2,151 matches
-
ridică înjurând și nervos ia scara, o frânge și o aruncă lângă gardul ce ducea la un loc viran. Pătruns de durere, renunță la idee și din acel moment se hotărăște să execute numai ce și se ordonă. Acel tânăr milițian era plutonierul Iacob Ioan, în prezent locotenent col. în retragere. Plutonierul Iacob Ioan, pe parcursul activității sale a dat dovadă de multă pricepere, inițiativă și dăruire, ceea ce m-a determinat să fac câteva propuneri de avansare la gradul de ofițer, ceea ce
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
foc, o batistă militară cu inițialele ,,B.V.’’ și patul armei carbonizat, din care tehnicianul criminalistic plutonier Enache Gheorghe stabilește seriAșarmei. Se ajunge la o primă concluzie: AUTORUL este MILITAR. Cine și de unde este? Seria de pe patul armei îi aduce pe milițieni în ancheta lor spre o unitate de marină din Sulina, reg. Galați și află că arma gășită la locul faptei a fost în dotarea dezertorului Bălan Victor. Acesta cu două nopți a dezertat din unitatea în care era militar în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
peste gard și să fugă la gară. Noi ajungând la locul crimei, în tot acest timp, Așașistat din umbră la cercetarea de la fața locului a echipei de miliție, ținând arma pregătită să se apere, hotărât să tragă în plin. Dacă milițianul care a căzut de pe scară ar fi apărut la gura podului, ar fi fost împușcat pe loc, urmând a trage apoi și în ofițerii din echipa de cercetare, care erau ținuți în cătareAșautomatului. Am avut mare noroc și zile de la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
scena și mă întebam cum să procedez, dat fiind că reacțiile individului, surprins într-o astfel de șituație,puteau fi dintre cele mai imprenizibile și mai iraționale. Intre timp viniseră și soțiile și toate privirile erau a țintite spre mine - milițianul civil, neânarmat și nici prea forțos, la cei vreo sută șaizeci și cinci de centimetri ai mei, față de găliganul căre continua să sforăie, ca și când s-ar fi aflat la el acasă. Mi -am făcut totuși curaj și am făcut câțiva pași, pentru
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acasă la Mă țar și să vadă ce cunoaște soția despre legăturile soțului, despre dușmani, despre amenințări cu moartea. Ajuns acasă la domiciliu și ciocănind la ușă până a ieșit soția răvășită și speriată când a dat cu ochii de milițieni. A răspuns scurt căț so țul ei e mort, atunci subofițerul a zis: ați auzit tovarășe comandant, nu m-a și crezut. Comandantul mirat a întrebat, cum vine asta, femeie și cum s-a întâmplat, iar ea a spus, nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
doua zi nu i-a amintit nimic, bănuind doar că din cauza vremii reci și a ploii mărunte, i-a revenit și s-a dus acasă singur, sau ajutat de cineva. și uite așa Mățaru a dat de lucru celor doi milițieni toată noaptea. Pâna la urmă, comandantul, ofițer tânăr fără experiență și complet chel, cum se spune în popor că părul prost părăseșteș capul deștept, și având materie cenușie suficientă a ajuns ofițer superior și a ieșit la penșie la vechime
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mâncarea olandeză / 27 Homo ethicus și contradicțiile sale / 29 Ipocrizii de sezon / 31 Universalitatea și farmecul nebuniei / 33 Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii / 37 Avatarul atenianului Socrate / 43 Fuji-san ga mieru... / 45 Mita ca reflex al unui popor colonizat / 49 Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu un epilog) / 53 Etosul muncitorului constructor / 57 Licoarea magică și sensul contemplației / 59 Nirvana vs. anarhie. Exemplul lui Dogen / 65 Apendice: Peisaj cu Buddha și câini / 71 Umanitatea nedegenerată / 73 Partea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inclusiv cele anglo-saxone, din Europa, din America și din Australia, plus excepția extrem-orientală, Japonia, sunt națiuni în rândul cărora straniile reflexe otomano-levantine ar produce un firesc dezgust. Cum să-i explici unui englez sau unui australian că, în România post-ceaușistă, milițienii care examinează candidații pentru obținerea permisului de șofer acceptă să-i ajute pe aceștia să promoveze probele în schimbul unor mici cadouri, în cea mai ilustră tradiție Pristanda? Cum să-ți faci programare la un medic japonez sau scandinav și să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
copiii să nu mai dea plocon niciodată. Preferabil, chiar să uite cuvântul cu pricina. Îmi veți spune că e greu, dacă nu imposibil. De acord. Însă măcar în încercarea donquijotescă de a eradica șpaga nu trebuie să mituim pe nimeni. Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu un epilog) Ca să fac o comedie, nu am nevoie decât de un parc, de un polițist și de o fată drăguță. Charlie Chaplin Tabloul I Locul: Craiova, România. Timpul: seara. Anotimpul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu un epilog) Ca să fac o comedie, nu am nevoie decât de un parc, de un polițist și de o fată drăguță. Charlie Chaplin Tabloul I Locul: Craiova, România. Timpul: seara. Anotimpul: toamna. Personajele: tânăr student; tânără studentă, iubita acestuia; milițian (mai mult sau mai puțin) în exercițiul funcțiunii. Conduc mașina tatălui meu, o prematur obosită Dacie albă. Pe locul din dreapta, prietena mea discută cu înfrigurare ultimele detalii ale piesei de teatru pe care tocmai o văzuserăm pusă în scenă, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tocmai o văzuserăm pusă în scenă, cu fast, la Național. Ca să scurtez drumul spre casă, semnalizez și o iau la stânga, pe un soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda lui Novac. Deodată, inimitabilul baston reflectorizant al vajnicului milițian de la Circulație îmi semnalizează că trebuie să opresc. Tablagiul se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit în Oltenia) și-mi cere
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lăsa nemediatizat un asemenea triumf? Epilog Dincolo de modestul umor (pe alocuri, din păcate, involuntar) pe care-l degajează, această piesă sui generis vorbește despre impotența oamenilor legii în două spații culturale diferite, chiar opuse ca mentalități și atitudini. În România, milițianul a fost și este unul dintre cele mai disprețuite personaje din imaginarul colectiv, asociat frecvent cu fenomene precum mita, agresivitatea gratuită sau șantajul. Tablagiul nord-dunărean este o figură de bâlci, dovadă fiind interminabilele bancuri ce-l au ca erou, multe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înștiințez pe agentul care m-a amendat abuziv acum șapte ani în parcarea din fața Universității că nu-i port pică defel. Îmi pare doar rău că, între paginile buletinului meu, nu se găsea nimic spectaculos. Deși sunt conștient că impunătorul milițian, ca orice trestie gânditoare sau, încă mai elocvent, ca măsură a tuturor lucrurilor, are o nevoie acută de fonduri, poziția umilă de bugetar îmi permite prea rar să practic hobby-ul mitei. Etosul muncitorului constructor Nu fi rea cu mine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a uitat să-i pună mortului la mână ceasul său. A doua zi, căutătorii au găsit cadavrul cu ochii mâncați, cu nasul ciupit și pielea capului și a feței sfârtecată de ciocuri puternice și flămânde. Ca statură, și-au zis milițienii, ar semăna cu Toma Dumescu. Sigur, iată-i ceasul, paltonul, ce mai!, e el. L-au îngropat părinții a doua zi după ce avusese loc înmormântarea nevestei sale. Cineva din sat a zis că nu e bine să fie puși alături
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
n-are de ales, gestionarul se execută. Când acesta termină de făcut ceea ce i se ordonase, primul secretar îi întreabă pe cei de lângă geam: “E bine, oameni buni?”... “E bineeeee!”... Părăsi chioșcul și-și continuă drumul spre sediu. La intrare, milițianul îi prezentă, regulamentar, onorul. Îi răspunse plictisit. Ajunse, în sfârșit, în birou. Ceru, prin secretara tehnică, legătura cu Direcția Comercială. După numai câteva secunde auzi: “Tovarășul director Nedelcea e în telefon, gata să vă raporteze!” “Măi Nedelcea, tu de ce nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gândesc; când m-am întors, am găsit împăturită în cutia de scrisori o a doua somație: să părăsesc casa într-un interval de Înu se preciza cât), altfel se va face apel la miliție să mă evacueze. Știu că nici un milițian n-ar interveni în cazul ăsta fără o hotărâre judecătorească, dar poți să știi ce se va întâmpla? Poți să trăiești cu apăsarea asta pe cap? „Desigur, poți, poți“, zicea Ioana Sandi. „Nu te mai gândi la asta acum. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la ea, probabil fără să scoată o vorbă, n-ar putea spune cu certitudine, și își văzuse de drum. Sprijinit cu fruntea de geamul rece, își imagina că s-ar putea să vină într-adevăr într-o bună zi cu milițienii la ușa lui și să i se spună să-și scoată lucrurile mai repede, în stradă sau oriunde, și se vedea în acea clipă încercând să, dar s-a dezlipit cu bruschețe de întunericul în care mișunau fantasme, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timp În care reîncepu tirul de pe malul Pootung. De patru zile, nasul lui sîngera și se oprea. Înghiți sîngele și urmări șoseaua deschisă care se Întindea de la chei pînă la stadionul Îndepărtat. La o sută de metri de Buick, doi milițieni chinezi se urcară la pupa submarinului de lîngă plajă. Cu puștile atîrnate pe umăr, ignorară lupta de peste rîu și merseră pe punte pînă la parapetul tunurilor. Jim deschise ușa șoferului. Era timpul să plece, Înainte ca milițienii să observe mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de Buick, doi milițieni chinezi se urcară la pupa submarinului de lîngă plajă. Cu puștile atîrnate pe umăr, ignorară lupta de peste rîu și merseră pe punte pînă la parapetul tunurilor. Jim deschise ușa șoferului. Era timpul să plece, Înainte ca milițienii să observe mașina. Din grămada de cutii, de țigări și muniții de pe podeaua mașinii, alese un baton de ciocolată, o cutie de Spam și un exemplar din Life. CÎnd cei doi chinezi fură În spatele parapetului de tunuri, coborî pe bancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
seama că trișez și cât de timorat mă simt de autoritatea lui, de biroul impunător, de secretarele lui, de acea scenografie ostentativă a puterii, toată viața am rămas cu această spaimă de autoritate, până la o vârstă matură, când vedeam un milițian sau polițist pe stradă, orice uniformă, militară, de pompieri, inclusiv CFR, roșeam tot la față și începeam să tremur de departe, iar în dreptul lor mă fâstâceam de-a binelea, împleticindu-mi pașii, astfel că întotdeauna mă legitimau, cerându-mi actele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unor așezări urbane, cu mahalaua în centru, cu căruțe pe bulevarde, cu câini flenduroși în ușa hotelului "marcă europeană", cu cerșetori care indienizează strada, cu cetățeni guralivi care se comportă oriunde ca pe toloaca din comună, cu bețivăneală generală, cu milițieni care emană puturoșenie și aroganță de tont cu diplomă și bulan la șold, cu indivizi în mijloacele de transport în comun care reușesc să evite spectaculos săpunul și deodorantul... La așa stradă, la așa societate, cum ai vrea să arate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de formă. - Tușă Dobriță! se auzi bunica strigată. - Aici-s maică! răspunse bunica, vizibil temătoare, privindu-l iscoditoare pe tânărul necunoscut care o strigase de la poartă. Acesta era îmbrăcat într-o uniformă așa, asemănătoare cu cea pe care o purtau milițienii pe vremea aceea. Tânărul înțelese repede despre ce este vorba și o liniști: - Tușă Dobrița, nu te speria că nu sunt de la Miliție! Eu sunt șeful gării de la Vameș... știi dumneata, că este aproape de satul aista. Asta este uniforma mea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și eu. Să lăsăm asta cu uniforma și să-ți spun din ce motiv am bătut drumul până aici. Am auzit, am auzit eu așa într-o doară... Ei bine, pe scurt, tânărul cu uniforma lui asemănătoare cu cea a milițienilor, i-a povestit că a auzit la el acolo, în gară, despre necazul fetiței aceleia, Mura. Și a mai povestit că nu este de mult timp căsătorit, dar că frumoasa lui soție nu poate face copii și că s-au
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
de-a curmezișul și din ea coboară repede un individ care se apropie de mine și-mi cere actele. ― Da' cine ești dumneata? îl întreb. ― De la Miliție, îmi răspunde. ― Să văd legitimația! zic, părîndu-mi-se bizar să fiu controlat de un milițian de la circulație în civil. Mi se întîmpla pentru întîia oară. Îmi vâră sub ochi un carton. Da. Era ceva care dovedea că individul avea legătură cu miliția, dar n-am înțeles de ce natură. ― Dar ce e? zic. ― Actele, cere el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în civil. Mi se întîmpla pentru întîia oară. Îmi vâră sub ochi un carton. Da. Era ceva care dovedea că individul avea legătură cu miliția, dar n-am înțeles de ce natură. ― Dar ce e? zic. ― Actele, cere el imperios. Formula milițienilor de la circulație: întîi actele și pe urmă stăm de vorbă. Cu actele în mână se stă de vorbă într-un fel, fără ele puțin altfel, deși interesul cetățeanului e să dea el însuși actele dacă a să-vîrșit vreo greșeală și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]