2,450 matches
-
această nouă întâmplare bizară. Pentru că chelnerițele au experiență și dexteritate în servirea consumatorilor și nu văd cum de a putut să scape halba din mână. Am băut cafelele și berea, am plătit și am plecat. Eram puțin grizați și foarte mirați de ce se întâmplase la terasă. * Prietenii mei s-au scurs în vraja timpului, prin niște țevi de alambic, s-au transformat în tării de țuică bătrână și eu am rămas să-mi sorb berea în câte o zi pe săptămână
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dacă nu erai atent, te înecai în azurul lor. Nici frumoasă, nici bătrână, nici înaltă, dar nici nu-ți înțepenea ceafa uitându-te în jos spre ea; și cei drept, era apetisantă ca o prună prea coaptă. - Dumneata ești secretara? Mirată, mi-a răspuns ușor înțepabil: - Da' nu se vede?! - Hm, nu prea, i-am răspuns, mârâind parcă și chiorându-mă la un picior al ei ce stătea peste celălalt, lăsând la vedere o minunată rotulă rotundă ca o lună plină
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la păr și ochi și până la săndăluțele cu care erau încălțate acele piciorușe fine, de antilopă, totul era într-o perfectă armonie. Am murmurat încet: - Nu ești de vină tu,/ De vină-i numai primăvara... - Ați spus ceva? mă întrebă mirată. - Mda, uitându-mă la dumneavoastră, mi-am amintit versurile unui cântec de muzică ușoară. - Mai repetați-le o dată, mi-ar face plăcere să le aud și eu. - Bine, domniță. Și i le-am repetat. A zâmbit și a spus: - Mulțumesc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un zgomot surd. Gazda ne-a întâmpinat bucuroasă, dar s-a mirat că am pornit la drum pe așa o vreme. Când i-am spus că vrem să mergem pe Șontea, la locul de pescuit de anul trecut, a tăcut, mirat parcă de curajul nostru. - Dacă asta vi-i voia, atunci să chem băieții A dat telefon și liceenii noștri, tot aceia, au venit cu lotcile. Erau parcă ceva mai mari. Ne-au salutat și ne-au recunoscut imediat. - Ei, ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și altele, tot atât de ermetice pentru un neinițiat, încât... vă las pe dvs. să judecați. Băbuța și-o fi rezolvat sau nu treburile la tribunal sau la spital, dar sunt sigur că a plecat în cătunul ei fără fitil de lampă, mirată și tăcând ca peștele. Guvernanții ar putea vorbi într-o ședință din parlament despre problema pământurilor lăsate în paragină. Pentru că și acestea vorbesc și așteaptă să fie luate în calcul. Puneți cifrele unele sub altele și adunați. Toate aceste pământuri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mama mea, pe care ai cunoscut-o, avea 4 ani. În vara acelui an, ea l-a auzit și l-a văzut pe Ion Creangă. - Dar nu mi-a spus nimic de acest lucru atât de important! am făcut eu mirat. - Nu ți-a spus pentru că nu și-a amintit, ori a crezut că nu te interesează, ori poate pentru că nu ai întrebat-o. - Hai, spune repede, cum a fost, am grăbit-o eu.Stai, bre, că-ți spun. Era în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai observat... - Era de statură potrivită, mai mult scund. Și să știi că eu am ținere de minte și așa a fost cum ți-am zis! Cam asta-i tot, încheie tanti Aneta. - Ce păcat! - De ce e păcat? mă întrebă mirată tanti Aneta. - De două ori păcat: odată, pentru că n-am știut de această știre senzațională, extraordinar de importantă pentru noi, muzeografii, și doi, că n-am înregistrat-o pe mama matale cu aceasta. Ar fi fost piesa de rezistență, aș
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a doua - să fie chipeș și învățat, a treia - să-l cheme Nicos.” Mama, care turna cafele, ridicase ochii mirată: „De ce Nicos, mamă soacră?” „Să nu ne pomenim că-l strigă pe ibovnic prin somn sau când or apuca-o durerile facerii.” „Care naștere, bunico?“ se trezise și ea întrebând, când intra pe ușă. Amândouă babele au sărit la ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
locurile sfinte. O împăcase cu turcii căci, iată, de când se dase drumul creștinilor din toată lumea să facă pelerinaj la Athos, Ierusalim, Sinai și Istanbul, într-un fel se restabiliseră traseele bizantine ale căutătorilor de sfințenie, ale hagiilor. A rămas doar mirată când, simțindu-i liniștea lui Mihai, atunci la întoarcerea din Sinai, l-a întrebat: — Te-ai spovedit la pustnici? — Da, mamă. — ... — E bine, mi-au spus că trebuie să am grijă de ctitori. Să colind țara și să văd dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ține cu o curvă. L-au sfătuit fețele bisericești să nu facă una ca asta că iar o să fie sminteală printre credincioși, ca în timpul patriarhului Nicon! — Doamne ferește! rosti prințul Constantin, și în același moment Brâncoveanu îl măsură din ochi mirat, întrebându-se în gând de unde o fi știind Constantin de patriarhul Nicon 29. — Să trecem la ale noastre. Înțeleg bine că trebuie să zăbovim cât mai mult pe drum, că francezii n au nimic în hambare și lanurile lor 28
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Selin, și tot așa, în aparență contradictoriu, sublinia armonia dansului și a acrobațiilor. Nu se întunecase când au amuțit lăutarii, ca să lase să se audă ceilalți lăutari ce aduceau încă trei cete de călușari. De ce vorbesc românește? îl întrebă mirat Selin pe Toma Cantacuzino. — Așa vorbesc ei, sunt aromâni sau chiar români curați. — Sunt mulți pe aici? Or fi, cine-i numără? — Beiul știa că sunt români prin părțile astea? — Ei cum să nu știe, toți știm. Și-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar eu ce vină port? A fost mare paharnic, boier din divan, ginerele nostru iubit, trebuia să fie pomenit. Dacă boier Radu Greceanu a scris ce a scris, nimeni nu este vinovat. Dar ce a scris, măria ta? întrebă Ștefan mirat. — „Poate că mai mult lui Dumnezeu au plăcut decât părinților”, așa se încheie cronicul lui Scarlat și se spune că este adăugit cu alt scris și cu altă cerneală, replică Mavrocordat. — Și cu alt gând, nu cel pe care l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor. Când au rămas în sală doar vodă pe jilțul său și în picioare spătarul Mihai și prințul Ștefan, s-au apropiat făcând plecăciuni și murmurând cuvinte când grecește, când turcește. — Ce limbă știți să vorbiți mai bine? întrebă Brâncoveanu mirat. — Italiană, serenissime, suntem florentini. Vodă zâmbi, acel zâmbet care dădea expresiei feței sale un aer melancolic și trist. — Domnia ta, rogu-te să ne fii tălmaci, întoarse vodă capul spre marele spătar. Eu o să vorbesc răspicat românește ca să înțeleagă și ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
astea albastre - și arătă spre safire -, între ele câte nouă pietricele mai mici, deci treizeci și șase de pietricele, opt rubine, opt peruzele, opt heliodore, opt ametiste mici și patru mărgăritare mari... Se uită spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și ca tot ce trăiește, mor și ele. Mai bine cristal de stâncă sau poate chiar vârfuri de diamant
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă pupitrul cu nestemate. Se așeză în jilț și, mirat, se adresă negustorilor care-și strângeau marfa: După cum văd, voi știți bine cine suntem noi, și de unde venim, noi însă nu știm nimic despre voi, cine sunteți, v-am primit pentru că dumnealui marele spătar Mihai Cantacuzino, unchiul nostru, vă cunoaște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau cu snoavele despre Chir, nepotul împăratului Midiilor. Citea, citea, silabisind cu glas tare și râdea, râdea în hohote. Odată, apropiindu-se jupâneasa Stanca, soru mea, a întrebat-o: „Cumnată Bălașa, de ce cetești cu glas tare?” Atunci a întors capul mirată, s-a îmbujorat, a căutat ceva în buzunarele hainei de serasir și a scos două păpușele cu capetele de porțelan italienesc, a dus degetul arătător spre buze și a șoptit: „Ca să asculte și ele, da’ să nu mă spui, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
samur, îi ținea cald și tot așa macatul dublat cu blană de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase nările și-i îmbujorase obrajii iar acum, admirându-și ctitoria Colței, chipul său exprima un fel de fericire mirată. I se părea că i mai sună în urechi glasul blând al lui vodă: „Hai, neică Mihai, să ne ctitorim Bizanțul nostru, aci în Valahia“... Cu ce-l supărase într-atât pe nepotul său că nici măcar nu-i onorase ctitoria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că Toma Cantacuzino, marele spătar, s-a dat cu oștirea de partea rușilor și a atacat Brăila în înțelegere cu domniile voastre și cu binecuvântarea mea, dar nu de asta mi-a cerut să-mi dau demisia. Cum adică, se arată mirat spătarul Mihai, pentru neînțelegerea aceea cu preafericitul Hrisant Nottara? — Supărarea noastră cu preafericitul patriarh al Ierusalimului nu este un lucru de trecut cu vederea și ea își are izvorul în faptul că Hrisant al Ierusalimului mereu a mijlocit pacea dintre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tratatele mele de geografie; marele stolnic Constantin s-a țicnit cu astrologia lui. Avea dreptate Kepler, se pomeni Hrisant Nottara vorbind tare în singurătatea chiliei din incinta patriarhiei de la Istanbul, astrologia nu este o știință, este... și prelatul se opri mirat că și-a pierdut stăpânirea de sine. Într-adevăr, de la o vreme regreta că, la îndemnul scrisorilor pline de tristețe ale celor doi frați Cantacuzini care, dați afară din funcții în urma actelor de trădare, grave acte de trădare împotriva domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajungă scrisoarea, ar fi ajuns și bumbașirul 39, vreau să spun executorul poruncii sultanului, ar fi aflat și doamna Bălașa și ar fi trimis domnia sa vestea, răgușit replică stolnicul Cantacuzino. Marele logofăt, auzindu-l pe tatăl său, împături hârtia, după ce mirat văzuse pe ea data la care fusese scrisă. Vodă tocmai îi urmărea gesturile și reacțiile, așa că întinse mâna după scrisoare. Când logofătul i-a dat-o, domnul o despături și o rupse mai întâi în două, apoi punând parte peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la fel gâtul și urechile. Fata aproape în fugă ocoli masa și se duse la locul ei la fereastră. În liniștea gravă ca o sentință, se auzi glasul calm al prințului: — Călina, înțeleg că vine de la Callia. Doamnele surori ridicară mirate privirile spre Ștefan. Vorbeau și ele tot atât de bine grecește, dar niciodată nu se gândiseră că Pistruiatei cineva i-ar putea spune Callia, adică Frumoasa. Știau grecește foarte bine doamnele, ce nu știau și nu știau deloc era că fratele lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asemenea lăcaș de desfătare duhovnicească. — Cum adică, l-a lăsat inima? — Da, l-a lăsat inima, căci inima lui este plină de îndoială și de mâhnire, și totuși cu vitejie își învinge tristețile ca să se bucure de ce poate făptui. Ștefan, mirat, întoarse capul spre ieromonah și-l cercetă cu și mai multă curiozitate. — Îl cunoști pe taica? — Știu eu? Nu am vorbit cu măria sa niciodată, dar m-am rugat pentru dânsul și ca s-o fac temeinic am intrat în sinea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rușii și că nu s-au putut găsi. Să ni le trimiță oamenii țarului, să le avem gata, ca să arătăm turcilor că Brâncoveanu l-a trădat pe padișah. Și asta repede... Când o să vă dea imbrohorul vestea, să vă arătați mirați că marele vizir scoate din închisoare niște oameni care au atât de multe vini și lăsați-l să creadă că avem dovezile strânse. Vodă zâmbea stânjenit, marele stolnic își revenise cu totul, intrigile și urzelile fiind viața lui, iar spătarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răsufle și asta era o binefacere. Vă spun, n-o să ne ierte pe niciunul, o să ne scurteze cu un cap pe toți! Pe măsură ce-și argumenta teza, stolnicul își pierdea calmul, tonul discursului său devenea vehement. Păuna doamna asculta mirată, i se păreau vorbele socrului ei de prisos. Auzise despre marele Brâncoveanu că ar fi supus la asemenea cazne ca să destăinuiască unde-și are ascunși banii, încât urletele lui de durere l-au scos din minți pe baronul Șeremetiev, de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Traian? Analogia cu catalana și castiliana este la fel de frapantă. Un valah de seamă care frecventează băile din Baréges ne-a asigurat că îi înțelege pe țăranii din Pirinei la fel de bine ca pe muntenii din Carpați. Dl Vaillant se arată extrem de mirat că a auzit pronunțându-se în trecătorile Carpaților cuvântul posada în sensul său spaniol: un han. Caută data acestui împrumut și nu găsește nimic mai potrivit de citat decât sosirea în România a evreilor alungați din Spania în secolul al
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]