînt cea care a smuls copilul din brațele micului Pierric. Am izbutit să scot copilul din scutece și să i-l iau. - De ce nu ai vorbit niciodată despre asta? - Crezi că aveam cu ce să mă mîndresc? Fiii mei erau răspunzători de moartea acelor oameni, de moartea mamei micuțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atât de subtil descrise de Proust nu mai au, astăzi, nici un sens. Considerându-l pe om un animal ierarhic, un animal creator de ierarhii, Între societatea contemporană și secolul al XVIII-lea raportul e același ca Între un zgârie-nori și micul Trianon. Proust rămăsese profund european, unul dintre ultimii europeni alături de Thomas Mann; cele scrise de el nu mai corespundeau nici unei realități. Fraza despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lucrează duminica ? — A, da, de multe ori. E foarte dedicat. Se dă înapoi pentru a se uita la imaginea ei din oglindă, după care începe să-și dea cu și mai mult ruj. Am auzit că te-a dus la micul lui pub ? Micul lui pub. Ia uite la ea ! — Ăă... da. M-a dus. — Nici nu pot să-ți spun cât de bine mi-a părut. Scoate un rimel și începe să-și acopere cu și mai multe straturi genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
da, de multe ori. E foarte dedicat. Se dă înapoi pentru a se uita la imaginea ei din oglindă, după care începe să-și dea cu și mai mult ruj. Am auzit că te-a dus la micul lui pub ? Micul lui pub. Ia uite la ea ! — Ăă... da. M-a dus. — Nici nu pot să-ți spun cât de bine mi-a părut. Scoate un rimel și începe să-și acopere cu și mai multe straturi genele deja ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prietenii noștri. SÎnt, dacă vrei, un fel de detectivi particulari... doar că sînt gratis ! Mick a ajutat-o mult pe mama, În diverse ocazii. E incredibil cînd vine vorba să pornească pe o pistă. Și e foarte interesat să afle micul secret al lui Jack Harper. I-am spus tot ce știm și ar vrea să vorbească puțin cu tine. Simt că mă ia cu leșin. Nu pot să cred că se Întîmplă așa ceva. — Jemima, ascultă-mă, spun precipitat, coborînd vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]