5,217 matches
-
Românești (1981), Imnele Putnei (1985), Imnele Maramureșului (1988). Seria este deschisă însă de Imnele bucuriei (1973), unde variațiunile pe teme biblice sunt integrate într-o viziune totală, cu originea în pastoralitate, iar universul poetic este lărgit până la semnificații istorico-naționale și mitice - mirii Maramureșului, Moldova liturgică, Argeșul Meșterului Manole, cortul divin al Carpaților. Un poem ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
în universul imaginar numai acele elemente ce slujesc, ca și în Amintiri din copilărie, cel mai bine ideea artistică fundamentală. Aceasta este o trăsătură evidentă a basmului cult, care nu operează numai cu magma primordială a narațiunii, a poveștii, cu miticul pur, ci presupune elaborare, minuțiozitate, precizie a expresiei, o perfectă funcționalitate a ei în ansamblul textului. Dacă luăm numai două astfel de basme culte, Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, și Povestea lui HarapAlb, de Ion Creangă, vom constata îndată
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Împăratului Roș, uriașii dau o adevarată reprezentație dramatică. Reală sau mai degrabă simulată, supărarea lui Gerilă devine pretext pentru un ilariant duel lingvistic, amintind de cearta catiheților din Amintiri, comicul fiind redat prin numeroase procedee artistice. Proba urmează un tipar mitic, eroii din mitologia greacă devenind invulnerabili în urma botezului în foc (Triptolemus). Gerilă își evidențiază meritele, utilizând un limbaj popular, presărat cu proverbe („Ei apoi! Vorba ceea: Fă bine să-ți auzi rău”). Acumularea tensiunilor negative are ca și consecință mânia
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
cu îmbătare, Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare Și astfel Bolintineanu începu cântecul său. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită, Chiamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
peste 150 de ani. (Am Întâlnit rezidenți ai unor aziluri de bătrâni care sufereau de demență și susțineau cam același lucru.) James Hilton a citit probabil articolul lui Rock pentru că, la scurt timp după aceea, a folosit descrieri similare pentru miticul său Shangri-La. Voilà, așa s-a născut un mit, cu iluzii și tot ce trebuie. Dar cel mai interesant pentru mine este celălalt Shangri-La la care se face referire În Orizont pierdut și care este o stare de spirit, cumpătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
salva poporul. Îi va face invizibili. Între timp, practica trucuri noi cu cărți și naviga pe internet. Din curiozitate, căutase informații despre „Fratele Alb Mai Mic“. A fost surprins să-l găsească menționat pe câteva site-uri web ca personaj mitic printre triburile de munte Karen. I se părea ciudat ceea ce credeau acei oameni, dar asta era Încă mai ciudat. Spunea că Fratele Alb Mai Mic va aduce Înapoi Marile Scrieri Pierdute și le va pune capăt suferințelor. A cercetat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mortăciunile. Au săpat o rețea de tuneluri în pământul de sub Tokio. Pe ici-pe colo și-au făcut cuiburi și trăiesc în grup. Oamenii obișnuiți nu știu nimic despre existența lor. Eroul principal, „eu“, a reușit să se infiltreze în lumea mitică. În timp ce mergea pe urmele lăsate de Întunegri, prin întuneric, a evadat și a ajuns cu bine în stația de metrou la Aoyama-itchōme, linia Ginza. După ce am scris romanul, m-am urcat în metrou și m-am gândit la Întunegri. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unei familii burgheze prospere. Vizitează pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la nivelurile elementare de cultură, de pildă la nomazii australieni, a căror economie se află încă în stadiul culesului fructelor și al vânătorii de animale mici. Conform tradiției unui trib arunta, numit achilpa, Ființa divină Numbakula a "cosmicizat" în timpuri mitice ceea ce avea să devină teritoriul lui, l-a creat pe Strămoș și a întemeiat instituțiile tribului. Același Numbakula a făcut din trunchiul unui arbore de cauciuc stâlpul sacru (kauwa-auwa); după ce l-a lipit cu sânge, s-a urcat în vârful
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la început coerența și complexitatea acestui simbolism: Muntele cosmic. Am văzut mai înainte că muntele se numără printre imaginile care reflectă legătura dintre Cer și Pământ; este așadar socotit ca fiind în Centrul Lumii. Întâlnim în numeroase culturi asemenea munți, mitici sau reali, aflați în Centrul Lumii: Meru în India, Haraberezaiti în Iran, muntele mitic numit "Muntele Țărilor" în Mesopotamia, Gerizim, căruia i se spunea și "Buricul Pământului, în Palestina".6 Fiind un Axis mundi care leagă Cerul de Pământ, Muntele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
muntele se numără printre imaginile care reflectă legătura dintre Cer și Pământ; este așadar socotit ca fiind în Centrul Lumii. Întâlnim în numeroase culturi asemenea munți, mitici sau reali, aflați în Centrul Lumii: Meru în India, Haraberezaiti în Iran, muntele mitic numit "Muntele Țărilor" în Mesopotamia, Gerizim, căruia i se spunea și "Buricul Pământului, în Palestina".6 Fiind un Axis mundi care leagă Cerul de Pământ, Muntele sacru atinge într-un fel Cerul și reprezintă punctul cel mai înalt al Lumii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fost întemeiată prin imitarea lucrării exemplare a zeilor, cosmogonia, adversarii care o atacă sânt asimilați cu dușmanii zeilor, demonii, și mai cu seamă arhidemonului, Dragonul primordial învins de zei la începuturile timpurilor. Atacul asupra "lumii noastre" este răzbunarea Dragonului mitic, care se răzvrătește împotriva lucrării zeilor, Cosmosul, și se străduiește s-o nimicească. Dușmanii se numără printre puterile Haosului. Orice distrugere a unei cetăți înseamnă o întoarcere în Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
distrugere a unei cetăți înseamnă o întoarcere în Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului (asupra "Haosului"). Din acest motiv, Faraonul era asimilat zeului Rî, învingătorul dragonului Apophis, în vreme ce dușmanii săi erau identificați cu Dragonul mitic. Darius se considera un nou Thraetaona, erou mitic iranian, care ucisese un Dragon cu trei capete. În tradiția iudaică, regii păgâni erau înfățișați cu trăsăturile Dragonului, ca de pildă Nabucodonosor descris de Ieremia (41, 34) sau Pompei din Psalmii lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului (asupra "Haosului"). Din acest motiv, Faraonul era asimilat zeului Rî, învingătorul dragonului Apophis, în vreme ce dușmanii săi erau identificați cu Dragonul mitic. Darius se considera un nou Thraetaona, erou mitic iranian, care ucisese un Dragon cu trei capete. În tradiția iudaică, regii păgâni erau înfățișați cu trăsăturile Dragonului, ca de pildă Nabucodonosor descris de Ieremia (41, 34) sau Pompei din Psalmii lui Solomon (9, 29). Vom vedea și în cele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dorința de a trăi într-un Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor, când ieșea din mâinile Creatorului. Experiența Timpului sacru îi va permite omului religios să regăsească periodic Cosmosul așa cum era el in principio, în clipa mitică a Creației. Capitolul II Timpul sacru și miturile Durata profană și Timpul sacru Ca și spațiul, Timpul nu este nici omogen și nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru, ca de pildă timpul sărbătorilor (în cea mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religios poate "trece" cu ușurință de la durata temporală obișnuită la Timpul sacru. Distingem încă de la început o deosebire esențială între aceste două calități ale timpului: prin natura sa, Timpul sacru este reversibil, în sensul că este de fapt un Timp mitic primordial readus în prezent. Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc într-un trecut mitic, "la începutul începuturilor". Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală "obișnuită" și reintegrarea în Timpul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ale timpului: prin natura sa, Timpul sacru este reversibil, în sensul că este de fapt un Timp mitic primordial readus în prezent. Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc într-un trecut mitic, "la începutul începuturilor". Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală "obișnuită" și reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu recuperabil și repetabil la nesfârșit. S-ar putea spune, dintr-un anumit punct
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
primordial readus în prezent. Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc într-un trecut mitic, "la începutul începuturilor". Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală "obișnuită" și reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu recuperabil și repetabil la nesfârșit. S-ar putea spune, dintr-un anumit punct de vedere, că acest timp nu "curge", că nu este o "durată" ireversibilă. Este un Timp ontologic prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în mod necesar sanctificat prin prezența și activitatea divină. Omul religios trăiește astfel în două feluri de Timp, dintre care cel mai important, Timpul sacru, apare sub forma paradoxală a unui Timp circular, reversibil și recuperabil, un soi de prezent mitic regăsit periodic cu ajutorul riturilor. Acest comportament față de Timp deosebește omul religios de cel nereligios: primul refuză să trăiască doar în ceea ce se numește, în termeni moderni, "prezentul istoric", străduindu-se să ajungă la un Timp sacru care, în unele privințe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Cristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un Timp istoric sfințit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Timpul sacru, periodic reactualizat în religiile precreștine (mai ales în cele arhaice) este un Timp mitic, un Timp primordial, care nu poate fi identificat cu trecutul istoric, un Timp originar, care s-a ivit "dintr-o dată", care nu era precedat de un alt Timp, pentru că nici un Timp nu putea exista înainte de apariția realității înfățișate de mit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un Timp originar, care s-a ivit "dintr-o dată", care nu era precedat de un alt Timp, pentru că nici un Timp nu putea exista înainte de apariția realității înfățișate de mit. Ceea ce ne interesează înainte de toate este această concepție arhaică a Timpului mitic. Vom vedea în cele ce urmează care sânt deosebirile față de iudaism și creștinism. Templum-tempus Câteva elemente ne vor ajuta să înțelegem mai ușor comportamentul omului religios față de Timp. Trebuie să amintim în primul rând că, în mai multe limbi ale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
două grupuri de personaje; regăsim același ceremonial la hitiți, tot în cadrul scenariului dramatic prilejuit de Anul Nou, la egipteni și în ținutul Ras Shamra. Lupta dintre cele două grupuri de personaje repeta trecerea de la Haos la Cosmos, actualizând cosmogonia. Evenimentul mitic redevenea prezent. "Să-l învingă mereu pe Tiamat și să-i grăbească sfîrșitul!", striga conducătorul ceremonialului. Lupta, victoria și Creația aveau loc chiar în această clipă, hic et nunc. Deoarece Anul Nou este o reactualizare a cosmogoniei, el implică reluarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o nouă zi, dintr-o nouă lună a unui nou an: trebuie să înnoim ceea ce timpul a învechit." Timpul învechise ființa omenească, societatea, Cosmosul, și acest Timp distrugător era Timpul profan, durata propriu-zisă: trebuia abolit, pentru a reveni la momentul mitic în care lumea începuse să existe, scăldată într-un Timp "pur", "puternic" și sacru. Timpul profan scurs era abolit cu ajutorul riturilor care închipuiau un fel de "sfîrșit al lumii". Stingerea focurilor, întoarcerea sufletelor morților, confuzia socială de tipul Saturnaliilor, licența
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la recrearea Lumii, omul era și el creat din nou și renăștea, pentru că începea o existență nouă. Cu fiecare An Nou, omul se simțea mai liber și mai curat, pentru că scăpase de povara greșelilor și păcatelor sale. Se întorcea în Timpul mitic al Creației, un Timp sacru și "puternic": sacru pentru că era transfigurat de prezența zeilor, "puternic" pentru că era Timpul celei mai uriașe creații cunoscute vreodată, aceea a Universului. Omul era din nou, în mod simbolic, contemporan cu cosmogonia și lua parte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Lumii. În Orientul Apropiat, participa chiar, în timpuri străvechi, la această creație (cf. cele două grupuri antagoniste care îi reprezintă pe Zeu și pe Monstrul marin). Nu este greu de înțeles de ce omul religios era urmărit de amintirea acestui Timp mitic, și de ce se străduia periodic să se întoarcă la el: in illo tempore, zeii ajunseseră la apogeul puterii. Cosmogonia este manifestarea divină supremă, gestul exemplar de putere, de îndestulare, de creativitate. Omul religios este însetat de real și încearcă prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]