KorAP: Find »[drukola/base=miros & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...695 >

17,356 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

că viața e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri. Pescarul a devenit pe neașteptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
care e în același timp divinitatea, profanatoarea și victima cultului. Povestirea reia firul întrerupt; spațiul pe care trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
se hotăra pe străzile cu case împuțite dintre cartierul grec și cartierul polonez. Asemenea întorsături au existat cu zecile în viața mea, într-un sens sau într-altul, dar socoteala pierderilor mele nu făcuse decât să se lungească. Acum, când mirosul de cadavru începea să se simtă, cu tot parfumul lui de apă de colonie proastă, îmi dădeam seama că meciul cu el nu era încheiat încă, că Jojo mort putea să mă distrugă încă o dată, cum mă distrusese de atâtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și iată că gura unei mitraliere scurte se așază pe brațul ochelarilor mei. Un comando de tineri înarmați a pus stăpânire pe avion; mirosul de transpirație e neplăcut; nu întârzii să-mi dau seama că obiectivul principal este captura manuscrisului meu. Sunt tineri de la APO, cu siguranță; dar ultimii recrutați îmi sunt total necunoscuți; chipuri grave și păroase, o atitudine de suficiență nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă, ce ar putea fi foarte bătrână sau adolescentă; poate erau deja bătrâni pe când tatăl meu era aici, poate sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

cum se numea fiecare. Și priveam cum răsare soarele în spatele nostru și-i simțeam căldura. Știți cum este, Mma, acolo, la marginea lui Kalahari. E acel moment al zilei în care cerul este alb și pustiu și în aer plutește mirosul acela pătrunzător și nu vrei altceva decât să-ți umpli plămânii până la refuz. Jack era ocupat cu serviciul și cu toți oamenii aceia pe care trebuia să-i întâlnească, funcționari guvernamentali, persoane de la organismele de întrajutorare, finanțiști și așa mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ce există-n țara asta, comentă Mma Potsane. Într-o bună zi n-or să rămână decât ele. Atunci vor fi mâncat totul. Intrară în casă și simțiră imediat răcoarea care luase locul arșiței de afară. În aer plutea un miros de praf, mirosul acru de tavan de scânduri distrus, amestecat cu mirosul de cherestea lăcuită, care nu fusese pe gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i încăperea în care se aflau. — Vedeți. Nu-i nimic aici. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
țara asta, comentă Mma Potsane. Într-o bună zi n-or să rămână decât ele. Atunci vor fi mâncat totul. Intrară în casă și simțiră imediat răcoarea care luase locul arșiței de afară. În aer plutea un miros de praf, mirosul acru de tavan de scânduri distrus, amestecat cu mirosul de cherestea lăcuită, care nu fusese pe gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i încăperea în care se aflau. — Vedeți. Nu-i nimic aici. E doar o casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
n-or să rămână decât ele. Atunci vor fi mâncat totul. Intrară în casă și simțiră imediat răcoarea care luase locul arșiței de afară. În aer plutea un miros de praf, mirosul acru de tavan de scânduri distrus, amestecat cu mirosul de cherestea lăcuită, care nu fusese pe gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i încăperea în care se aflau. — Vedeți. Nu-i nimic aici. E doar o casă goală. Haideți să plecăm. Mma Ramotswe îi ignoră propunerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
avea propriile haine noi, cumpărate dintr-un magazin. Își închipuia că bieții copii nu se bucuraseră vreodată de așa un lux. Nu mai despachetaseră niciodată, să le probeze, haine din ambalajul original de la fabrică, nu mai simțiseră niciodată în nări mirosul acela specific, pătrunzător, de stofă nouă. O să-i ducă cu mașina chiar în dimineața aceasta și o să le cumpere toate hainele de care au nevoie. Apoi îi va duce la raionul de cosmetică și fetița o să-și poată cumpăra niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar ea simți o undă de nostalgie pentru după-amiaza aceea molcomă și plăcerile ei. Oare dacă s-ar duce la el acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar ea simți o undă de nostalgie pentru după-amiaza aceea molcomă și plăcerile ei. Oare dacă s-ar duce la el acasă și ar împușca-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
aroganța. — Atunci? — Am venit să vă rog să-mi vorbiți despre ceva ce s-a întâmplat în urmă cu mulți ani. Cu zece ani în urmă. Se holbă la ea. Atitudinea lui era precaută acum, iar ea simți în aer mirosul acela acru, inconfundabil, al unei persoane căreia îi este frică. Zece ani înseamnă o grămadă de timp. Oamenii uită. — Așa e, fu ea de acord. Uită. Cu toate acestea, sunt unele lucruri pe care nu le uiți cu ușurință. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
destul de repede. O să vă fie greu să-i oferiți o explicație, doamna Logician. — Eu n-aș face asta, Rra, replică ea. Vedeți dumneavoastră, știu totul despre Angel. El reacționă imediat. Trupul îi înțepeni și în aer se simți din nou mirosul acela acru, de data asta ceva mai puternic. — Da, continuă ea, știu totul despre Angel și subiectele de examen. Am o declarație detaliată la mine la birou. Vă trag scaunul de sub fund într-o clipită. Ce v-ați face în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane, nu se face așa ceva, cum s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță, fără ochi, cu nasul boțit, să mă ghidez numa’ după mirosuri, să ies câteodată din mușuroi și să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin. Vreau să intre-n oasele mele, acolo unde-i acum prea mult creier, vreau să fie întuneric. Când deschid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și bâjbâi de-a lungul culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan, tuuu cuminteee, eu golaaan... părinții teiii nuuu măăă vooor, da’ io teee iubeeesc de mooor... aoleuuu”, mă întâmpină jeluirea șlagărului zonei. Te doboară mirosul de scrumbie și de ceapă prăjită. Sunt tot mai nesigur pe mișcările mele, picioarele mă urmează cu greutate. Ar fi trebuit să mă întorc din drum, să mă-nfund eventual într-o bombă. Ce caut? Compania semenilor? Înțelegere? Ce-aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
repede la creier. Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea îs ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a fum? - Mai știi, fată dragă? Și, tălmăcirea de azi? Ai pus umărul, decisiv, la ce-o fi fost acolo? - Ufff... un balamuc întreg, fiecare plecase de undeva, se stabilise altundeva, făcea afaceri în altă parte, dar o să se mute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ajuns mai târziu intră cu scaune în brațe și deasupra capului. Îmi strâng picioarele să fac loc unei doctorițe. Transpir. Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez, încep să transpir în halul ăsta, îmi simt eu mirosul de capră. - ...putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: „Să salutăm această apariție! Să ne crească literatura!”. S-au terminat intervențiile. În unanimitate, au ajuns la concluzia că acest roman marchează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele inițial de Jack sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Își schimbau tonul din naștere, Încercînd cu disperare, mereu zadarnic, să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu i se frecase vreodată de picioare, mieunînd spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar fi depășit de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]