4,730 matches
-
vieții, Dumnezeu ne lasă pe noi să facem tot ceea ne este cu putință. În momente de cumpănă, cănd puterile noastre slăbesc, si nu ne mai poate ajuta nimeni, atunci îl căutăm pe Dumnezeu, si Dumnezeu intervine de multe ori miraculos. Precum în principiul “antropic”, Dumnezeu nu este nici prea departe de noi dar nici prea aproape spre a nu ne înmuia și paraliza voința cu atot puternică să prezenta. • Pe cât ne apropiem de Dumnezeu, precum de soare în amurg, umbră
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
femeilor cei mai mulți copii se concep iarna de la geamul înflorit de Crivăț totul pare frumos dacă n-ai prins crucea aruncată în Dunăre de Bobotează și dacă nu ți-a înghețat sângele mulțumește-te cu o sticlă de agheasmă singura poțiune miraculoasă care face bine la orice care te curăță ( uneori la propriu! ) chiar și Dumnezeu ia Coldrex iarna dacă puteți crede... Referință Bibliografică: Înfrigurări / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
ÎNFRIGURĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374216_a_375545]
-
cu chipu-i livid, împodobită cu ``înghețata cunună de stele`` (Iarna). Gerul stăpânește deopotrivă teluricul și cosmicul. Anotimpul hibernal se preface în ``tabloul de zăpadă``, cadrul în care tremură începutul de iubire, atras de ``fulgi pufoși ca niște pui ``. Trezirea miraculoasă a naturii după o iarnă posesivă reprezintă o eliberare universală ``Tâmpla zilei`` zvâcnește, `` puful de sălcioară`` ``tremură``/ Pe crengi râd `` ciucuri verzi de mătase ``. Sufletul se înalță în azur fericit. ( Primăvara). Elementele vegetale care compun imaginarul poetic rusian -velința pământului
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
goi, ``de ceară`` (Lumini în simfonie). Ideea de spațiu revelat apare în multe poeme ale naturii, universul copleșit de caldură în luna iulie, ``moale``, ``pufoasă``, ``somnoroasă`` în care, aerul curge ca ``aurul cald``, îngerii albaștri ce plutesc într-un văzduh miraculos o încarcă de iubire. (Luna Iulie). Totul amintește de vara lui Lucian Blaga. Trecerea în starea de meditație o produce lumina intensă a lunii august : ``Vis de aur în cascadă``( Rondelul lunii august). Cadrul estival este brodat de petale care
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Junimea, care făcea chipurile pe împăciuitorul între dânșii. Fiindu-i rău, Eminescu își propunea să ia pastilele de fier și îl vedea pe Caragiale ca un posibil pretendent la mâna Veronicăi. Începând cura, numai după patru zile, fierul avea efecte miraculoase. Se simțea mai bine. 1880-04-28 Relațiile dintre Eminescu și Veronica erau rupte, îi scria cu apelativul Doamnă și-i comunica înapoierea scrisorilor, declarând-o "liberă de orice legătură". Mai schimbau scrisori pe tema actelor pentru pensia copilelor pe care Veronica
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
care-l ții de mână? zise împăratul mânios. Amândoi căzură în genunchi, plecând fruntea. Primăvara ridică ochii și spuse cu glas rugător: - Iartă-mă, tată! El este prietenul meu, Mărțișor, care mi-a dăruit o inimă de foc cu puterea miraculoasă a Iubirii. Iartă-l și lasă-mă cu el! - Iubire? Dar eu ți-am dăruit fericirea veșnică! tună împăratul. - Însă mi-ai ascuns taina Dragostei! îi replică Primăvara. Pentru prima dată chipul luminos al Soarelui s-a întunecat. Întunericul se
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
care doar anumite arte au ajuns la cel mai înalt grad de perfecțiune, cum se întîmplă la chinezi și hinduși. Acestea au descoperit cenușa din foc, dar nu au știut să o întrebuințeze; la acestea, poezia a înflorit în chip miraculos, fără ca ele să facă progrese în artă, în libertate, în drept...". La p. 163, Hegel vorbește despre începuturile istoriei și neagă inzilor cunoștințele de astronomie ce le-ar putea oferi puncte de referință în propria lor istorie. Referindu-se la
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
-și are deloc locul între aceste forme diferite; și mai mult, întrucît omul se ridică din libertatea și caracterul lor întîmplător, ele devin complet instabile pînă la a dispărea cu totul într-o fantasmagorie verbală. Pentru indian nu există nimic miraculos, pentru că nimic nu este stabil, motiv pentru care misionarii creștini nu știu cum să se folosească, în fața lui, de miracolele creștine. Următoarea dificultate ce se ivește în studierea religiei hinduse constă în a stabili care prezentare trebuie urmărită. Pe de o parte
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
care ne sunt necunoscute“3. Fantasticul conține un element involuntar în opera lui Mircea Eliade, caracterizându se printr-o irupere brutală a misterului în cadrul vieții reale, totul fiind prezentat gradat, cuvintele având o forță ilocuționară deosebită. O dată cu fantasticul apare și miraculosul, ca fiind „întreruperea temporară a lanțului de legi naturale“4. Lucrarea de față s-a „născut“ din ideea că sufletul nu se sfârșește acolo unde încetează valabilitatea unei premise fiziologice sau de altă natură. Astfel, ne propunem să analizăm textele
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
schimbat; aici trecerea timpului nu a influențat niciun element din planul terestru: „Parcă soarele nu trecuse prin această odaie, și timpul nu măcinase nimic. Nimic nu părea premenit, schimbat, de când murise domnisoara Christina. «Mirosul acesta e parfumul tinereții ei, resturi miraculos păstrate din apa ei de colonie, din aburul trupului ei». Domnul Nazarie înțelege acum toate lucrurile acestea mici și stranii“. Christina se refuză pe sine ca strigoi, încercând o reîntoarcere în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, transformand pofta de sânge în
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de zile în urmă. Acesta trece din prezent în trecut și înapoi în prezent fără ca niciun semnificant să se modifice considerabil. O fotografie veche de 14 ani... este o altă nuvelă care duce mai departe procedeul, introducând o categorie nouă, miraculosul. „Cu patru ani înainte i se întâmplase același lucru: găsise biserica pe neașteptate, când începuse să-i fie teamă că se rătăcise. O clădire cuminte și fără vârstă, întru nimic deosebită de casele dimprejur“. Dumitru este din România, dar a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
miracol, Thecla „a început să semene cu fotografia asta, care acum, când vă vorbesc, e veche de paisprezece ani! Cu o mână ia luat astma, repetă Dumitru coborând glasul, iar cu cealaltă a făcut-o să semene cu ea însăși...“. Miraculosul apare o dată cu precizarea lui următoare - Thecla a rămas așa, că de atunci nu s-a mai schimbat, a revenit, ca înfățișare, ca la vârsta de nouăsprezece ani și a rămas așa. Astfel nici Dumitru nu o știa, doar că o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lui. Alte două bolnave acceptaseră și ele, dar dintre ele doar Frusinel mai poate fi văzută. Una murise într-un accident de mașină, alta dispăruse în America. Frusinel afirmă că, în urma tratamentului aplicat de doctorul Tătaru, suferise o mutație biologică miraculoasă „ne pregătea pentru minunea care trebuia să se întâmple“. Revenise tânără („am început să mă simt alta: parcă întinerisem, și toată lumea era a mea“), însă doar jumătate din an, în rest, revine la condiția ei biologică normală. Șase luni este
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ucide...“. Simbolul este „ceasornicul, timpul care ucide, care nu ucideși toate celelalte porcării“. f) stăpânirea ritualică a timpului în: Secretul doctorului Hönigberger, unde se vorbește despre țara mitică Shambala = Agarttha = tărâmul nevazut, situat undeva la nordul Indiei. În jurul acestei țări miraculoase gravitează intriga, echivalentă cu destinul celor două personaje principale: doctorul Zerlendi, aflat pe calea desăvârșirii yogiene, și doctorul sas Hönigberger, maestru în această practică. Însuși naratorul participă la desfășurarea acțiunii ca martor, profan în ordine mistică, inițiat în linie scientistă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
starea de catalepsie va afirma că: „am început să aflu gândurile fiecărui om asupra căruia îmi concentram atenția“. Inițierea sa este atât de profundă, încât reușește, numai printr-o concentrare mentală, să pătrundă în lumi necunoscute, nevăzute. Shambala este tărâmul miraculos spre care năzuiește să descindă. În acest tărâm nevăzut pătrunsese și doctorul, datorită tehnici sale yogine în care ajunsese maestru. Pentru a ajunge pe acest tărâm miraculos, omul trebuia să dețină „puteri supranaturale“, să știe să „zboare“. „Zborul“ înseamnă „capacitatea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
printr-o concentrare mentală, să pătrundă în lumi necunoscute, nevăzute. Shambala este tărâmul miraculos spre care năzuiește să descindă. În acest tărâm nevăzut pătrunsese și doctorul, datorită tehnici sale yogine în care ajunsese maestru. Pentru a ajunge pe acest tărâm miraculos, omul trebuia să dețină „puteri supranaturale“, să știe să „zboare“. „Zborul“ înseamnă „capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și deci de a avea acces în lumile nevăzute“. Acest tărâm miraculos este „nevăzut“ pentru ochiul profan; ea nu poate fi
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
care ajunsese maestru. Pentru a ajunge pe acest tărâm miraculos, omul trebuia să dețină „puteri supranaturale“, să știe să „zboare“. „Zborul“ înseamnă „capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și deci de a avea acces în lumile nevăzute“. Acest tărâm miraculos este „nevăzut“ pentru ochiul profan; ea nu poate fi cunoscută decât printr-o aspră pregătire spirituală, ea este ascunsă celorlalți oameni prin „spațiu“. Ultima experiență a doctorului Zerlendi este samayama asupra corpului, adică propriul corp se face nevăzut privirilor celorlalți
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
alte personaje ale lui Mihail Sebastian, din piesa Jocul de-a vacanța, unde, într-un mod comic, personajele, dar mai ales Valeriu, își propun să uite de Timp, să se sustragă, pe durata concediului, acestei dimensiuni. Prin retragerea sa în miraculoasa cameră Sambô, Ștefan Viziru reușește să smulgă zilnic câteva ore istoriei, timp în care se sustrage evenimentelor. Această evaziune temporară are un rol regenerator prin dobândirea unui sentiment de libertate față de determinismul istoric; este vorba de cucerirea unei libertăți minime
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
rătăciri, enigme, iluzii, o serie de semne, apariții sau dispariții misterioase. Există o răsturnare bruscă la nivelul realului, se produce o confuzie între viață și moarte, între vis și realitate, iar la toate aceste „întâmplări“ se adaugă amnezia, anamneza, regenerarea miraculoasă, trecerea în alte dimensiuni, toate acestea ducând la creșterea ambiguității faptelor. O casă banală sau un bordei, înconjurat de o grădină atrăgătoare, care ademenește personajul în interiorul său, va fi adesea un labirint în care personajele rătacesc; ele sunt spații ce
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
viziunea creștină a "Împărăției cerurilor". În esență, trebuie să înțelegem creștinismul ca fiind "apocaliptic"1 prin "detestarea utopiilor", prin intruziunile profeților ("texte inter-testamentare") care "disprețuiesc până la idiosincrazie istoria în general și prezentul în special" chemând o "intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu", ceea ce împinge semnificația apocalipsei (apo "dez"; kaly "a acoperi", în traducere "descoperire", "dezvăluire") spre "un sens escatologic". Păstrăm această interpretare asupra textelor apocaliptice (ulterioare profeților, stabilirii Scripturii iudaice) a lui Cristian Bădiliță 2 mai aproape de viziunea eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
9 urcușul anevoios, muntele, este legat de rituri care vizează "să dai ochi cu zeii" (Cartea morților), sau "complexul spectacular" al "atingerii cerului" (M. Eliade), la M. Eminescu lipsește din simbolismul stâncii atributul șamanic: magul nu se înalță prin puteri miraculoase, ci face drumul pe o cale știută doar de el, ca și cum ar reînnoda o legătură ruptă, temporar, între om și divinitate, de la un mod de-a fi la altul (muritor-divin). Călătoria nu este o demonstrație a puterilor magului, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ternă, nu și mai neimportantă în condiția pictorului ce se vrea în descendența unor Pallady, Tonitza, Șirato, în egală măsură personaje ale șevaletului, dar și ale scrisului. Ale... jurnalului chiar: Pallady. Fereastra atelierului. Cea prin care pătrunde lumina ce cade, miraculos, pe șevalet, dar și prin care se vede trotuarul. Un pictor, deci, al tăcerilor șevaletului, dar și al trotuarului, cu lumea lui zgomotos incitantă.Un jurnal. Val GHEORGHIU 1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ști. În același scuar, într-o vecinătate frapantă, se întîlnesc ceilalți adolescenți, mirenii, majoritatea: gîlgîind de viață frustă, viața ca atare. Cîntînd, dănțuind, îmbrățișîndu-se. Să le reproșăm că nu au ales și ei haina preoțească? Ar fi nerozie. Viața e miraculos de diversă. Să o acceptăm așa cum e, nu? Chiar și cînd sîntem la volan și, din față sau din spate, vin spre noi descreierații bolizi pe bază de hormoni. 6 martie Calendarul Gauguin din atelier e deschis acum, pentru iunie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țara la cale. Simțeam nevoia să-mi umplu butelia cu seve bahluiene, pentru a rezista suprasolicitării dîmbovițene. Dar poți ciocăni azi la o ușă, poți strînge o mînă, poți schimba o vorbă, fără să fie prezent Kosovo? Formidabil! Ce rol miraculos poate juca această vocabulă cu sonoritatea ei atît de sălbatic-străină în soțietatea română la sfîrșit de secol și de mileniu! Formidabil! Tot românul se simte dator, măcar de data asta, să nu fie cu c. în două luntre: mă, ori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simbol cald-impasibil al creștinătății, față ușor congestionată, mai degrabă congestia vîrstei decît a emoției: asist la o minune, pînă ieri nesperată. Tot minune, stranie minune, prezența, pe același scaun mobil, a patriarhului ortodoxiei noastre. Frenezia mulțimii cu stegulețe ale Vaticanului. Miraculoasa și calma frenezie a unei nații atît de, în sfîrșit, permisiv-înțeleaptă. Mă pot întoarce fericit la Iași. Să-mi ascut, iar și iar, creionul. 23 iunie Agapa din seara asta e prodigă. Ce nu-i pe masa locantei! (locantă blazonată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]