15,064 matches
-
la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii noastre lumi erau foarte proaste. Conform ziarului The Globe, generalul Logue Își Înaintase consiliului municipal schițele finale ale planului de bătălie. Avocații celor cîteva familii condamnate, ce locuiau În partea de vest a pieței, continuau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acolo văd același ins lipsit de bărbie -, ci În imaginea mea atunci cînd nu mă uit În oglindă, cea pe care o văd atunci cînd stau Întins pe spate și-mi privesc degetele de la picioare și-mi spun toate poveștile minunate, cînd Încep să visez, cum Îi spun eu, adică iau bucăți fără sens din viață și le dau un Început, un mijloc și un sfîrșit. Visurile mele conțin totul - adică totul, cu excepția monstrului din oglindă. CÎnd visez o frază ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Vorbea, de asemenea, destul de mult despre cărți și despre viața literară. Zicea că singurul care scrie mai bine decît Hemingway este Fitzgerald, care Însă nici el n-a reușit asta decît o singură dată. Și mi-a spus despre lucrurile minunate care se Întîmplă „pe coastă” - voia să spună Coasta de Vest - și a zis că Boston e un oraș pe moarte. Îmi plăcea la fel de mult cînd Îmi povestea despre revoluție, despre Joe Hill, Piotr Kropotkin, și despre greva Paterson. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pisicuțele au abordat altă tactică. S-au făcut că renunță la pîndă. Au căscat, s-au Întins și s-au prefăcut că adorm. Au Început să-și dea jos costumele de pisicuță, dezgolindu-și Întîi umerii, apoi cîte un sîn minunat. Doamne, ce frumoase erau ! Evident, cînd șobolanul cel uriaș le vede În toată splendoarea goliciunii lor, nu poate rezista și se duce și se Împerechează cu amîndouă, una după alta și apoi cu ambele simultan. De obicei, nu-mi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Multe dintre romanele schițate păreau să se Încheie cu distrugerea planetei. Am citit de dimineață pînă seară, vreme de o săptămînă. Noaptea trebuia să mă opresc, dat fiind că nu ajungeam la Întrerupătorul de pe perete. Caietele erau pline de idei minunate și, În timpul nopților lungi și Întunecoase, unele dintre ele au prins viață, În visele mele. Însă n-am găsit nici o poveste despre un șobolan. Cuvîntul șobolan nu apărea, nici măcar o dată. Am rămas aici, mîncînd Sunshine și cîntînd la pian. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dea duhul într-o reconstituire a asasinatului de la Dealey Plaza. Îl vedea pe Reagan într-o tamponare complexă, având parte de o moarte stilizată care exprima obsesia lui Vaughan pentru organele genitale ale acestuia, asemănătoare cu obsesia lui pentru atingerea minunată a pubisului actriței de cinema de husele de vinilin ale limuzinelor închiriate. După ultima sa încercare de a-mi ucide soția, pe Catherine, mi-am dat seama că Vaughan se retrăsese în cele din urmă în propria-i minte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să se uite fix la bucata de pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta stătea între noi ca o relicvă sfântă, ca un fragment de mână sau tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele, la fel de minunată și de vie ca petele de pe clinul unui giulgiu, conținea toate puterile speciale magice și vindecătoare ale unui martir modern al superautostrăzilor. Acei prețioși centimetri pătrați stătuseră lipiți de vulva femeii muribunde, fuseseră pătați de sângele scurs din orificiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Convingerea mea este că atât prin poziția noastră geografică (între Est și Vest), prin numărul populației, cât și potențialul de care dispunem, România este îndreptățită să devină în această zonă cel puțin o democrație prosperă și puternică. Cred în oamenii minunați ai acestui loc binecuvântat totuși de Dumnezeu. Cred că aripile frânte ale României se vor vindeca și o vor înălța din nou acolo unde îi este locul. În acest context, rolul tineretului nu e deloc de neglijat. Având în vedere
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în Occident și vom fi mai încrezători în posibilitățile noastre. Chiar unii români vor prefera să se reîntoarcă acasă pentru a demara afaceri profitabile pentru ei dar și pentru statul român. Paradoxul României este faptul că trăim într-o țară minunată, cu mulți oameni destoinici și cu un potențial material uriaș și creativ dar nu putem să ne dezlipim de sărăcie. Oare nu putem scăpa niciodată de ea? Un filozof spunea cândva că: „sărăcia întunecă virtuțile cele mai strălucite și poate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
om! - Un japonez! Cel care rostise aceste două cuvinte avea, se vede, ochii destul de buni sau purta ochelari. Căci, într-adevăr, punctul care se afla acum la mai puțin de treizeci de metri de copil era un japonez. Un japonez minunat, un japonez perfect din toate punctele de vedere: un metru șaptezeci și patru înălțime, păr negru, ochi negri, trăsături fine, buze subțiri, mintea ascuțită. Și foarte rapid. Se apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să mă dau bătut. Pentru că aici... Takamura lupta cu lacrimile. - Aici, continuă, aici... Avea ochii umezi și privirea pierdută. - Aici, repetă, aici este așa. Este așa, și îmi pare rău, pentru că aș fi vrut să... am încercat... aveți o țară minunată și ar fi păcat... este păcat să... Takamura izbucni în plâns. - Dacă ați putea măcar o dată să... să încercați și voi... nu este greu... dacă nu, atunci totul se duce... of... dracului... nu înțeleg, îmi pare rău, dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lângă ringul de dans, toba cu gușă; iar de tavan atârnă limbochitara și străvebasul. După mirosul aerului, muzica va începe în curând, hai să intrăm! Haideți! Începe! Dansatorii și-au luat pozițiile pentru cadril! Uitați-vă la ei, ce cupluri minunate s-au găsit! Zâna mironosiță cu fierarul din burta pământului; ielele cu impiegații; rapandula cu scamatorul; tigrul scafandru cu Evdochia; pictorul italian renascentist cu doamna cu drujba; elenii cu Elenele; autorul cu chițibușa; doctorul de ape cu tânăra înfofolită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Reptigli, îndreptând ucigătoarea armă către tremurândul sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
corect ca eu să trebuiască să las sticla de votcă din mână ca să ascult povețele distinsului frate Paul, care ține morțiș să-mi vorbească minute în șir, aproape un sfert de oră, despre ce înseamnă a fi membru în această minunată lojă? Despre consecințe, responsabilități și prostii de-astea? La trei noaptea? Sau să vă dau un alt exemplu: mă uitam acum două-trei săptămâni la Karate Tiger VI, nu știu dacă-l știți, un film foarte mișto, când sună telefonul: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu fiu nevoit să mă sinucid. Opt cilindri, 204 cai putere, dar ce mașină! Ce colos! Ce miros de piele înăuntru! Ce frumos torcea motorul! În următoarea săptămână am parcurs sute de kilometri pe șoselele Germaniei, pierdut în acea mașină minunată, dârdâind de fericire în spatele volanului. - Normal că vin cu mașina, am zis. Deși nu era normal. Nu mai mersesem niciodată cu ea în România. Yves o văzuse când mă vizitase cu câțiva ani în urmă la Stuttgart, undelocuiesc. Îl plimbasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fie în stare să schimbe ceva în țara asta a noastră. Sugiuc: Frumos zis, domnule prim-ministru. Doamnă, care este părerea dumneavoastră? Ce calități are soțul dumneavoastră? Annabelle Ciocan: Păi, eu cred că el are multe calități, este un om minunat, inteligent, cinstit, serios, eu cred că oamenii au încredere în el, au încredere că el va ști ce trebuie făcut ca să combată problemele țării, ca să îi facă pe oameni mulțumiți. Sugiuc: Și dumneavoastră, domnule președinte, care este părerea dumneavoastră? Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe astea în magazin, nimeni n-a cumpărat nici una. Nu plac. Sau nu sunt practice. Sau lumea nu are idee de ele. Trebuie să fie comode, totuși. Nu pentru mine. Dacă seara asta ar putea fi pentru mine o seară minunată, îmi amintesc că trebuie să iau valiza cu mine și nu mai reușesc să mă gândesc la nimic. — De ce n-o lași undeva? Poate într-un magazin de valize, spun eu. — Chiar așa. Una în plus, una în minus... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
doamnei Miyagi o presiune insinuantă, alunecoasă. Am înțeles că printr-un rar concurs de împrejurări mă atinsese în aceeași clipă sfârcul stâng al fiicei și cel drept al mamei, și trebuia să-mi adun toate puterile să nu pierd contactul minunat și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându-le. — Îndepărtați frunzele, spuse domnul Okeda, și tulpina florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oriunde te uiți, nu vezi decât motoare și piese de schimb“. Nici n-o să-i poată spune: „Nu mi-ar plăcea să locuiesc atât de aproape de un cimitir vechi“. Mai curând ar putea pune problema la modul: „Ai o casă minunată, cu multe camere. Nu mă deranjează deloc motoarele, dar trebuie să recunoști că Zebra Drive este mai aproape de centrul orașului.“ Așa va trebui să atace problema. Deja își făcuse socoteala cum să-l instaleze pe domnul J.L.B. Matekoni în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
într-un fel, neînsemnată. Tot ce era legat de propria-mi țară părea atât de banal și superficial în comparație cu ceea ce îmi era dat să întâlnesc în Africa. Oamenii de aici sufereau și majoritatea aveau foarte puțin, dar aveau sentimentele acelea minunate unii față de ceilalți. Prima oară când i-am auzit pe africani numindu-i pe ceilalți - străini în toată regula - frații și surorile lor, mi-a sunat tare ciudat. Dar, după un timp, am înțeles ce vor să spună și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să râgâie. Apoi a murit. Urmă un moment de tăcere, după care Mma Ramotswe spuse: — Îmi pare tare rău. — Mulțumesc. Am fost foarte tristă când s-a-ntâmplat treaba asta, fiindcă a fost un bărbat foarte bun și-un tată minunat copiilor mei. Noroc că mama mea era încă în putere și mi-a spus că o să aibă ea grijă de ei. Am reușit să găsesc o slujbă în Gaborone mulțumită diplomei de liceu. M-am angajat la magazinul de mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de câteva frunze. Așa că va trebui să găsească altceva. Căzu pe gânduri. O muscă îi ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul către vechiul teren de aterizare. Menajera zâmbi și-și împinse pălăria pe spate. Unul dintre amanții ei ar putea-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Uite, a venit la mine un român plecat în Olanda de vreo cincisprezece ani, să-i public o carte despre familia lui, rădăcini, copăcel genealogic, istorie, cum arăta cartierul unde-o crescut, cum s-au făcut onorabile parașutele și ce minunată copilărie a avut, las’ că-l băteau golanii de-i suna apa-n cap, chestii din astea... - Și vrei s-o corectez? - Nu, vreau s-o scrii! - Păi... - Ăla nu știe să scrie, frate! A venit cu niște poze, certificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]