2,165 matches
-
Acea dispozițiune sufletească care rezultă pentru caracterul singular din întregul acțiunii dramatice, acea dispozițiune trebuie să fie firul pe care decurge vorbirea și pe care ea-l reia în orce moment al reînceperei sale. Fără de-a sensibiliza prin această mijlocire între diferitele vorbiri ale dialogului acestea nu se prezintă decât ca fire rupte și legate numai esterior, nu însă ca un fir de viață ce se toarce el însuși. A doua speție de mijlocire împreună individul ce reapare cu momentul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Fără de-a sensibiliza prin această mijlocire între diferitele vorbiri ale dialogului acestea nu se prezintă decât ca fire rupte și legate numai esterior, nu însă ca un fir de viață ce se toarce el însuși. A doua speție de mijlocire împreună individul ce reapare cu momentul în care noi l-am părăsit. Aicea e tema artistului dramatic, ca să sensibilizeze astfel în personalitatea sa dispozițiunea care s-a născu]t în vremea aceea în starea sufletească a individului; însă astfel încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și după profețiile cele înșelătoare în actul al patrulea eturdismentul de sine al sufletului său sfărâmat, scărit până la smintire, un așa Makbeth n-ar corespunde icoanei poetului. Aceste esemple vor fi dat o idee clară despre însemnătatea acelei speții de mijlocire care-n marile puncte solstițiale, în peripețiile dezvoltării caracterului, le mijlocește întreolaltă și le combină într-o viață organică, care sensibilizează catastrofele patosului, așa încît să ni se prezinte, ca un rezultat incorporat în tipul ce reapare pe scenă, toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să ni se prezinte, ca un rezultat incorporat în tipul ce reapare pe scenă, toată schimbarea sufletească prin care a trecut el în intervalul lipsei sale. ELEMENTELE ESECUTĂRII CARACTERULUI JOCUL MUT După ce-am determinat noțiunile celor două forme ale mijlocirii (Vermittelung) cari coprind în sine toată mișcarea vieții individuale, ne rămâne încă de-a cerceta mijloacele prin care se realizează tema artistului reprezentator întru esecutarea caracterului. Fiindcă mijlocirea trebuie să facă ca viața internă a personalității să se nască dinainte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
CARACTERULUI JOCUL MUT După ce-am determinat noțiunile celor două forme ale mijlocirii (Vermittelung) cari coprind în sine toată mișcarea vieții individuale, ne rămâne încă de-a cerceta mijloacele prin care se realizează tema artistului reprezentator întru esecutarea caracterului. Fiindcă mijlocirea trebuie să facă ca viața internă a personalității să se nască dinainte-ne ca un proces ce se dezvoltă neîntrerupt, fiind însă că patosul caracterului nu se reprezintă dramatic decât numai prin cele două forme a gestului și a tonului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în vremea vorbirilor celorlalte persoane este jocul mut. Elementul în care se relevează viața cea mai intensivă a caracterului, în care se-nsumă tot patosul său ca și într-un vârf, cum am zice, acela-i accentul etic. Amândouă săvârșesc mijlocirea tutilaterală (în toate laturile) a caracterului în sine și cu întregul. Prin ele esecuțiunea unei individualități poetice e încheiată. În orice tip dramatic trebuie ca în fiece clipă să se reflecte viața individuală a tuturor figurelor celorlalte, cari formează cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
jocul mut se împreună așadar toate elementele elocuțiunii trupești, spre a reflecta impresiunea care e produsă într-un caracter prin fapta și vorbele celor ce (coagează) colud. Mai întîi jocul mut mijlocește patosul vorbirei întrerupte cu cea începută. Prin această mijlocire vorba începută apare motivată în sine însăși și pare într-adevăr membru întregitor în lanțul dialogului. Jocul mut îl asigură prin urmare pe actor de-a nu lăsa să cadă nicicând caracterul însuși, de-a nu cădea el din caracter
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în soarta ei. Și asta ar sta izolată daca jocul mut nu ne-ar fi preparat pe deplin pentru aceasta. Cu cât vorbirile singuratice înseamnă mai otărît totodată și un act în dezvoltarea patosului cu atât mai imperioasă este cerința mijlocirei prin jocul mut, căci numai prin aceasta se ține la un [loc] firul vieței caracterului. Unitatea caracterului Avizăm la cele două scene mari dintre Othello si Iago (Act. 3, sc. 2) și dintre Macbeth și Lady Macbeth (Act. 1, sc.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi valabilitatea lui, ne va păzi ușor de-o asemenea confundare. Există deci principii pure apriori pe cari totuși nu le-aș atribui ca proprii inteligenței pure, pentru că sânt trase nu din noțiuni curate, ci din intuițiuni curate (deși prin mijlocirea inteligenței); inteligența însă este facultatea noțiunilor. Matematica are asemenea principii, însă aplicarea lor asupra experienței, așadar valabilitatea lor obiectivă, ba putința chiar a cunoștințelor lor sintetice apriori (deducția lor) se-ntemeiază totuși pe inteligența pură. Deci nu voi număra între
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiind bătută o dată, nici se-nburuienează, nici permite rătăcire. Matematica, științele naturale, chiar cunoștința empirică a omului au mare valoare ca mijloace la scopuri în mare parte întîmplătoare, dar în urmă totuși necesare și esențiale ale omenirei; dară atunci numai prin mijlocirea unei cunoștințe raționale din noțiuni numai carea, numeasc-o cum or vrea, nu este alta nimic decât metafizică. De aceea metafizica este și complectarea a toată cultura rațiunei omenești, care e nedispensabilă, deși în privirea unor scopuri anumite înrîurirea ei ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pune pe lume mari orientaliști, dacă ne-am convinge că țara noastră - singura din Europa deschisă cultural atât către Orient cât și către Occident - ar fi datoare să dea lumii de mâine o excepțională echipă de interpreți; căci reclamă și mijlocirea spirituală puțină genialitate. Dar nu ne gândim atât la antrenorii de excepție, pentru tinerii de excepție, cât la acei mari antrenori umili, care să urmărească zi de zi cum crește firul de grâu. I-am numit cîndva: ploaia aceea de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
risipă. O parte a vieții lui Franz Weyergraf fusese consacrată sfaturilor date cuplurilor. François Își amintea de capitole intitulate astfel: „Logodnica mediatoare“, „Un singur trup“, „Fidelitatea trupurilor“, Își aducea aminte de pagini pe care le citea ca și cum tatăl lui, prin mijlocirea rîndurilor tipărite și de dincolo de moarte, continua să-l dezaprobe, opunînd conduitei lui libertine un soi de dogmă conjugală de care François Își putea bate joc, dar căreia Îi datora totuși viața. Erotismul În cărțile tatălui lui! Plăcerea sexuală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
știu că jertfa mea/ N-a fost deșertăciune !... Și-n veacul ce-o să vie/ Nu va părea visare-mi o tristă nebunie ! (V, p. 126). În urma lui, Than, cuprins de remușcări din pricina lepădării de protectorul său, contemplă scena răstignirii prin mijlocirea lui Hefaistos, care scoate în evidență suprapunerea peste veacuri a destinelor celor doi salvatori ai umanității, Prometeu și Cristos : Legionarul cu sulița-l străpunge.../ Se vede că vulturul lui Zeus nu mai ajunge !/ Povestea se noiește pe-același vechi temei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nu dispunem de elemente care ne-ar permite să afirmăm că Horia Lovinescu, autor până atunci al unui teatru „cuminte”, sau chiar compromițător, și-ar fi propus de data aceasta să scrie o piesă ostilă regimului, fie și indirect, prin mijlocirea unui episod ales din istoria Romei. Cel mult, am putea face presupunerea că fidelitatea neobișnuit de mare față de textul lui Titus Livius s-a voit a fi un alibi, conștienți fiind totodată că cenzura nu se lăsa păcălită de astfel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de ea precum eram înclinați a crede; și fugi care nu tălmăcesc decât graba acelei voluptăți. Sânt muzicieni - ca Chopin - care n-au legături cu moartea decât prin melancolie. Dar când te afli înlăuntrul ei, mai ai nevoie de vreo mijlocire? Atunci melancolia e mai repede sentimentul ce ni-l inspiră moartea pentru a ne lega de viață prin regrete... Prestigiul de mister delicat al Orientului derivă din adâncirea în două lucruri la care noi participăm doar literar: florile și renunțarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
„Malin și Alină. Ai doi copii cu numele mângâierii și al florii. Ce minunată e vestea ce-ți vine prin mijlocirea poeziei! Să-ți trăiască și să fie norocoși”. C.D. Zeletin Explicația autorului: Alexandru Malin Tăcu, Alexandru Tăcu Zeletin, ca și C. D. Zeletin și Neculai Ciochina provin din aceeași localitate, cu anumite relații de rudenie ÎN LOC DE PREFAȚĂ: 22 DECEMBRIE În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
literar, nici cusurgiu din fire, nici profesor de literatură, ci un simplu cititor - În cazul de față plin de dragoste. Am aflat că ai doi copii cu numele mângâierii și al florii: ce minunată e vestea ce-ți vine prin mijlocirea poeziei! Să-ți trăiască și să fie norocoși! Sper că scrisoarea asta să fie un Început. Dada Dintre cele 17-18 poezii comentate mai sus de Dada, doar 3 le vom regăsi În volumul care avea să apară de abia În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
chiar un tratat despre societățile secrete.” „Ceva bun?” Întrebă Belbo. „Da’ de unde. Dar pentru Manuzio ar putea merge.” 53 Neputând conduce pe față destinele planetei, pentru că guvernele s-ar opune acestui lucru, această asociație misterioasă nu poate acționa decât prin mijlocirea societăților secrete... Aceste societăți secrete, create pe măsură ce se simțea nevoia lor, sunt Împărțite În grupuri distincte și În aparență opuse, profesând din când În când cele mai opuse opinii pentru a dirija separat și bazat pe Încredere toate partidele religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după cum Îi dictează fervoarea sau elanul spiritului, experimentează anumite forțe, așa cum se Întâmpla cu hieroglifele egiptene. Nu poate exista raport Între noi și ființele divine decât prin sigilii, figuri, caractere și alte ceremonii. Din același motiv, divinitățile ne vorbesc prin mijlocirea viselor și a enigmelor. Așa sunt și grădinile astea. Fiece aspect al acestei terase reproduce un mister al artei alchimice, dar, din păcate, nu mai suntem În stare să-l citim, nici măcar gazda noastră nu poate. O devoțiune aparte față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pur și simplu în găurile date în pereți în cel mai grosolan și sfidător mod pentru un iubitor de artă. Sute, poate mii de cabluri, în ciuda faptului că Lincoln Rhyme se familiarizase cu tehnologia wireless încă de când apăruse ea; prin mijlocirea acesteia, utiliza un microfon montat pe scaunul său cu rotile pentru comenzi verbale către toate dispozitivele și computerele din casă. Singurul lucru pe care îl făcea încă manual era să direcționeze și să manevreze scaunul cu rotile (prin intermediul unui mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Asia, unde se află în continuare partea cea mai importantă a bogățiilor lumii, continuă „hora” imperiilor: mongolul Genghis Han, apoi turcul Tamerlan edifică imperii imense, care se întind de la Pacific până sub zidurile Vienei. Le conduc tot ca nomazi, prin mijlocirea forței și a fricii, copleșind demografic și economic lumea, băgând groaza în europeni, care se așteaptă ca în orice clipă să vadă aceste imense armate apărând la orizont. Apoi această primă formă de organizare negustorească șovăie: insecuritatea din Asia încetinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sări în apărarea creștinilor din țările în care aceștia sunt minoritari, ca în Liban, Siria, Irak, Palestina. în plus, vor încerca, nu fără un oarecare succes, să convertească musulmani - minoritățile kurde din Irak și din Siria, berberii din Maghreb - prin mijlocirea unor ajutoare sociale și promițându-le vize pentru America și Europa, prezentându-i drept „creștini persecutați”. Biserici creștine care se vor opune în mod explicit capitalismului vor exista și în Europa. Credincioșii, partidele catolice și autoritățile religioase vor denunța ponderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Electra lui Sofocle sunt rostite în momentul în care Oreste și Pilade reapar în pragul palatului, cel dintâi cu mâinile mânjite de sângele Clitemnestrei, sânge împrăștiat pe altarul lui Ares, pe altarul furiei ucigașe. Aducerea la îndeplinire a răzbunării prin mijlocirea lui Oreste e o dovadă a puterii regelui dispărut. Prin actul fiului său, el e acolo, de față, erinie vie ce varsă sângele celei ce l-a ucis. Nu e nevoie să se arate, eidolon-ul lui nu are de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
apare niciodată pe scenă, deasupra mormântului în apropierea căruia se desfășoară acțiunea. Cu toate acestea, mormântul rămâne semnul vizibil al prezenței invizibile - și totuși reale - a umbrei protectoare a lui Proteu. Acțiunea tragediei va urmări respectarea făgăduielilor defunctului tată. Prin mijlocirea prezicătoarei Teonoe, promisiunile lui de ocrotire vor fi aduse la îndeplinire. Sibila va vorbi și va interveni în numele acestuia. Astfel, Elena lui Euripide se situează la intersecția tuturor ambivalențelor proprii eidolon-ului - amăgire sau prezență reală, malefică ori benefică, instrument al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
morți are un corp și o voce. Căci ca să poți dialoga cu fantomele trebuie să aparții unui spațiu marginal, acelor zone-limită în care se aventurează doar pribegii, hoinarii fără țintă, călugări sau poeți. Waki îndeplinește astfel rolul unui „luntraș” prin mijlocirea căruia se realizează trecerea din lumea morților în lumea celor vii. Numai văzul și auzul omului retras departe de semenii lui, dar dorind să revină printre ei, să fie „de-al lor” fac cu putință întâlnirea cu spectrul. Waki, ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]