2,132 matches
-
bucuroși de mini concediul care ne aștepta, lăsând toate grijile în urma noastră. Știam că legea nu permitea tăierea mieilor și nici trecerea cu animale sacrificate dintr-un județ în altul, dar speram că norocul va fi de partea noastră și milițienii de la circulație vor 77 sta și ei pe la casele lor, la un grătar și la o bere. Până la intrarea în București, pe șoseaua de centură, nu am fost opriți de nimeni și bucuria noastră creștea pe măsură ce ne apropiam de localitatea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grătar și la o bere. Până la intrarea în București, pe șoseaua de centură, nu am fost opriți de nimeni și bucuria noastră creștea pe măsură ce ne apropiam de localitatea unde locuiau socrii. Trageți mașina pe dreapta și deschideți portbagajul, a spus milițianul care ne-a apărut în față când ne așteptam mai puțin. Ne-am privit unii pe alții. „Până aici ne-a fost!”. Unul dintre milițieni controla portbagajul, iar celălalt solicita acte pentru mieii sacrificați. Dacă nu aveți acte, carnea se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
apropiam de localitatea unde locuiau socrii. Trageți mașina pe dreapta și deschideți portbagajul, a spus milițianul care ne-a apărut în față când ne așteptam mai puțin. Ne-am privit unii pe alții. „Până aici ne-a fost!”. Unul dintre milițieni controla portbagajul, iar celălalt solicita acte pentru mieii sacrificați. Dacă nu aveți acte, carnea se confiscă și veți primi amendă. A cui este carnea? A noastră, a răspuns soțul. Sacul de plastic cu mieii a fost aruncat în mașina miliției
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era doar o amendă de circulație. Nu scria nimic despre miei. Tăcuți, am continuat drumul spre destinație. Abia atunci am observat că cerul era acoperit cu nori cenușii. Atmosfera era apăsătoare, fără însă a fi rece. De ce ne-au luat milițienii carnea?, a întrebat Mișu revoltat. Nu e voie să tai miei și nici să-i duci în alt județ, i-a răspuns șoferul. Îi mănâncă ei și copiii lor, de aceea ni i-au confiscat. La intrarea în comuna unde
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tai miei și nici să-i duci în alt județ, i-a răspuns șoferul. Îi mănâncă ei și copiii lor, de aceea ni i-au confiscat. La intrarea în comuna unde locuiau socrii, era altă mașină de miliție și alți milițieni care opreau toate mașinile ce intrau în localitate. Mama lor de tablagii! Să vedeți că ăștia ne iau cașul, a șuierat printre dinți Ghiță, nervos. Coborâți cu toții din mașină. A avut loc o explozie la un reactor nuclear, la Cernobâl
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lume în locul acela. Peste tot răsuna de cântece și de glasuri vesele. Oaspeți de seamă de la Județeana de Cultură au poposit cu puțin înainte de începerea spectacolului. Au luat loc la masa din față, special pregătită pentru ei, după ce cu greu milițienii le-au făcut loc prin mulțime. A fost un spectacol pe cinste, aplaudat îndelung de săteni și de oaspeți. După ce spectacolul s-a terminat și ultimii spectatori au părăsit sala, câteva femei au pus pe margini băncile, au măturat sala
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a apărut soția șefului de post zburlită, cu părul negru ondulat vâlvoi, căzut peste ochi, s-a repezit la portiera mașinii pe care tocmai ieșisem și trântind-o cu zgomot a început să strige la mine și la soțul ei, milițianul, șef de post: 133 Idiotule! Ce ești tu? Sluga primăriței să o plimbi cu mașina mea? Să-mi dai imediat cheile și să mergi pe jos cu primăriță cu tot. Prostule! Măi, femeie, îmi pierd serviciul din cauza ta, a încercat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
133 Idiotule! Ce ești tu? Sluga primăriței să o plimbi cu mașina mea? Să-mi dai imediat cheile și să mergi pe jos cu primăriță cu tot. Prostule! Măi, femeie, îmi pierd serviciul din cauza ta, a încercat să o împace milițianul, înroșindu-se asemenea unui elev prins la copiat. Am primit tichete de benzină pentru a o ajuta pe tovarășa primar să ajungă aici. Să dispari din fața mea animalule, a strigat femeia, smulgându-i cheile mașinii din mână. Am plecat rușinată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oră apărea sergentul Stănică și din ușă spunea: „ To-to-va-ră-șșșa se-se-cre-tară, peste cinci mi nununu-te e gata masa!”. Au trecut minute, ore și ore. S-a terminat votarea, s-au numărat voturile, s-au completat formularele. În tot acest timp, Stănică milițianul își făcea conștiincios datoria anunțându-ne din timp în timp, convingător și bâlbâit că peste câteva minute vom sta la masă. Pe la ora 11 noaptea, am fost anunțați că mașina a pornit spre noi pentru a ne duce la centru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pornit spre noi pentru a ne duce la centru, împreună cu voturile. Satul era cufundat în beznă la ora aceea târzie din noapte. Ne cam pierdusem speranța că vom sta la masă. Două femei scunde, grase și crăcănate, transpirate, însoțite de milițianul care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin cu rasol și o mămăligă la fel de mare, acoperită cu un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi și mămăligă”, a spus
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin cu rasol și o mămăligă la fel de mare, acoperită cu un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi și mămăligă”, a spus milițianul mulțumit nevoie mare că și-a îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât de mult?, am întrebat nedumerită și supărată. Și de ce trebuia să faceți cinci găini?” Între timp, foamea dispăruse și nu-mi doream decât
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
veterinar și mereu acoperit de hârtii. În realitate își crease destul de repede o adevărată rețea prin care se vindea carnea de vițel în cele două orașe, prin fabrici. Era imposibil să faci ceva sau să dovedești infracțiunea atâta timp cât erau implicați milițienii și salariații primăriei. Toată lumea avea de câștigat. Eram invitată uneori la câte un „chiolhan”, la care participa de cele mai multe ori și instructorul, dar și cel care răspundea de comună din partea Comitetului Județean. La început nu știam că acceptarea invitației înseamnă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primăriță este invitată la masă în fiecare zi și cu un fler demn de un „primar”, așa cum era poreclit, la numai câteva minute după ce masa era pusă, apărea însoțit de cele mai multe ori de inginerul de la ferma viticolă și de un milițian. Datorită acestor mese copioase, în câteva luni, am reușit să îndeplinesc cu bine sarcina primită cu ocazia instalării, și anume aceea de a mă îngrășa. Cred că a fost sarcina pe care am îndeplinit-o cel mai repede și cel
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era nimeni pe drum, iar eu parcă vorbeam gardurilor. Am aruncat bucățelele de hârtie în curtea secretarului și am plecat spre primărie. Nimeni nu a mai cerut aceste tabele dar, între timp, am aflat că la propunerea secretarului și a milițienilor, mai fuseseră trimiși la Canal și la Casa Poporului câțiva oameni din comună, fără ca aceștia să știe de unde li se trăgea necazul. Acei oameni erau convinși că eu sunt cea care întocmise tabelele. BULETINUL DE IDENTITATE De cum a intrat pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
amintit de buletin: Dacă eu am domiciliul în comună și soțul în oraș, copilul unde va avea domiciliu pe buletin? Cel mai bine ar fi să mergeți în oraș, la Evidența Populației, și să discutați cu ofițerul de acolo. După ce milițianul a ieșit din birou, o neliniște mare a pus stăpânire pe mine. Nu mai puteam lucra nimic în ziua aceea. Am căutat o mașină și într-o oră eram în oraș, la Evidența Populației. I-am spus funcționarei de la ghișeu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
alta a satului. Înainte de a pleca din satul Fundoaia, am trecut pe la postul de miliție pentru a cere șefului să meargă cu mine. Ușa era încuiată, iar omul de serviciu m-a informat că sunt plecați pe teren. Așa făceau milițienii de fiecare dată când nu voiau să meargă cu mine pe teren. Am plecat singură pentru a mă asigura că cele reclamate sunt adevărate. Aș fi nimerit locul oricum. Drumul se oprea brusc, lângă un gard de plasă întinsă pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înalte, cu părul lung și creț, împletit în coade, iar ochii erau negri și jucăuși. Erau frumoase și istețe. La școală mergeau destul de rar. În dimineața aceea, cu reclamația trimisă de Hobidinca la Protecția Copilului în mapă, mergeam însoțită de milițian să cercetăm acuzația de viol pe care i-o aducea pădurarului de la Gâtu Lupului, sat aflat lângă pădure, unde de curând se începuseră tăierile pentru lemne de foc. Însoțită de cele două fete ale ei, Hobidinca a intrat în camera
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fete ale ei, Hobidinca a intrat în camera de la sediul C.A.P.-ului unde era chemată. Peste câteva minute a venit și pădurarul împricinuit. Ia povestește mata cum s-a întâmplat cu fetele? Le-a violat pădurarul?, a întrebat-o milițianul pe femeie. Fetele mele care sunt minore și virgine, săptămâna trecută au mers să culeagă crengi pentru foc, acolo unde se taie copacii. Când m-am dus după ele să le ajut la cărat crengile, fetele erau în canton cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
trebui să rupă declarația și să spună că informația pe care a primit-o a fost falsă. Când mașina a dispărut, nea Turuianu a intrat tiptil în birou. Mi ați promis o țigară... Vreau să vă spun ceva. Spune! Aseară, milițianul “Bâlbâilă”, așa îl porecleau sătenii, v-a urmărit când ați mers la Boierească și a ascultat la geam. Mata de unde știi? A început să râdă și mi-a răspuns: Știe tot satul unde ați fost aseară. Și eu care credeam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
adus-o neamțul de sărbători, unde ai ascuns-o? Îl priveam înmărmurită. Beat nu părea a fi. Instructorul de la C.C. își studia concentrat unghiile, fără a scoate vreun cuvânt. Nu știu despre ce vorbiți. Ai fost văzută și auzită de către milițian, la locuința unde au stat de sărbători familia neamțului Werner, în seara zilei de... la ora..., când vorbeați despre arme. Scrie când și prin cine ți-a trimis arma. Discuția devenise absurdă și insuportabilă. M-am ridicat de pe scaun și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lăsarea serii, am ajuns la tanti Maria. Sofia mi-a deschis poarta mare și mi-a spus: 188 Intrați cu șareta în curte și dați calului niște fân. Dacă vede cineva șareta în drum, iar vă ia la întrebări. Oricum, milițienii știu că am venit aici. Nu vă temeți de milițieni că sunt prietenii noștri, așa cum sunteți și dumneavoastră. Mașina albă, lungă, cu roțile puternice și cu interiorul elegant, era parcată pe iarba din curte. Haideți, să vă facem poze, a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
deschis poarta mare și mi-a spus: 188 Intrați cu șareta în curte și dați calului niște fân. Dacă vede cineva șareta în drum, iar vă ia la întrebări. Oricum, milițienii știu că am venit aici. Nu vă temeți de milițieni că sunt prietenii noștri, așa cum sunteți și dumneavoastră. Mașina albă, lungă, cu roțile puternice și cu interiorul elegant, era parcată pe iarba din curte. Haideți, să vă facem poze, a spus neamțul, care avea în mână un aparat modern de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era prea mare. Câte un cioban mai îndrăzneț, care avea peste o sută de oi, intra și ziua în tarlalele cu cereale sau în fânețe. Inginerii agronomi erau depășiți de situație sau nu voiau să strice relația cu ciobanii, iar milițienii, care ar fi trebuit să se ocupe de aceștia, dispăreau când se întâmpla să fie câte un cioban prins cu oile la păscut în grâu. Ultima soluție era primăria. Într-o astfel de zi am mers pe câmpuri cu cei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
s-a permis să cumpărăm câte o ciocolată! Eram printre ultimii care am ieșit din hală, deoarece județul avea o literă de la sfârșitul alfabetului. După noi, ușile mari ale halei s-au închis repede. În partea opusă intrării, mai mulți milițieni încercau cu greu să țină piept mulțimii de bucureșteni care așteptase ieșirea delegației pentru a intra în hală și a-și face cumpărăturile. Unii care locuiau prin apropiere au stat câteva nopți și au văzut descărcându se lăzi cu bunătăți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
adeseori, deoarece era student la Facultatea de contabilitate, pe care o urma la fără frecvență. Secretarul cu propaganda făcea naveta în satul învecinat. Era venit doar de câteva luni. Se străduia și reușea de minune să treacă neobservat. Viceprimarul, fost milițian, om al satului, aparent supus, dar care se preocupa doar de rezolvarea propriilor interese, nu spunea niciodată că nu face o treabă sau alta: „Să trăiți, acum plec și rezolv!” Și plecat era! Câteva zile nu-i mai știa nimeni
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]